Cuprins
Uneori, alegerea psihologului potrivit poate părea o adevărată provocare. În mare parte, motivul este faptul că terapia implică discuții despre dificultăți emoționale, și cu toții ne dorim un terapeut potrivit nevoilor noastre.
Să discuți cu un profesionist te poate ajuta să-ți explorezi grijile, gândurile, emoțiile și să-ți îmbunătățești calitatea vieții. Dacă nu știi cum să îți alegi specialistul în sănătate mintală, atunci articolul acesta este pentru tine.
Psihologii sau psihoterapeuții sunt formați să te ajute să-ți exprimi gândurile și emoțiile și să explorezi ce apare în timpul discuțiilor. Ei ascultă și oferă un spațiu lipsit de judecată, unde te poți simți auzit și înțeles.
Poți vorbi despre probleme cu care te confrunți: de la doliu la anxietate, dificultăți relaționale sau dependență.
E posibil să simți că ceea ce trăiești nu e suficient de grav pentru a cere ajutor sau să nu știi ce fel de sprijin îți poate oferi psihoterapia.
Să discuți cu un profesionist te poate ajuta să-ți explorezi grijile, gândurile și emoțiile și să-ți îmbunătățești sănătatea mintală.
Nu trebuie să fii într-o anumită situație negativă sau să fii diagnosticat cu o tulburare mintală ca să faci psihoterapie.
Psihoterapia te poate ajuta în probleme emoționale, inclusiv:
• senzația că nu mai poți face față dificultăților vieții
• dificultăți în a gestiona stresul sau în a te recupera după situații stresante
• lipsa încrederii sau timiditate extremă
• a face față efectelor abuzului
• depresie, tristețe, doliu sau gol interior
• schimbări extreme de dispoziție
• dificultăți în a crea sau menține relații ori implicarea repetată în relații nesatisfăcătoare sau distructive
• probleme sexuale
• dificultăți în a accepta pierderi, cum ar fi un deces, divorț sau șomaj
• tulburări alimentare
• auto-rănire
• comportamente obsesive
• atacuri de panică și fobii.
Psihoterapia recunoaște impactul durabil al traumelor. E vorba de evenimente stresante trăite sau observate care te fac să te simți în nesiguranță, neputincios sau vulnerabil. Vei lucra cu un terapeut pentru a analiza ce ți s-a întâmplat, nu ce e în neregulă cu tine. Accentul e pus pe compasiune, ascultare și înțelegere, nu pe diagnostic.
Psihoterapia poate fi o experiență profundă și transformatoare care te ajută să-ți îmbunătățești sănătatea mintală, să depășești provocări emoționale sau sociale și să-ți atingi potențialul.
Un terapeut te poate sprijini să:
• îți exprimi și procesezi emoțiile într-o relație sigură și susținătoare
• obții o înțelegere mai profundă a problemelor tale
• vorbești despre lucruri pe care nu le poți discuta cu altcineva, într-un cadru confidențial
• găsești modalități mai bune de a gestiona emoțiile și fricile
• schimbi modul în care gândești și te comporți pentru a-ți îmbunătăți starea mintală și emoțională
• îmbunătățești relațiile din viața ta, inclusiv cu tine însuți
• înțelegi diagnosticele clinice pe care le-ai primit, prin prisma a ceea ce ai trăit
• înveți să comunici mai bine și să tolerezi diferențele din tine și din ceilalți.
Terapeuții noștri
Un terapeut potrivit:
• te orientează, te ghidează și colaborează cu tine într-un mod activ;
• este partenerul tău pe parcursul procesului terapeutic, nu un simplu observator;
• explică și oferă informații despre cum s-au format comportamentele inadaptative, de ce se mențin și ce tehnici terapeutice vor fi folosite;
• alege strategia terapeutică potrivită nevoilor tale;
• stimulează motivația ta de a participa activ la terapie;
• aplică metode și tehnici terapeutice validate;
• stabilește numărul aproximativ de ședințe și momentul în care terapia se va încheia.
Relația terapeutică reprezintă legătura autentică ce se formează între un terapeut și un client sau pacient. Această relație este foarte importantă pentru ca, prin intermediul terapiei, să se poată atinge schimbări benefice în viața celui care caută ajutor. Spre deosebire de relațiile sociale obișnuite, relația terapeutică se concentrează pe nevoile și obiectivele clientului, fiind structurată astfel încât să favorizeze vindecarea și dezvoltarea personală.
Relația terapeutică a fost analizată și descompusă în mai multe componente esențiale. Cele mai importante dintre acestea sunt: alianța terapeutică, transferul/contra-transfer și relația autentică. Fiecare dintre aceste elemente contribuie într-un mod unic la rezultatele terapiei, iar modul în care interacționează între ele poate influența semnificativ procesul terapeutic.
Alianța terapeutică, adesea denumită și alianța de lucru, reprezintă modul în care clientul și terapeutul se unesc într-un efort comun pentru a depăși anumite dificultăți . Conform teoriei propuse de Bordin, alianța terapeutică cuprinde trei componente de bază:
1. Sarcini: Acestea sunt activitățile și exercițiile pe care clientul și terapeutul le stabilesc împreună pentru a atinge obiectivele terapiei. Sarcinile pot include discuții, exerciții de introspecție sau tehnici de gestionare a emoțiilor.
2. Obiective: Reprezintă scopurile concrete pe care clientul dorește să le atingă prin terapie. Aceste obiective sunt determinate pe baza problemelor prezentate inițial și pot fi legate de îmbunătățirea stimei de sine, gestionarea anxietății sau alte aspecte din sfera sănătății mentale.
3.Legătura autentică: Aceasta se construiește pe baza încrederii și a sentimentului de siguranță care se dezvoltă între terapeut și client. O legătură solidă îl ajută pe client să creadă că eforturile comune vor conduce la schimbări pozitive și, totodată, menține deschis canalul de comunicare între ambele părți.
Studiile au arătat că o alianță terapeutică puternică este unul dintre cei mai importanți factori care contribuie la eficacitatea psihoterapiei. Un aspect interesant este modul în care evoluează această alianță în timpul terapiei. De exemplu, cercetările indică faptul că atunci când apar rupturi (conflicte sau neînțelegeri) în relație, dar acestea sunt clarificate și reparate de comun acord, rezultatele terapiei tind să fie mai favorabile. Pe de altă parte, o ruptură nerezolvată sau absența unor conflicte care ar putea iniția o reconstrucție a relației poate limita dezvoltarea terapeutică.
În cadrul abordării umaniste, celebrul psiholog Carl Rogers a identificat un set de condiții care trebuie să fie îndeplinite pentru ca schimbarea terapeutică să aibă loc. Rogers a subliniat că există anumite condiții fundamentale, care trebuie să fie prezente în relația terapeutică:
1. Contactul psihologic între client și terapeut: este important de precizat ca este esențial ca relația să fie una autentică, reală, unde fiecare parte apreciază și recunoaște percepțiile celeilalte. Această legătură nu este doar formală, ci implică o conexiune profundă bazată pe înțelegere reciprocă.
2. Autenticitatea terapeutului: Terapeutul trebuie să fie sincer și autentic în relația cu clientul. Aceasta înseamnă că nu trebuie să joace un rol, ci să se implice profund în procesul terapeutic, chiar dacă acest lucru implică o anumită formă de auto-dezvăluire controlată, cu scopul de a facilita o conexiune autentică.
3. Acceptarea necondiționată și pozitivă a terapeutului: Terapeutul trebuie să arate empatie și să își exprime respectul față de client, indiferent de comportamentul sau sentimentele acestuia. Această acceptare ajută clientul să-și redescopere stima de sine și să rezolve conflictele interne legate de auto-valorificare.
4.Înțelegerea empatică a terapeutului: Atunci când clientul simte că terapeutul înțelege cu adevărat felul în care trăiește și interpretează lumea, se creează un spațiu sigur și validant. Această empatie devine liantul care întărește acceptarea necondiționată menționată anterior.
5. Percepția Clientului: Nu este suficient ca terapeutul să ofere toate cele de mai sus , clientul trebuie să simtă, chiar și într-o măsură minimală, că aceste condiții sunt prezente. Astfel, percepția clientului devine un indicator vital al succesului relației terapeutice.
Pentru a înțelege importanța relației terapeutice, trebuie să înțelegem fenomenul de transfer și contra-transfer. Termenii, inițial introduși de Sigmund Freud, descriu cum clienții pot proiecta asupra terapeutului emoții și trăiri provenite din relații din trecut. Aceste proiecții pot fi, de regulă, pozitive sau negative.
• Transfereul se referă la momentul în care clientul, fără să fie conștient, transferă asupra terapeutului sentimentele și așteptările pe care le avea față de o persoană importantă din trecut, poate fi vorba despre un părinte, un partener sau chiar un prieten apropiat. Astfel, terapeutul devine o figură simbolică care reflectă conflicte nerezolvate sau experiențe emoționale semnificative din viața clientului. Transfereul poate avea un rol benefic dacă este recunoscut și înțeles, ajutând la deschiderea unor straturi profunde ale experienței interioare a clientului.
• Contra-transferul: Pe de altă parte, este vorba despre reacțiile emoționale ale terapeutului față de client. De exemplu, terapeutul poate resimți sentimente care se leagă de propriile experiențe sau persoane din trecut, iar aceste emoții pot influența relația profesională. Ideal, într-un cadru terapeutic echilibrat, contra-transferul este recunoscut și gestionatcu grijă, pentru a nu afecta negativ procesul de vindecare al clientului.
Atât transferul, cât și contra-transferul, dacă nu sunt abordate corect, pot deveni obstacole în calea progresului terapeutic. Abordarea acestora necesită o atenție deosebită din partea terapeutului, care trebuie să fie capabil să distingă între ceea ce aparține relației actuale și ceea ce provine din trecut.
Indiferent de tehnica sau metoda utilizată în terapie, conexiunea între terapeut și client rămâne cheia care deschide drumul către rezolvarea problemelor emoționale și psihologice. Un mediu de încredere, în care clientul se simte acceptat și înțeles, creează o fundație solidă pentru explorarea emoțiilor, dezvoltarea auto-conștientizării și, în final, obținerea unei vieți mai echilibrate și mai satisfăcătoare.
În practică, fiecare relație terapeutică este unică. Diferențele individuale, istoricul personal și particularitățile fiecărui caz generează o dinamică complexă, în care atât alianța de lucru, cât și transferul și contra-transferul intervin pentru a modela cursul terapiei. Pentru a atinge rezultate optime, trebuie ca atât terapeutul, cât și clientul, să fie deschiși în a explora aceste dinamici și a le utiliza pentru a facilita schimbarea.
Ideea e ca tu să ai ocazia să explorezi împreună cu terapeutul problema sau dificultatea cu care te confrunți. Fiecare terapeut are stilul său: unii te încurajează să vorbești liber despre emoții, comportamente și gânduri, alții folosesc exerciții specifice. Nu îți vor spune ce să faci, dar te vor asculta și pot pune întrebări care să te ajute să vezi lucrurile diferit.
Poate fi greu la început. Dar terapeutul e acolo să te ghideze și să te sprijine în a fi cat mai deschis. Împreună, veți explora relațiile cu ceilalți, dar și pe cea cu tine însuți. E posibil să plângi, să te superi sau să simți furie. Poate fi intens și derutant, dar terapeutul e pregătit să te ajute să gestionezi aceste emoții.
Pe lângă discuții, terapia poate folosi metode variate, inclusiv artă, muzică, teatru și mișcare. Fiecare aduce beneficii diferite, dar studiile arată că relația cu terapeutul e cel mai important factor în depășirea dificultăților.
Există și multe formate diferite ale psihoterapiei. Terapeutul poate lucra individual cu tine sau cu tine și partenerul tău, cu un membru al familiei sau într-un grup. Îl poți vedea în persoană, acasă sau la cabinet, ori puteți vorbi la telefon sau online.
1. Psihosexologie
2. Psihoterapie adleriană
3. Terapia schemelor
4. Psihoterapie gestaltistă
5. Psihoterapie cognitiv-comportamentală
6. Psihoterapie integrativă
7. Hipnoză clinică si terapie eriksoniană
8. Psihoterapie experiențială
9. Psihoterapie psihanalitică
10. Psihoterapia pozitivă
11. Psihoterapia centrată pe persoană
12. Psihoterapia sistemică de cuplu si familie
13. Consiliere psihologică şi intervenții de scurtă durată
Această abordare se concentrează pe explorarea și tratarea problemelor legate de sexualitate, intimitate și identitate sexuală. În această arie, se abordează teme precum disfuncțiile sexuale, problemele de dorință sexuală sau de comunicare în relații, dar și conflicte legate de identitatea sexuală și orientare.
Inspirată de lucrările lui Alfred Adler, terapia adleriană pune accent pe sentimentul de inferioritate și nevoia de a găsi un scop în viață. Aceasta se axează pe dezvoltarea resurselor personale și pe găsirea unor strategii care să promoveze sentimentul de apartenență și contribuție socială.
Această abordare terapeutică urmărește identificarea și modificarea tiparelor repetitive de gândire și comportament (scheme) care s-au format în copilărie și au devenit inadaptate. Terapia schemelor este utilă în special în abordarea tulburărilor de personalitate, depresiei sau anxietății cronice.
Focalizată pe experiența prezentă și pe conștientizarea trăirilor, psihoterapia gestaltistă încurajează pacienții să devină conștienți de gândurile, emoțiile și senzațiile corporale. Accentul se pune pe integrarea parțială a experiențelor pentru a atinge o imagine holistică a sinelui.
Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală (CBT) explorează legătura dintre gânduri, emoții și comportamente. Prin identificarea și schimbarea gândurilor negative sau eronate, acest tip de terapie ajută la modificarea comportamentelor disfuncționale. Este recomandată în tratamentul depresiei, anxietății, fobiilor și tulburărilor obsesiv-compulsive.
Această abordare combină tehnici și perspective din mai multe curente terapeutice. Tehnicile sunt alese și adaptate în funcție de nevoile specifice ale fiecărui pacient, oferind un cadru flexibil și personalizat pentru abordarea problemelor de sănătate mentală.
Bazată pe tehnici de inducere a stării de relaxare profundă (hipnoză), această terapie, inspirată de munca lui Milton Erickson, facilitează accesul la resursele inconștiente pentru a promova schimbarea. Este folosită în tratarea unei game variate de probleme, de la gestionarea durerii la probleme de comportament.
Axată pe trăirile și experiențele emoționale autentice, această formă de terapie ajută la explorarea și procesarea sentimentelor prin tehnici care implică exprimarea corporală, exerciții de rol sau alte metode non-verbale. Scopul este de a integra experiențele inconștiente pentru a facilita vindecarea.
Inspirată de teoriile lui Freud și ale urmașilor săi, psihoterapia psihanalitică se concentrează pe explorarea în profunzime a inconștientului. Accentul cade pe identificarea conflictelor interioare, a experiențelor din copilărie și a mecanismelor de apărare care pot influența comportamentul actual.
Se bazează pe principiile psihologiei pozitive, punând accent pe dezvoltarea resurselor personale, recunoașterea punctelor forte și cultivarea optimismului. Această abordare ajută la menținerea unei perspective pozitive și la dezvoltarea unor strategii eficiente pentru gestionarea dificultăților.
Dezvoltată de Carl Rogers, această terapie umanistă se bazează pe empatie, acceptare necondiționată și autenticitate. Terapia centrată pe persoană oferă un mediu de susținere în care pacientul poate explora problemele personale fără teama de judecată, facilitând auto-descoperirea și creșterea personală.
Această formă de terapie pune accent pe dinamica relațiilor din cadrul cuplului sau familiei. Se analizează comunicarea, rolurile fiecărui membru și modul în care sistemul influențează comportamentele individuale, pentru a identifica și schimba tiparele disfuncționale și a îmbunătăți relațiile.
Aceste intervenții se concentrează pe soluționarea problemelor sau pe gestionarea situațiilor de criză. Ele oferă suport și strategii practice pentru a gestiona problemele imediat, fiind eficiente pentru situații de stres ridicat sau schimbări rapide.
Alegerea tipului de terapie sau a ariei de expertiză potrivite depinde de mai mulți factori. Iată câteva recomandări pentru a te ajuta în această decizie:
Ce probleme vrei să abordezi?
De exemplu, dacă ai probleme legate de anxietate sau depresie, terapia cognitiv-comportamentală poate oferi strategii clare pentru modificarea gândurilor negative. Dacă vrei să explorezi în profunzime aspecte legate de experiențele din copilărie sau conflicte inconștiente, psihoterapia psihanalitică ar putea fi o alegere potrivită.
Ce aștepți de la terapie?
Unele terapii sunt orientate spre schimbări rapide (consiliere de scurtă durată), pe când altele presupun un proces mai lung și exploratoriu (terapia psihanalitică sau centrată pe persoană).
• Cum preferi să comunici?
Pentru unii, o abordare directă și tehnicile concrete sunt motivaționale, în timp ce alții preferă să exploreze mai profund experiențele emoționale și relaționale.
• Cât timp ești dispus să investești?
Unele terapii implică un angajament pe termen lung (de exemplu, psihoterapia psihanalitică sau gestaltistă), iar altele sunt mai scurte și focalizate pe soluționarea unor probleme specifice.
• Care sunt resursele tale (timp, energie, buget)?
Terapia de scurtă durată poate fi adecvată dacă ai nevoie de soluții rapide sau ai resurse limitate.
• Testează diferite abordări, dacă este posibil: Mulți terapeuți oferă o primă consultație unde poți discuta așteptările și poți evalua dacă stilul lor se potrivește cu nevoile tale.
• Autoevaluarea: Fii atent la evoluția ta în timpul terapiei. Dacă simți că beneficiile se limitează sau că nu evoluezi, este posibil să fie nevoie să revizuiești abordarea sau să cauți un alt specialist.
Informează-te mai amănunțit despre fiecare abordare în parte. Informații utile pot fi găsite în literatura de specialitate. Aceste resurse îți pot oferi o viziune mai clară asupra filozofiei și metodei de lucru a fiecărui tip de terapie.
Specialiștii noștri îți sunt alături
Obține sprijin specializat. Programează o ședință de terapie online cu psihoterapeuți acreditați!
Programează-te!Relația terapeutică reprezintă unul dintre cei mai importanți factori comuni care contribuie la eficiența procesului psihoterapeutic, indiferent de orientarea teoretică. O alianță terapeutică solidă, bazată pe încredere, empatie, respect și colaborare, facilitează implicarea activă a persoanei implicate în terapie, susține explorarea emoțională profundă și favorizează schimbările dorite. În absența unei relații terapeutice bine consolidate, intervențiile tehnice riscă să fie percepute ca intruzive, reducând semnificativ șansele de progres.
În ceea ce privește tipurile de terapiei, fiecare tip de terapie are filosofia și tehnicile sale specifice, iar alegerea celei potrivite depinde de nevoile tale personale, de obiectivele pe care le ai și de modul în care te simți confortabil într-un anumit cadru terapeutic. Cheia este să te informezi, să comunici deschis cu terapeutul și să fii dispus să-ți reevaluezi opțiunile pe măsură ce evoluezi în procesul de vindecare și auto-descoperire.
Norcross, J. C. (2010). The therapeutic relationship.
Marziali, E., & Alexander, L. (1991). The power of the therapeutic relationship
Opland, C., & Torrico, T. J. (2024). Psychotherapy and Therapeutic Relationship.
Kazdin, A. E. (Ed.). (2000). Encyclopedia of psychology. American Psychological Association; Oxford University Press.
Cum știu că am nevoie de psihoterapie, chiar dacă nu am un diagnostic?
Nu ai nevoie de un diagnostic pentru a începe psihoterapia. Dacă te confrunți cu anxietate, tristețe, stres, dificultăți în relații sau pur și simplu ai senzația că „ceva nu e în regulă”, terapia poate fi un spațiu sigur în care să explorezi aceste stări.
Ce face un psiholog în timpul unei ședințe de terapie?
Un psiholog creează un spațiu confidențial, te ascultă fără să te judece și te ajută să explorezi gânduri, emoții și comportamente. Nu îți spune ce să faci, dar îți pune întrebări care te ajută să vezi lucrurile dintr-o perspectivă nouă și să găsești soluții proprii.
Cum îmi dau seama că terapeutul ales este potrivit pentru mine?
Un terapeut potrivit colaborează activ cu tine, îți explică metodele pe care le folosește, îți oferă sprijin real și construiește împreună cu tine o relație bazată pe siguranță, empatie și încredere. Dacă te simți în largul tău și înțeles, probabil ești în locul potrivit.
Ce tip de terapie mi se potrivește cel mai bine?
Depinde de ce anume vrei să lucrezi. De exemplu, dacă ai nevoie de strategii clare pentru anxietate sau depresie, psihoterapia cognitiv-comportamentală este eficientă. Dacă vrei să explorezi în profunzime conflicte interioare sau traume din copilărie, poți alege o abordare psihanalitică sau centrată pe persoană.
Care este rolul relației terapeutice în procesul de vindecare?
Relația terapeutică este fundamentul oricărui progres. O conexiune autentică, bazată pe empatie și siguranță, facilitează exprimarea emoțiilor, încrederea și dorința reală de schimbare. În lipsa acestei conexiuni, chiar și cele mai bune tehnici terapeutice pot deveni ineficiente.
Dacă ți-a plăcut articolul, împărtășește-l
Terapeuții noștri
Alte articole asemănătoare
Un răspuns la întrebarea „Ce este stresul?” l-ar putea defini ca o reacție declanșată în creierul nostru atunci când ne regăsim într-o situație în care trebuie să fim gata să acționăm într-un fel anume.
FOMO (Fear of Missing Out) este o formă de anxietate des întâlnită în societatea modernă.Se manifestă prin teama intensă de a rata informații, evenimente, experiențe sau decizii importante.Această teamă apare din dorința de a fi prezent în tot ce pare semnificativ în jurul nostru.Alegerea de a nu participa la ceva poate crea senzația că pierzi […]
Gaslighting-ul este o tactică de manipulare complexă, utilizată pentru a controla și destabiliza emoțional o persoană. Această practică constă în furnizarea deliberată și sistematică de informații false unei persoane, cu scopul de a o face să pună la îndoială adevărurile pe care le știe despre ea însăși. Victimele gaslighting-ului ajung să nu mai aibă încredere […]
Insomnia este o problemă tot mai des întâlnită și afectează un număr tot mai mare de persoane, având...
Anorexia reprezintă o tulburare de alimentație ce se caracterizează prin greutate corporală anormal de mică și are la bază o teamă extremă de îngrășare persoana în cauză având o percepție distorsionată privind greutatea sa. Pacienții cu anorexie nervoasă acordă o importanță exagerată controlului greutății, formei și dimensiunii corpului. Aceștia fac eforturi imense pentru menținerea greutății […]
Fobiile sunt frici exagerate și persistente, față de obiecte sau situații, care, de regulă, sunt nepericuloase (Gillian Butler, 1989).
