Ce sunt fricile exagerate? Ce sunt fobiile?

Ce sunt fobiile? 

Fobiile sunt frici exagerate și persistente, față de obiecte sau situații, care, de regulă, sunt nepericuloase (Gillian Butler, 1989). De-a lungul timpului, oamenii au descoperit că anumite situații sunt mai periculoase decât altele și pornind de la aceste frici (ex. întuneric, înălțime, furtuni etc. ), s-au dezvoltat și fobiile. De obicei, oamenii își dau seama că frica lor nu este una rațională, dar cu toate acestea, continuă să evite situațiile care le provoacă frică. 

Diferența dintre fobie și frică 

Ce deosebește o frică normală de o fobie? Faptul că în fobie, frica este exagerată față de pericolul real. Dacă vedem un urs în apropiere, este normal să simțim o frică intensă. Dacă vedem, în schimb, un păianjen neveninos pe perete, care este pericolul obiectiv la care suntem expuși? Deși în acest caz pericolul este inexistent, reacția de frică poate fi la fel de intensă ca și în situațiile care sunt în mod obiectiv periculoase. 

Tipuri de fobii 

În literatura de specialitate se disting mai multe tipuri de fobii. Acestea sunt: 

Fobiile specifice. 

Fobia specifică este frica intensă privind un obiect sau o situație specifică (ex. un animal, înălțime, zbor, injecție, spații închise, vederea sângelui etc. ). Frica apărută la întâlnirea cu un astfel de stimul este intensă si este cu greu suportată. De regulă facem tot ce putem ca să evităm acel stimul. Spre exemplu, evităm să avem ieșiri în afara țării, dacă ne este frică de zborul cu avionul, evităm să mergem cu liftul, evităm să urcăm pe un munte, ne este foarte greu să întrăm într-o casa țărănească, unde putem întâlni păianjeni, nu mergem în pădure de frica șerpilor etc. 

Fobia socială. 

Fobia socială este frica de a fi evaluat negativ de către ceilalați. Ea este o fobie mai complexă, întrucât teama este raportată la lucruri inobservabile, precum evaluările negative, teama de a fi respins, sau teama de a criticat.

Există trei situații în care persoanele cu fobie socială interpretează situațiile sociale: 

-înainte de interacțiunea socială: anticipează o performanță scăzută (cred că se vor descurca prost) și răspunsuri sau evaluări negative ale interlocutorului;

-în timpul interacțiunii: își observă propriile reacții și interpretează reacțiile celuilalt în mod negativ. Spre exemplu, dacă interlocutorul se uită la ceas în timpul conversației, o persoană cu fobie socială poate interpreta acest lucru precum: „Sigur e plictisit de conversația cu mine”, „Abia așteaptă să scape de mine”, etc. De asemenea, se poate vedea pe el însuși ca pe un personaj, pe care îl judeca pentru modul în care se comporta, se vede pe el însuși din exterior: (ex. „Iar te bâlbâi. „, „Nici măcar nu știi zâmbi în conversație. „) 

-după interacțiunea socială: își reamintește episodul și reia judecățile asupra propriilor reacții sau a reacțiilor celuilalt. Trage concluzii negative asupra interacțiunii care a trecut (ex. „Sigur nu va vrea să mai ieşim.”). 

Agorafobia.

Agorafobia se referă la frica de a se afla în spații aglomerate (ex. piețe, spectacole etc. ), frica de a circula cu mijloace de transport în comun sau de a fi departe de casă. Persoanele cu agorafobie se tem de situațiile în care s-ar putea afla în pericol sau ar avea nevoie de ajutor și nu l-ar putea primi. Își iau toate măsurile de siguranță astfel încât să fie sigure că vor putea primi ajutor la nevoie, respectiv evită să iasă din casă (mai ales singure), pentru a nu li se întâmpla ceva rău. 

Simptome (Holdevici, 2009)

 Printre simptome, Lang (1968) distinge: 

1. Simptome fiziologice: tremor, transpirații, tahicardie, furnicături, senzația de greață, senzația de sufocare, slăbiciune musculară, respirație accelerată etc. 

2. Simptome comportamentale: încremenirea (senzația de „stană de piatră”) sau tendința de a fugi. 

3. Simptome subiective: diferă de la persoană la personă și pot include gânduri precum: „Voi muri” sau stări afective precum jenă, rușine, teamă sau furie. 

Cercul vicios al fobiilor 

Cercul vicios care menține reacția de frică (fobia) este EVITAREA. Evitarea este hrană pentru frică. Cu cât evităm mai mult un stimul fobic (ex. nu urcăm cu liftul, pentru a nu păți ceva rău), cu atât frica față de acel stimul, va crește. Probabil ați observat deseori în situațiile de zi cu zi că expunându-vă la ceea ce vă este frică (ex. să conduc mașina), frica începe să scadă. Este nevoie să avem experiența de a face acel lucru temut, pentru că frica să scadă. 

Alți factori care mențin frica sunt gândurile noastre. Gânduri precum: „Voi muri, căci simt că mă sufoc”, „Nu sunt în stare să mă descurc singur. „, „Îmi va face rău”, „Nimeni nu va vorbi cu mine”, sunt gânduri care provoacă și mențin starea de anxietate (fobia). 

Există și factori externi care mențin fobiile. Spre exemplu, dacă avem persoane apropiate care fac anumite lucruri în locul nostru pentru a ne feri de ceea ce ne este frică (ex. merg la cumpărături în locul nostru), comportamentul lor ne va menține fobia. Dacă ceilalți ne protejează de stimulii care ne provoacă frică, noi nu ne vom confrunta cu acei stimuli, iar fobia se va menține.

De ce este important tratăm fobiile? 

Întotdeauna este important să observăm dacă ceea ce ne deranjează (ex. fobia), ne afectează viața din punct de vedere personal, profesional sau dacă ne afectează relațiile. 

Imaginați-vă o persoană cu fobie socială, care evită să interacționeze cu colegii, fiindu-i frică de faptul că va fi judecat, criticat, respins. În ce măsură îi afectează asta viața? Sau un om de afaceri sau orice alt angajat cu responsabilități în afara țării, care are fobie de zbor cu avionul. În ce măsură îi vă afecta profesia, refuzând constant să zboare cu avionul? Sau imaginați-vă o persoană care are fobie de a i se lua sânge și evita ani la rând acest lucru. În ce măsură poate să îi afecteze sănătatea? 

Așadar, fobiile nu sunt simple frici, ci sunt frici exagerate, care deseori îți afectează calitatea vieții sau în situații mai rare, chiar ți-o pun în pericol, de aceea este foarte important să le tratăm. 

Ce tratamente există pentru fobii? 

Tratamentele pentru psiholog.ro/psihologie/fobii" title="Categoria Fobii">fobii sunt atât de tip medicamentos (recomandat de către medicul psihiatru), cât și psihoterapia (realizată de către un psiholog autorizat). 

Intervențiile psihoterapeutice includ: 

-tehnici de relaxare (în unele situații; este important ca tehnicile de relaxare să nu fie folosite ca metode de evitare a stimului care provoacă frica); 

-modificarea stilurilor de gândire care mențin fobia (ex. „Sunt slab”, „N-am cum să mă descurc singur dacă ies afară” etc. ). 

-expunerea la stimulii care produc frica. Expunerea este esențială în tratarea fobiilor, deoarece doar experiența proprie, de a trece cu bine peste situația temută, ne vă face să nu ne mai teme de ea. 

Aşadar, dacă aveţi fobii care vă afectează viaţa ȋn unul din cele trei domenii (personal, profesional sau relaţional), luaţi decizia de a le trata alături de un psiholog specialist cu formare in psihoterapie .

‍

Bibliografie:

 1. American Psychiatric Association. (2022). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed, text rev. ). https://doi.org/10.1176/appi.books.9780890425787 

2. Irina Holdevici (2009), Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentală, ISBN: 978-973-707-260-3.

‍