Exista mai multe tipuri de Tulburări anxioase, care se diferențiază unele de altele prin situațiile care induc frica, anxietatea sau comportamentul evitant.
Anxietatea generalizată
Este caracterizată de preocupări care țin de viața socială.
Persoanele care suferă de anxietate generalizată se tem de performanțe scăzute în mediul școlar, la muncă sau în relațiile sociale. Au o preocupare excesivă în privința a cum sunt percepuți de celelalte persoane.
Persoanei care suferă de anxietate generalizată îi este dificil să controleze sentimentul de preocupare și să îndeplinească anumite activități uzuale.
Tulburarea de panică
Este caracterizată prin atacuri de panică imprevizibile, recurente.
Un atac de panică reprezintă apariția unui disconfort intens care atinge un punct culminant în decurs de câteva minute.
Persoana care suferă un atac de panica poate asocia disconfortul creat cu senzație de moarte. Se diferențiază de celelalte tulburări anxioase prin faptul ca subiectul îngrijorării este atacul de panică în sine.
Fobiile specifice
Persoanele care suferă de fobii specifice se confruntă cu un sentiment intens de teamă legată de un obiect, loc, sau lucru care poate reprezenta un pericol real sau imaginar.
Frica poate fi dată de prezența animalelor, de mediul natural (înălțime, furtună, apă); sânge, injecții sau leziuni; (predispoziție spre leșin), pot fi situaționale (avion, lift, spații închise).
Sunt exagerate în raport cu situația dată. Nu pot fi respinse prin argumente raționale. Nu pot fi controlate voluntar, se dobândesc rapid și sunt greu de eliminat. Pot conduce la un comportament de evitare efectivă sau dorită.
Tulburarea anxioasă socială (fobia socială)
Persoanele care au tulburare anxioasă socială simt o teamă irațională de a apărea în public, deoarece au credință că celelalte persoane le interpretează în public.
In mod caracteristic, aceasta afectează în special viața profesională sau rolurile în care persoana afectată trebuie să susțină discursuri publice.
Anxietatea socială poate apărea locul de muncă, la școală sau facultate, unde sunt necesare apariții publice regulate.
Mutismul selectiv
Apare preponderent la copii, atunci când întâlnesc persoane noi.
Copiii cu mutism selectiv nu inițiază o conversație sau nu răspund atunci când li se vorbește. Absența vorbirii poate apărea atât în interacțiunile cu alți copii, dar și cu adulții.
Copiii cu mutism selectiv vorbesc acasă, în prezența membrilor apropiați ai familiei dar când nu sunt prezente alte persoane.
Tulburarea este marcată de o anxietate socială severă.
Persoanele care suferă de mutism selectiv refuză de cele mai multe ori să vorbească la școală, muncă, ceea ce poate provoca o scădere a performanțelor educaționale sau sociale.
Anxietatea de separare
În această tulburare, frica excesivă este declanșată de separarea de casă sau de persoanele dragi, partenerul romantic.
Poate apărea atât la adulți cât și la copii, depășind nivelul firesc pentru etapa de dezvoltare în care se află persoana afectată.
Persoanele cu tulburare anxioasă de separare prezintă simptome care îndeplinesc cel puțin trei din următoarele criterii: resimt un disconfort excesiv dacă nu se află împreună cu persoana care este atașată, sau când anticipează despărțirea de aceasta.
Persoanele cu tulburare anxioasă de separare pot fi foarte preocupate de starea de sănătate sau de posibilul deces al persoanelor dragi, în special atunci când nu se află în prezența lor. Simt constant nevoia de a ști unde se află persoana de care sunt atașați și să țină permanent legătura cu ele.
