Mihaela Bandoc

„Viziunea îți va deveni clară doar când vei privi adânc în inima ta. Cine privește în afară, visează. Cine privește înăuntru, se trezește.” (Carl Gustav Jung)

Când mi-am pus prima oară întrebarea: „Cine sunt eu?”, am răspuns sincer: „Nu știu!”. Totuși, un lucru îmi era clar: „Știu cine NU sunt!”.

De mic copil, le spuneam părinților că „m-am născut pentru Iubire, să ofer Oamenilor Iubire.” Simțeam un „preaplin” în inima mea, care dorea să fie împărtășit cu lumea.

Anii au trecut și am „crescut mare”, explorând mereu misterele a ceea ce numim Viață. Pierderea unei persoane dragi, la o vârstă tânără, m-a ghidat către domeniul psihologiei. Această pierdere mi-a declanșat o „foame” de cunoaștere și o dorință intensă de a găsi răspunsuri.

Întrebările mele erau profunde: „Cine sunt? Ce caut aici? Care este scopul meu?”. Drumul dezvoltării personale a fost presărat cu soare, ploi și furtuni. Uneori a fost ușor, alteori dificil, dar am continuat mereu.

Am râs, am plâns și am făcut popasuri când m-am simțit copleșită, dar nu m-am oprit. Universul m-a răsplătit cu daruri neprețuite precum blândețea, răbdarea, toleranța, compasiunea și empatia.

Cel mai important dar pe care l-am primit a fost ACCEPTAREA a tot ceea ce există. Astăzi, sunt recunoscătoare pentru fiecare experiență, pentru că toate m-au ajutat să devin ceea ce sunt.

Familia reprezintă pentru mine comoara cea mai de preț, pentru care merită să mergi pe drumul numit Viață.

Am ales această profesie pentru a-mi împlini visul din copilărie: să ajut oamenii și să le ofer cunoașterea dobândită.

Și nu uita: DACA EU POT, și TU POȚI! Cred cu tărie în resursele personale ale fiecărei persoane.

Cred în puterea procesului terapeutic de a scoate la suprafață aceste resurse, diminuând nivelul de stres din prezent.