
Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD)
Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) este o afecțiune din sfera sănătatii mintale care este declanșată de un eveniment terifiant la care...

Fobiile sunt frici exagerate și persistente, față de obiecte sau situații, care, de regulă, sunt nepericuloase (Gillian Butler, 1989). De-a lungul timpului, oamenii au descoperit că anumite situații sunt mai periculoase decât altele și pornind de la aceste frici (ex. întuneric, înălțime, furtuni etc. ), s-au dezvoltat și fobiile. De obicei, oamenii își dau seama că frica lor nu este una rațională, dar cu toate acestea, continuă să evite situațiile care le provoacă frică.
Ce deosebește o frică normală de o fobie? Faptul că în fobie, frica este exagerată față de pericolul real. Dacă vedem un urs în apropiere, este normal să simțim o frică intensă. Dacă vedem, în schimb, un păianjen neveninos pe perete, care este pericolul obiectiv la care suntem expuși? Deși în acest caz pericolul este inexistent, reacția de frică poate fi la fel de intensă ca și în situațiile care sunt în mod obiectiv periculoase.
În literatura de specialitate se disting mai multe tipuri de fobii. Acestea sunt:
Fobiile specifice.
Fobia specifică este frica intensă privind un obiect sau o situație specifică (ex. un animal, înălțime, zbor, injecție, spații închise, vederea sângelui etc. ). Frica apărută la întâlnirea cu un astfel de stimul este intensă si este cu greu suportată. De regulă facem tot ce putem ca să evităm acel stimul. Spre exemplu, evităm să avem ieșiri în afara țării, dacă ne este frică de zborul cu avionul, evităm să mergem cu liftul, evităm să urcăm pe un munte, ne este foarte greu să întrăm într-o casa țărănească, unde putem întâlni păianjeni, nu mergem în pădure de frica șerpilor etc.
Terapeuții noștri
Fobia socială este frica de a fi evaluat negativ de către ceilalați. Ea este o fobie mai complexă, întrucât teama este raportată la lucruri inobservabile, precum evaluările negative, teama de a fi respins, sau teama de a criticat.
Există trei situații în care persoanele cu fobie socială interpretează situațiile sociale:
-înainte de interacțiunea socială: anticipează o performanță scăzută (cred că se vor descurca prost) și răspunsuri sau evaluări negative ale interlocutorului;
-în timpul interacțiunii: își observă propriile reacții și interpretează reacțiile celuilalt în mod negativ. Spre exemplu, dacă interlocutorul se uită la ceas în timpul conversației, o persoană cu fobie socială poate interpreta acest lucru precum: „Sigur e plictisit de conversația cu mine”, „Abia așteaptă să scape de mine”, etc. De asemenea, se poate vedea pe el însuși ca pe un personaj, pe care îl judeca pentru modul în care se comporta, se vede pe el însuși din exterior: (ex. „Iar te bâlbâi. „, „Nici măcar nu știi zâmbi în conversație. „)
-după interacțiunea socială: își reamintește episodul și reia judecățile asupra propriilor reacții sau a reacțiilor celuilalt. Trage concluzii negative asupra interacțiunii care a trecut (ex. „Sigur nu va vrea să mai ieşim.”).
Agorafobia se referă la frica de a se afla în spații aglomerate (ex. piețe, spectacole etc. ), frica de a circula cu mijloace de transport în comun sau de a fi departe de casă. Persoanele cu agorafobie se tem de situațiile în care s-ar putea afla în pericol sau ar avea nevoie de ajutor și nu l-ar putea primi. Își iau toate măsurile de siguranță astfel încât să fie sigure că vor putea primi ajutor la nevoie, respectiv evită să iasă din casă (mai ales singure), pentru a nu li se întâmpla ceva rău.
Simptome (Holdevici, 2009)
Printre simptome, Lang (1968) distinge:
1. Simptome fiziologice: tremor, transpirații, tahicardie, furnicături, senzația de greață, senzația de sufocare, slăbiciune musculară, respirație accelerată etc.
2. Simptome comportamentale: încremenirea (senzația de „stană de piatră”) sau tendința de a fugi.
3. Simptome subiective: diferă de la persoană la personă și pot include gânduri precum: „Voi muri” sau stări afective precum jenă, rușine, teamă sau furie.
Cercul vicios care menține reacția de frică (fobia) este EVITAREA. Evitarea este hrană pentru frică. Cu cât evităm mai mult un stimul fobic (ex. nu urcăm cu liftul, pentru a nu păți ceva rău), cu atât frica față de acel stimul, va crește. Probabil ați observat deseori în situațiile de zi cu zi că expunându-vă la ceea ce vă este frică (ex. să conduc mașina), frica începe să scadă. Este nevoie să avem experiența de a face acel lucru temut, pentru că frica să scadă.
Alți factori care mențin frica sunt gândurile noastre. Gânduri precum: „Voi muri, căci simt că mă sufoc”, „Nu sunt în stare să mă descurc singur. „, „Îmi va face rău”, „Nimeni nu va vorbi cu mine”, sunt gânduri care provoacă și mențin starea de anxietate (fobia).
Există și factori externi care mențin fobiile. Spre exemplu, dacă avem persoane apropiate care fac anumite lucruri în locul nostru pentru a ne feri de ceea ce ne este frică (ex. merg la cumpărături în locul nostru), comportamentul lor ne va menține fobia. Dacă ceilalți ne protejează de stimulii care ne provoacă frică, noi nu ne vom confrunta cu acei stimuli, iar fobia se va menține.
Întotdeauna este important să observăm dacă ceea ce ne deranjează (ex. fobia), ne afectează viața din punct de vedere personal, profesional sau dacă ne afectează relațiile.
Imaginați-vă o persoană cu fobie socială, care evită să interacționeze cu colegii, fiindu-i frică de faptul că va fi judecat, criticat, respins. În ce măsură îi afectează asta viața? Sau un om de afaceri sau orice alt angajat cu responsabilități în afara țării, care are fobie de zbor cu avionul. În ce măsură îi vă afecta profesia, refuzând constant să zboare cu avionul? Sau imaginați-vă o persoană care are fobie de a i se lua sânge și evita ani la rând acest lucru. În ce măsură poate să îi afecteze sănătatea?
Așadar, fobiile nu sunt simple frici, ci sunt frici exagerate, care deseori îți afectează calitatea vieții sau în situații mai rare, chiar ți-o pun în pericol, de aceea este foarte important să le tratăm.
Tratamentele pentru fobii sunt atât de tip medicamentos (recomandat de către medicul psihiatru), cât și psihoterapia (realizată de către un psiholog autorizat).
Intervențiile psihoterapeutice includ:
-tehnici de relaxare (în unele situații; este important ca tehnicile de relaxare să nu fie folosite ca metode de evitare a stimului care provoacă frica);
-modificarea stilurilor de gândire care mențin fobia (ex. „Sunt slab”, „N-am cum să mă descurc singur dacă ies afară” etc. ).
-expunerea la stimulii care produc frica. Expunerea este esențială în tratarea fobiilor, deoarece doar experiența proprie, de a trece cu bine peste situația temută, ne vă face să nu ne mai teme de ea.
Aşadar, dacă aveţi fobii care vă afectează viaţa ȋn unul din cele trei domenii (personal, profesional sau relaţional), luaţi decizia de a le trata alături de un psiholog specialist cu formare in psihoterapie .
Bibliografie:
1. American Psychiatric Association. (2022). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed, text rev. ). https://doi.org/10.1176/appi.books.9780890425787
2. Irina Holdevici (2009), Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentală, ISBN: 978-973-707-260-3.
Ce sunt fobiile și cum se diferențiază de fricile normale?
Fobiile sunt frici exagerate și persistente față de obiecte sau situații inofensive, spre deosebire de fricile normale, care sunt reacții adecvate la pericole reale. În cazul fobiilor, reacția de teamă este disproporționată față de riscul real și poate afecta semnificativ calitatea vieții.
Care sunt principalele tipuri de fobii recunoscute de specialiști?
Principalele tipuri de fobii sunt: fobia specifică (de obiecte sau situații concrete), fobia socială (frica de a fi evaluat negativ de ceilalți) și agorafobia (frica de spații aglomerate sau de a fi departe de siguranța casei).
Ce simptome fizice și emoționale sunt asociate cu fobiile?
Simptomele fobiilor includ tremur, transpirație excesivă, palpitații, dificultăți de respirație, greață, senzație de sufocare, slăbiciune musculară, gânduri catastrofale („Voi muri”, „Nu voi face față”) și dorința intensă de a evita stimulul fobic.
De ce este important să tratăm fobiile și ce riscuri există dacă le ignorăm?
Este esențial să tratăm fobiile pentru că acestea pot afecta grav viața personală, profesională și relațională. Lăsate netratate, fobiile pot duce la izolare socială, dificultăți profesionale sau chiar probleme de sănătate atunci când evitarea afectează accesul la servicii medicale necesare.
Care sunt cele mai eficiente metode de tratament pentru fobii?
Cele mai eficiente tratamente pentru fobii includ psihoterapia cognitiv-comportamentală (CBT), tehnici de expunere treptată la stimulii fobici, restructurarea gândirii disfuncționale și, în unele cazuri, tratamentul medicamentos recomandat de psihiatru.
Dacă ți-a plăcut articolul, împărtășește-l
Terapeuții noștri
Alte articole asemănătoare

Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) este o afecțiune din sfera sănătatii mintale care este declanșată de un eveniment terifiant la care...

Psihoterapeutul este o persoană specializată în furnizarea de terapie pentru a trata problemele...

Introducere Agorafobia este o tulburare de anxietate complexă și debilitantă, caracterizată prin teama intensă și evitarea situațiilor sau locurilor care ar...

Ce este bruxismul? Termenul bruxism reprezintă un fenomen comportamental caracterizat prin scrâșnirea sau strângerea dinților. Se manifestă printr-o mișcare involuntară a...

Gaslighting-ul este o tactică de manipulare complexă, utilizată pentru a controla și destabiliza emoțional o persoană. Această practică constă în furnizarea...

Insomnia este o problemă tot mai des întâlnită și afectează un număr tot mai mare de persoane, având...