Cuprins
De multe ori cele trei sunt confundate sau nu sunt clare pentru mulți dintre voi. Prin acest articol ne dorim să aducem claritate privind fiecare specializare în parte, ce înseamnă, ce presupune și ce rol are fiecare. Ce este un psiholog? Ce este un psihoterapeut? Și ce este un psihiatru?
Psihologul clinician este un profesionist în domeniul sănătății mintale care s-a specializat în evaluarea, diagnosticarea și tratarea problemelor și tulburărilor de ordin psihologic sau emoțional. Ei pot lucra în diferite medii: spitale, clinici, centre de consiliere sau într-un cabinet privat.
Psihologii clinicieni trebuie neapărat să fie licențiați și să aibă pregătire academică și practică extensivă în domeniul psihologiei clinice pentru a-și putea exercita profesia. Atestatul de psiholog este dat de COPSI (Colegiul psihologilor din Romania) în urma depunerii unui dosar și doar după terminarea anilor de studii, adică licență și masterat.
Revenind, rolul principal al psihologului clinician este de a pune un diagnostic.
Psihoterapeutul este o persoană specializată în furnizarea de terapie pentru a trata problemele psihologice, emoționale sau de comportament. Ei folosesc diferite tehnici și abordări pentru a-i ajuta pe cei în nevoie să-și înțeleagă mai bine gândurile, emoțiile, trăirile, traumele și mai ales cum să gestioneze eficient dificultățile cu care se confruntă în acel moment.
Rolul său este să ofere un mediu sigur, liniștit și de suport pentru a-i ajuta pe client în drumul lor de autocunoaștere, autodezvoltare și vindecare.
Prin terapie, psihoterapeutul își ajută clienții să dezvolte abilități de adaptare și mecanisme sănătoase de gestionare a emoțiilor. Psihoterapeutul folosește diferite abordări terapeutice, ca de exemplu: terapia cognitiv-comportamentală, terapia dinamică, psihodrama, terapia de grup etc. În ziua de astăzi există numeroase forme de terapie și este important să o găsim pe cea potrivită nevoilor noastre împreună cu terapeutul cu care avem o conexiune profundă. Psihoterapeutul își adaptează abordarea în funcție de nevoile individuale ale fiecărui client.
Psihoterapeuții pot fi găsiți în diferite medii inclusiv în cabinete private, centre de sănătate mintală, spitale sau clinici. Ei se vor axa pe rezolvarea fie a problemelor emoționale, de relaționare, de adaptare sau, având o paletă mai largă de cunoștiințe, vor aborda și tulburări mai complexe, ca de exemplu: tulburări depresive, tulburări de anxietate, fobii, tulburări alimentare sau chiar și tulburări de personalitate, cum ar fi tulburarea de personalitate narcisică, tulburarea borderline, tulburare bipolară, iar în unele cazuri unde se mai poate lucra/modela ceva ei vor lucra și cu persoanele care suferă de schizofrenie, demență etc.
Cheia unei terapii de succes este o relație foarte bine sudată dintre client și terapeut, o relație bazată pe încredere, sinceritate, respect și deschidere.
Psihoterapeutul este acea persoană care a absolvit Facultatea de Psihologie. Apoi Masterul în Psihologie Clinică, Consiliere psihologică și Psihoterapie. Iar în plus are cel puțin o formare finalizată în psihoterapie. Aceasta poate dura între 3, 4 sau 5 ani în funcție de fiecare formare. Diferența dintre un psiholog clinician și un psihoterapeut constă în faptul că psihologul clinician nu poate face terapie cu un client. Eventual doar o scurtă consiliere psihologică, cum am menționat mai sus.
În psihoterapie importante sunt: relația terapeutica, modul de comunicare, relație bazată pe încredere totală, abordarea/forma terapeutică aleasă, sprijinul oferit clientului și ghidarea acestuia spre vindecare sau reechilibrarea emoțională.
De reținut, psihoterapeutul nu oferă sfaturi. Doar îl ghidează pe client să vadă obiectiv situațiile. Și să-și identifice blocajele pentru a le putea rezolva ulterior.
Psihiatrul este în primul rând medic, deci o persoană care a absolvit Facultatea de Medicină. Mai apoi, a ales specializarea psihiatrie. Este singura persoană care are dreptul să prescrie medicație psihiatrică. Ca de exemplu: anxiolitice, antidepresive sau antipsihotice. Pentru că acesta doar prescrie tratament medicamentos, ședințele sau vizitele sunt de regulă scurte. În general, medicul psihiatru colaborează cu un psihoterapeut. De aceea, el nu va face partea de terapie cu clientul.
Tratamentul medicamentos are rolul de a ameliora simptomele și nu de a rezolva problema de la rădăcină, dar împreună cu terapia clasică acestea două fac echipă bună. Psihoterapeutul poate sugera o vizita la medicul psihiatru dacă simte că este necesar și că pe lângă psihoterapie ar fi bună și medicația. Doar psihoterapeutul are dreptul de a-ți recomanda un control la medic. Pastilele nu vor rezolva conflictul emoțional, traumele din copilărie sau traumele recente care te-au adus în acest punct, însă vor aduce un aport important alături de ședințele de psihoterapie.
Sperăm că acest articol a făcut lumină în ceea ce privește cele trei specializări, astfel încât să nu mai existe confuzii și să fie clare diferențele dintre un psiholog clinician, un psihoterapeut și un medic psihiatrul.
Surse științifice:
Daniel David. Psihologie clinică și psihoterapie. Collegium. Ed. Polirom
Dacă ți-a plăcut articolul, împărtășește-l
Alte articole asemănătoare
Introducere Emoțiile sunt o parte fundamentală a vieții noastre, iar înțelegerea lor poate contribui semnificativ la bunăstarea noastră emoțională. Emoțiile de bază, precum fericirea, tristețea, frica, furia, surpriza și dezgustul, sunt universale și au o valoare evolutivă importantă. Ele ne ajută să supraviețuim și să ne adaptăm la mediu, oferindu-ne semnale clare despre nevoile și […]
Gaslighting-ul este o tactică de manipulare complexă, utilizată pentru a controla și destabiliza emoțional o persoană. Această practică constă în furnizarea deliberată și sistematică de informații false unei persoane, cu scopul de a o face să pună la îndoială adevărurile pe care le știe despre ea însăși. Victimele gaslighting-ului ajung să nu mai aibă încredere […]
„Cum ți-s gândurile, așa ți-e viața”, a spus-o un stareț de mănăstire pe nume Tadei. Și nu este singurul.
Fobiile sunt frici exagerate și persistente, față de obiecte sau situații, care, de regulă, sunt nepericuloase (Gillian Butler, 1989).
Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) este o afecțiune din sfera sănătatii mintale care este declanșată de un eveniment terifiant la care o persoana ia parte sau la care la care ia parte o persoana cunoscuta. Majoritatea persoanelor care trec prin evenimente traumatice pot avea dificultăți temporare de a se adapta și de a face față […]
Anorexia reprezintă o tulburare de alimentație ce se caracterizează prin greutate corporală anormal de mică și are la bază o teamă extremă de îngrășare persoana în cauză având o percepție distorsionată privind greutatea sa. Pacienții cu anorexie nervoasă acordă o importanță exagerată controlului greutății, formei și dimensiunii corpului. Aceștia fac eforturi imense pentru menținerea greutății […]
