Fobiile - ce sunt, tipuri de fobie, diagnostic și cum ne putem elibera

Există o gamă largă de fobii, iar acestea pot fi împărțite în mai multe categorii principale, dintre care unele includ:

Fobii specifice: după cum spuneam, acestea sunt fobii legate de anumite obiecte, situații sau animale. Printre acestea se numără:

-Acrofobie (frica de înălțime)

-Claustrofobie (frica de spații închise)

-Arahnofobie (frica de păianjeni)

– Ofidiofobia (frica de șerpi)

-Zoofobie (frica de animale)

– Aviofobie (frica de zbor cu avionul)

-Frica de apă (hidrofobie)

Fobii sociale: cum am menționat mai sus, acestea implică frica excesivă de evaluarea negativă a celorlalți și de situațiile sociale.

Exemple includ:

-Glosofobie (frica de a vorbi în public)

-Frica de a fi judecat în public

-Frica de a întreprinde interacțiuni sociale

-Frica de evaluare negativă în interacțiuni sociale

-Agorafobia – Este frica de locuri sau situații din care evadarea poate fi dificilă sau în care ajutorul poate fi indisponibil în caz de panică sau alte simptome debilitante.

Aceasta poate include frica de mulțimi, de a sta la coadă, de a fi singur în locuri deschise.

Fobii legate de boli sau simptome: acestea implică frica excesivă de boli, răniri sau alte afecțiuni medicale.

Exemple includ:

-Ipohondrie (frica de a avea o boală gravă)

-Frica de sânge sau injecții (hemofobie)

-Frica de a vomita (emetofobie) – care poate include frica de a vomita în public sau de a vedea pe alții vomitând.

-Frica de microbi sau de contaminare, adesea legată de temeri intense de boli și infecții (germafobia)

Fobii legate de natura morții: Acestea sunt fobii legate de moarte sau de situații asociate cu moartea.

Exemple includ:

-Tanatofobie (frica de moarte sau de situațiile asociate cu ea)

-Frica de a merge la înmormântări sau de a vizita cimitirele

– Frica de durere, care poate duce la evitarea situațiilor potențial dureroase, cum ar fi intervențiile chirurgicale (algofobia)

Simptomele fobiilor pot varia în funcție de tipul fobiei și de gradul de severitate a acesteia.

Este important  să conștientizăm faptul că fiecare dintre noi suntem indivizi unici, deci asta înseamnă că putem reacționa diferit în situații asemănătoare.

Cu toate acestea, există unele simptome comune care pot fi prezente în cazul unei fobii:

Reacții fiziologice: Acestea pot include palpitații, transpirații excesive, tremurături, senzație de sufocare sau dificultăți de respirație, greață sau disconfort abdominal, amețeli sau senzație de leșin, senzație de căldură sau de frig, precum și alte reacții legate de activarea sistemului nervos simpatic („luptă sau fugi”).

Reacții emoționale intense: Persoanele care suferă de fobii pot experimenta o frică sau o anxietate intensă în prezența stimulului temut.

Această frică poate fi completată de un sentiment de nesiguranță, panică sau de pierdere a controlului.

De multe ori, aceste emoții pot fi copleșitoare și pot interfera semnificativ cu capacitatea individului de a funcționa normal.

Evitarea stimulului temut: Un alt simptom comun al fobiilor este tendința de a evita cu orice preț stimulul sau situația care provoacă frica.

Persoanele afectate pot încerca să evite locurile, obiectele sau situațiile asociate cu fobia lor sau pot avea reacții intense de evitare când sunt expuse acestor stimulente.

Durată prelungită a reacției: Reacțiile de frică sau anxietate pot fi intense și pot persista pentru o perioadă prelungită de timp, chiar și după ce stimulul temut a dispărut.

Aceste reacții pot afecta capacitatea individului de a reveni la starea sa normală și de a se adapta la situații obișnuite.

Impactul asupra vieții cotidiene: Fobiile pot avea un impact semnificativ asupra vieții cotidiene a individului, interferând cu relațiile interpersonale, performanța școlară sau profesională, precum și cu capacitatea de a participa la activități obișnuite și plăcute.

Diagnosticul fobiilor se realizează de obicei prin intermediul unei evaluări clinice efectuate de un profesionist în domeniul sănătății mintale, cum ar fi un psiholog sau un psihiatru.

Diagnosticul se bazează pe o evaluare atentă a simptomelor și a istoricului medical al individului.

Procesul de diagnosticare poate implica următoarele etape:

Interviu clinic: Profesionistul în sănătate mintală va discuta cu individul despre simptomele sale, inclusiv despre natura și severitatea fricilor sale, despre reacțiile sale la stimulii temuți și despre impactul pe care acestea îl au asupra vieții sale cotidiene.

Anamneză medicală și psihologică: Profesionistul va colecta informații detaliate despre istoricul medical și psihologic al individului, inclusiv despre orice evenimente traume sau stresante din trecut, despre istoricul familial de tulburări psihiatrice și despre orice tratamente anterioare pentru tulburările de anxietate sau alte probleme de sănătate mintală.

Instrumente de evaluare: Uneori, se pot folosi chestionare sau instrumente standardizate pentru a evalua simptomele și severitatea fobiilor.

Acestea pot ajuta la obținerea unei imagini mai clare a simptomelor și la monitorizarea progresului în timpul tratamentului.

Excluderea altor condiții medicale: Este important să se excludă alte condiții medicale sau psihiatrice care ar putea prezenta simptome similare cu cele ale fobiei.

Acest lucru poate implica teste medicale suplimentare sau consultarea altor specialiști medicali, cum ar fi un medic de familie sau un neurolog.

Diagnostic diferențial: Profesionistul va evalua dacă simptomele individului corespund criteriilor de diagnostic pentru fobie specifică sau alte tulburări de anxietate, cum ar fi tulburarea de panică sau tulburarea de anxietate socială.

Diagnosticul diferențial este important pentru a asigura că individul primește tratamentul adecvat pentru nevoile sale.

Pe baza acestor informații, psihologii pot face un diagnostic precis și poate recomanda un plan de tratament adecvat pentru gestionarea și tratarea fobiei individului.

Este important să căutați ajutor de la un profesionist calificat în sănătatea mintală pentru un diagnostic corect și pentru un tratament eficient.

Tratamentul pentru fobie poate implica o varietate de intervenții, iar abordarea potrivită poate depinde de tipul și severitatea fobiei, precum și de preferințele și nevoile individuale ale pacientului.

Unele dintre metodele comune de tratament pentru fobii includ:

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): Este una dintre cele mai eficiente forme de terapie pentru tratarea fobiilor.

Terapeutul și pacientul lucrează împreună pentru a identifica gândurile și credințele iraționale care stau la baza fobiei și pentru a învăța tehnici de gestionare a acestor gânduri și de modificarea comportamentului asociat cu frica.

Tehnicile utilizate pot include expunerea progresivă la stimulul temut într-un mediu controlat și învățarea de tehnici de relaxare pentru a gestiona anxietatea.

Terapia expunerii: Este o componentă importantă a terapiei cognitiv-comportamentale și constă în expunerea treptată și controlată a individului la stimulul sau situația care provoacă frica.

În timpul acestui proces, individul învață să facă față fricii și să-și schimbe reacțiile negative asociate cu fobia.

Terapia prin desensibilizare: Această formă de terapie implică expunerea graduală a individului la stimulul temut, începând cu situații sau aspecte mai puțin amenințătoare și progresând către cele mai provocatoare.

Scopul este de a reduce reacțiile de frică și anxietate pe măsură ce individul devine treptat obișnuit cu stimulul care îi declanșează acea fobie.

Medicația în tratarea fobiei: În unele cazuri, medicamentele pot fi prescrise pentru a ajuta la gestionarea simptomelor fobiei, în special în cazurile de anxietate severă sau când alte forme de terapie nu sunt suficient de eficiente.

Medicamentele precum anxioliticele sau antidepresivele pot fi prescrise de către un medic psihiatru sau de către un medic de familie.

Auto-ajutor pentru a scăpa de fobie: Pentru unele persoane, tehnici de auto-ajutor, cum ar fi tehnici de respirație profundă, meditație, yoga sau alte tehnici de relaxare pot fi utile în gestionarea anxietății și a stresului asociat cu fobia lor.

Este important ca tratamentul să fie individualizat și să fie adaptat nevoilor și preferințelor fiecărui pacient.

De asemenea, implicarea susținătoare a familiei și a prietenilor poate fi benefică în procesul de recuperare.

Accesibilitatea la internet are părți bune, dar și părți rele.

Un mare minus pe care îl au platformele de social-media ar fi faptul că din ce în ce mai mulți oameni își dau cu părerea asupra unor lucruri despre care poate nu au suficiente informații. Exact ca și în cazul fobiilor.

Este important să nu credem chiar tot ce citim pe internet, iar atunci când vine vorba de lucruri serioase, să ne consultăm cu specialiști.

În continuare vă vom prezenta câteva mituri legate de fobie.

Fobiile sunt simple temeri: deși fobiile implică frică intensă, acestea nu sunt doar o teamă obișnuită.

Fobiile pot provoca reacții puternice și iraționale chiar și în fața unor stimulente care pot părea inofensive sau nepericuloase altor persoane.

Fobiile sunt doar o chestiune de voință sau slăbiciune: Această este o idee greșită. Fobiile sunt tulburări psihologice reale, care pot afecta pe oricine, indiferent de voință sau putere mentală.

Ele nu sunt rezultatul unei slăbiciuni personale sau al unui defect moral.

Fobiile dispar de la sine cu timpul: Deși unele fobii pot să se atenueze sau să dispară în timp, acest lucru nu este garantat și poate necesita intervenție terapeutică pentru a fi depășite.

Ignorarea fobiei sau evitarea stimulentului temut poate, de fapt, să conducă la agravarea simptomelor în timp.

Expunerea la fobie va agrava starea: Deși poate părea contraintuitiv, terapia expunerii, care implică expunerea controlată și graduală la stimulul temut, este una dintre cele mai eficiente modalități de tratare a fobiilor.

Expunerea controlată și supervizată poate ajuta la dezvoltarea de mecanisme de adaptare și la reducerea reacțiilor de frică și anxietate pe termen lung.

Toată lumea are fobii și le poate depăși fără ajutor: Deși este adevărat că mulți oameni pot experimenta temeri sau anxietăți în anumite situații, fobiile sunt mai mult decât simple temeri și pot afecta semnificativ calitatea vieții unei persoane.

Tratamentul adecvat poate fi necesar pentru a depăși fobiile într-un mod eficient și sustenabil.

Acestea sunt doar niște mituri răspândite de oameni fie în mediul online , fie în viața reală.

Este important să înțelegem că valoarea lor de adevăr este nulă și să nu ne lăsăm influențați de astfel de vorbe.

Fobiile nu reprezintă slăbiciune personală, iar dacă cumva simțiți că aveți una sau mai multe fobii, cea mai bună decizie ar fi să consultați un terapeut pentru a putea purta o discuție deschisă despre aceste temeri, iar dacă acesta consideră că dumneavoastră aveți într-adevăr o fobie, puteți începe demersul terapeutic pentru a scăpa de aceste temeri.

Procesul de desensibilizare sistematică

Desensibilizarea sistematică este o tehnică utilizată în terapia expunerii pentru tratarea fobiilor și altor tulburări anxioase.

Scopul principal al desensibilizării sistemice este să reducă anxietatea și reacțiile de frică asociate cu stimulii sau situațiile temute, prin expunerea graduală și controlată la aceștia.

Procesul de desensibilizare sistematică implică următoarele etape:

• Înțelegerea temerilor și elaborarea unei ierarhii: În prima etapă, terapeutul și clientul lucrează împreună pentru a identifica natura și severitatea fobiei, precum și stimulentele sau situațiile care provoacă frică sau anxietate. âApoi, împreună, ei elaborează o listă ierarhică a acestor stimulente, începând cu cele mai puțin amenințătoare și avansând către cele mai intense și temute.
• Relaxare musculară și tehnici de respirație: Înainte de a începe expunerea la stimulul temut, clientul învață tehnici de relaxare musculară progresivă și de respirație controlată.Aceste tehnici pot ajuta la reducerea anxietății și a reacțiilor fiziologice asociate cu frica.
• Expunere treptată și controlată: În această etapă, clientul este expus treptat și sistematic la stimulul sau situația temută, începând cu cea mai puțin amenințătoare variantă de pe lista ierarhică.Expunerea este controlată și este adaptată în funcție de ritmul și nivelul de confort al clientului.

  În timpul expunerii, clientul utilizează tehnici de relaxare pentru a gestiona anxietatea și reacțiile emoționale.

• Desensibilizare și habituare: Pe măsură ce clientul este expus repetat și în mod controlat la stimulul temut, reacțiile lor de frică și anxietate tind să scadă treptat în intensitate.Acest proces de desensibilizare permite clientului să învețe că frica lor este exagerată și să dezvolte încredere în capacitatea lor de a face față situațiilor temute.

  Habituarea este procesul prin care anxietatea scade în timpul expunerii repetate, iar stimulul devine mai puțin amenințător.

• Consolidarea progreselor și generalizarea: Terapeutul și clientul lucrează împreună pentru a consolida progresul făcut în timpul terapiei și pentru a dezvolta strategii de a menține și generaliza abilitățile dobândite în diverse situații de viață.

Desensibilizarea sistematică este o tehnică eficientă și bazată pe dovezi pentru tratarea fobiilor și altor tulburări anxioase și poate fi utilizată cu succes în cadrul terapiei cognitiv-comportamentale.

Este important să înțelegem faptul că acești pași trebuie urmați sub supravegherea și îndrumarea unui specialist, altfel, riscăm să ne producem traume și mai mari sau să ne creștem nivelul de frică.

În concluzie, fobiile reprezintă tulburări psihologice semnificative, caracterizate de frică intensă și irațională față de anumite obiecte, situații sau activități.

Acestea pot afecta grav calitatea vieții individului și pot interfera cu funcționarea lor cotidiană.

Cu toate acestea, cu o intervenție terapeutică adecvată, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală și terapia expunerii, multe fobii pot fi tratate eficient și persoanele afectate pot învăța să își depășească temerile și să trăiască o viață mai plină și mai satisfăcătoare.

Este esențial să se conștientizeze faptul că fobiile sunt tulburări reale și că nu reprezintă o slăbiciune personală sau un defect moral.

Prin înțelegerea, sprijinul și tratamentul adecvat, persoanele afectate de fobii pot găsi alinare și pot recăpăta controlul asupra vieții lor.

Teama a fost și rămâne un răspuns esențial în experiența umană de zi cu zi, încă de la începuturile civilizației, oferindu-ne protecție împotriva pericolelor.

Cu toate acestea, în anumite împrejurări, atunci când devine prezentă în mod irațional și excesiv, frica poate avea un impact negativ semnificativ asupra vieții individului.

În cazul în care sunteți preocupat de apariția unei senzații de teamă persistentă, excesivă și aparent nejustificată, fie pentru dumneavoastră sau pentru o persoană apropiată, este recomandat să solicitați asistență de la un specialist.

Această persoană vă poate oferi sprijin și îndrumare în gestionarea acestei situații și în realizarea ajustărilor necesare, astfel încât să vă asigurați că calitatea vieții dumneavoastră nu va fi afectată.

American Psychiatric Association, D. S. M. T. F., & American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-5 (Vol. 5, No. 5). Washington, DC: American psychiatric association.

Eaton, W. W., Bienvenu, O. J., & Miloyan, B. (2018). Specific phobias. The Lancet Psychiatry, 5(8), 678-686.

Kendler, K. S., Karkowski, L. M., & Prescott, C. A. (1999). Fears and phobias: reliability and heritability. Psychological medicine, 29(3), 539-553.