În ultimii ani, mai multe persoane se implica in practica de a întreține relații intime și consensuale cu mai mulți parteneri, în același timp. In unele context, “relatiile deschise” au devenit tot mai vizibile  și mai acceptată social.

Deși relațiile deschise nu sunt o idee nouă, ele capătă o vizibilitate crescută în societatea actuală.
Tot mai mulți oameni se întreabă cum afectează aceste relații persoanele implicate.
Preocuparea se extinde și asupra impactului asupra copiilor și a dinamicii familiale.
În plus, se analizează influența acestor relații asupra normelor și valorilor societale.
Astfel, non-monogamia devine un subiect important în conversațiile despre intimitate, etică și responsabilitate.

Acest articol își propune să analizeze într-o manieră detaliată impactul relatiilor deschise asupra sănătății emoționale a persoanelor implicate.

Tipuri de relații consensual deschise: cum funcționează și ce le diferențiază

Relațiile intime pot fi înțelese ca sisteme construite pe granițe emoționale și fizice, stabilite prin acord reciproc. În timp ce multe persoane aleg exclusivitatea, atât romantică (monogamia socială), cât și sexuală (monogamia sexuală), altele preferă un model relațional care permite conexiuni multiple, asumate și transparente. Acest model poartă numele de non-monogamie consensuală (relatiile deschise, swinging relatiile multiple).

Non-monogamia consensuală implică acordul informat și voluntar al tuturor partenerilor implicați.
Relațiile pot fi romantice, sexuale sau ambele, desfășurate simultan, cu mai multe persoane.
Acest tip de relaționare se bazează pe transparență, comunicare și consimțământ reciproc.
Spre deosebire de infidelitate, nu implică încălcarea unui acord.
Dimpotrivă, toate interacțiunile sunt asumate și discutate în mod deschis de către parteneri.

Printre cele mai frecvente forme de non-monogamie consensuală se regăsesc:

• Relațiile deschise, unde partenerii au acordul de a întreține relații sexuale în afara cuplului;
• Swinging-ul, în care activitățile sexuale au loc în grup sau prin schimb de parteneri;
• Poliamoria, care implică nu doar relatii sexuale, ci și legături romantice multiple, asumate simultan.

Despre poliamoria (relatii multiple)

Poliamoria se diferențiază fundamental de celelalte forme de non-monogamie prin faptul că încurajează dezvoltarea de relații romantice și emoționale cu mai multe persoane, simultan. În acest model relațional, dragostea nu este văzută ca o resursă finită, ci ca una care poate fi împărtășită cu mai mulți parteneri.

Structura relațiilor poliamoroase poate varia:

• Unele persoane au unul sau doi parteneri „primari”, considerați baza relației;
• Alte persoane trăiesc în triade (trei parteneri), cvartete sau configurații de tip „V”, în care o persoană este implicată romantic cu două altele care nu sunt în relație între ele.
• În cazul polifidelității, toate persoanele implicate sunt exclusive în interiorul unei relații de grup.
• Există și relații mono-poly, în care un partener este monogam, iar celălalt poliamoros.

Terapeuții noștri

Acreditat de Colegiul Psihologilor din România

Heveși Ramona

200 RON/ședință

(5)

Specializat în

Psihoterapie integrativă

Pot să te ajut cu:

LGBT Doliu Stres +7

Programează-teProgramează ședință

Acreditat de Colegiul Psihologilor din România

Mihaela Bandoc

200 RON/ședință

(10)

Specializat în

Psihoterapie Sistemică de Familie și Cuplu

Pot să te ajut cu:

Stres Trauma Depresie +7

Programează-teProgramează ședință

Acreditat de Colegiul Psihologilor din România

Anghel Mariana

220 RON/ședință

(19)

Specializat în

Formare Psihoterapie Integrativă

Pot să te ajut cu:

Doliu Stres Trauma +6

Programează-teProgramează ședință

Ce sunt relațiile deschise?

Spre deosebire de structura tradițională a monogamiei, relația deschisă propune un cadru în care partenerii, de comun acord, își acordă libertatea de a explora conexiuni sexuale sau chiar romantice în afara cuplului principal. Această flexibilitate, deși atrăgătoare pentru unii, vine însoțită de provocări psihologice semnificative, dar și de oportunități importante de creștere personală și relațională.

În esență, o relație deschisă este o formă de relație consensual non-monogamă în care partenerii stabilesc limite clare în ceea ce privește implicarea sexuală și/sau emoțională cu alte persoane. Când acest tip de acord apare între persoane căsătorite, se utilizează frecvent termenul de căsătorie deschisă. Deși poate părea asemănătoare cu alte forme de relaționare alternativă, relația deschisă diferă de conceptele de poliamor sau swinging.

Relațiile deschise vs. poliamor

Este important să subliniem că termenii „relație deschisă” și „poliamor” nu sunt sinonimi, deși sunt adesea confundați. O relație deschisă, în sensul său tradițional, se concentrează în principal pe aspectul sexual non-exclusiv. Asta înseamnă că partenerii pot avea relații cu alte persoane fără ca acestea să implice o legătură afectivă profundă sau un angajament pe termen lung.

Pe de altă parte, poliamorul implică deschiderea relațională și emoțională către mai multe persoane, în cadrul unor relații care pot fi la fel de profunde și angajate ca relația principală. A fi poliamorist înseamnă a se identifica cu o orientare relațională care acceptă și valorizează existența mai multor relații amoroase simultane, cu consimțământul și cunoașterea tuturor celor implicați.

Astfel, o relație poate fi deschisă fără a fi poliamoroasă sau poliamoroasă fără a fi deschisă. Unii practicanți ai poliamorului resping complet distincțiile rigide dintre „parteneri” și „non-parteneri” sau „în relație” și „în afara relației”, considerând că aceste clasificări sunt arbitrare și nefuncționale în contextul iubirii multiple.

Cine practică non-monogamia consensuală?

Contrar percepțiilor comune, non-monogamia consensuală este răspândită în toate categoriile demografice. Studii arată că persoanele implicate în astfel de relații provin din medii diverse, iar factori precum vârsta, nivelul de educație, venitul sau religia nu influențează semnificativ probabilitatea de a adopta acest stil relațional.

Singurele diferențe relevante identificate au fost:

• Bărbații sunt mai predispuși să fi avut experiențe de acest tip;
• Persoanele din comunitățile LGBTQ au raportat o implicare mai frecventă în non-monogamie consensuală.

Provocările psihologice ale relațiilor consensual deschise

Relațiile consensual non-monogame presupun o serie de provocări psihologice complexe. Studiile psihologice au identificat două mari provocări comune:

1. Gelozia

Gelozia, adesea conceptualizată ca o reacție emoțională multidimensională ce implică frică de pierdere, nesiguranță și rivalitate percepută, nu este absentă în relatiile . Dimpotrivă, ea reprezintă una dintre cele mai frecvente teme recurente în cadrul acestor relații. Totuși, în loc să fie ignorată, gelozia este tratată ca o sursă valoroasă de informație despre sine și despre relație.

Participanții în relații consensual non-monogame relatează, adesea, forme nuanțate ale geloziei: de la disconfort afectiv difuz la activări anxioase moderate, etichetate uneori prin termeni precum „ușoară nesiguranță” sau „reacție emoțională”.

Strategiile frecvent utilizate includ verbalizarea trăirilor într-un cadru de siguranță emoțională, negocierea limitelor și reevaluarea cognitivă a semnificației legăturii cu ceilalți parteneri.

2. Complexitatea gestionării multiplelor legături afective

Una dintre particularitățile definitorii ale relatiilor multiple este prezența mai multor relații simultane, fiecare cu propriul set de atașamente, dinamici și nevoi afective. Din punct de vedere psihologic, această organizare relațională solicită un nivel ridicat de competență emoțională, capacitate de conturare a limitelor interpersonale și o disponibilitate crescută pentru negocieri continue.

Impactul emotional asupra persoanelor implicate în relațiile deschise

Pentru mulți adulți care aleg să trăiască în relații poliamoroase (cu mai multi parteneri) efectele emoționale resimțite la început pot fi pozitive, intense și pline de entuziasm. Mulți descriu această etapă ca o perioadă de libertate interioară și autenticitate, în care pot iubi mai multe persoane fără constrângerea impusă de monogamia tradițională. Emoții precum împlinirea, entuziasmul și sentimentul de expansiune emoțională sunt frecvent descries de catre persoanele implicate.

Un studiu psihologic recent, a arătat că persoanele aflate în relații non-monogame consensuale, inclusiv cele poliamoroase, tind să raporteze un grad ridicat de satisfacție relațională, încredere reciprocă și comunicare sinceră în comparație cu cei din relații monogame. Aceste beneficii se explică, în mare parte, prin accentul pus pe comunicarea deschisă, pe consimțământ și pe onestitate în cadrul relației.

Totuși, nu toate emoțiile sunt positive, pot apărea sentimente de gelozie, nesiguranță, teamă de a fi înlocuit sau neînțeles. Gestionarea acestor trăiri cere un grad ridicat de maturitate, auto-reflecție și capacitate de autoreglare emotionala Nu toate oersoanele sunt pregătite să facă față acestei complexități relaționale, iar pentru unii, perioada inițială poate fi destabilizatoare din punct de vedere psihologic.

Impactul emoțional resimtit pe termen lung

Pe termen lung, efectele emoționale și mentale sunt variabile și depind foarte mult de dinamica relațională și de abilitățile fiecărei persoane de a stabili limite sănătoase, de a gestiona conflictele și de a păstra un dialog empatic și clar cu fiecare partener. Relațiile poliamoroase stabile necesită o investiție emoțională constantă și o deschidere permanentă spre ajustare și învățare.

Conform cercetărilor, persoanele care reușesc să mențină pe termen lung relații poliamoroase echilibrate dezvoltă abilități emoționale precum empatia, autoreglarea emoțională și negocierea non-violentă. Aceste calități contribuie la o stare generală de bine și la o viață relațională satisfăcătoare.

În același timp, implicarea pe termen lung în mai multe relații poate fi și sursă de stres. Unii oameni pot trăi sentimente persistente de inadecvare, epuizare emoțională sau anxietate relațională, mai ales dacă nevoile lor emoționale nu sunt îndeplinite corespunzător sau dacă apar dezechilibre între parteneri

Impactul emoțional și psihologic asupra copiilor

În privința copiilor crescuți în familii poliamoroase, datele existente sunt încă limitate. Până în prezent, cercetările indică faptul că, pe termen scurt, nu există efecte emoționale negative evidente. Copiii care cresc într-un astfel de mediu pot avea acces la mai mulți adulți care oferă afecțiune, sprijin emoțional, siguranță și modele diverse de relaționare.

Cu toate acestea, pot apărea provocări sociale, mai ales în interacțiunile cu colegii de școală. Unii copii întâmpină dificultăți în a explica structura neconvențională a familiei lor și se pot simți marginalizați sau judecați.

Separarea de una sau mai multe figuri parentale poate genera confuzie și suferință emoțională, mai ales dacă aceștia nu sunt prezenți în mod constant sau relațiile se destramă fără o tranziție atentă. Din aceasta cauza, părinții trebuie să gestioneze aceste schimbări cu empatie și claritate, pentru a proteja echilibrul psihic al copilului.

Specialiștii noștri îți sunt alături

Obține sprijin specializat. Programează o ședință de terapie online cu psihoterapeuți acreditați!

Programează-te!

Sănătatea fizică în relațiile deschise: riscuri și prevenție

Atunci când o persoană are mai mulți parteneri activi, riscul de infectare cu transmitere sexuală crește, dar acest lucru nu înseamnă automat că sănătatea fizică este compromisă.

Impactul pe termen lung asupra sănătății fizice depinde de responsabilitatea și educația celor implicați. Atunci când partenerii comunică eficient, își stabilesc limite clare și respectă regulile de igienă și protecție, riscurile sunt reduse semnificativ. Însă ignorarea acestor aspecte poate duce la probleme de sănătate, inclusiv boli netratate sau suferințe fizice și psihice.

Impactul social în relațiile deschise

În ultimele decenii, vizibilitatea tot mai mare a relațiilor deschise și a poliamoriei a generat un val de discuții sociale, culturale și politice despre redefinirea conceptelor de familie, căsătorie și angajament. Într-o lume în care normele tradiționale despre iubire și loialitate sunt tot mai des puse sub semnul întrebării, societatea se confruntă cu nevoia de a regândi modul în care înțelegem relațiile umane.

Pe de o parte, aceste modele relaționale sunt privite de susținători ca forme autentice de exprimare a libertății emoționale, a autonomiei individuale și a onestității în cuplu.

Impactul social al relațiilor deschise nu este doar o chestiune intimă sau morală, ci una cu implicații sistemice. Se preconizează că, pe măsură ce aceste modele de relaționare devin mai vizibile și mai bine înțelese, vom vedea o transformare graduală a instituțiilor sociale, în direcția flexibilității și incluziunii.

Ce ne spun studiile despre dorința de a repeta experiențele non-monogame

În ultimii ani, tot mai mulți oameni vorbesc deschis despre relațiile consensual non-monogame, relații în care toate persoanele implicate sunt de acord să își împartă viața romantică cu mai mulți parteneri, în mod transparent și asumat. Dar dincolo de curiozitate sau experiment, apare o întrebare firească: își doresc aceste persoane să repete astfel de experiențe? Se simt împlinite sau, dimpotrivă, obosite emoțional?

Ce spun cercetările despre deschiderea către noi forme de intimitate relationale?

Un studiu realizat de Moors și colaboratorii (2014) a explorat deschiderea față de relațiile non-monogame.
Cercetarea a vizat persoane heterosexuale fără experiențe anterioare în relații deschise, swinging sau poliamorie.
Rezultatele au evidențiat o diferență semnificativă între sexe în privința deschiderii.
Bărbații s-au arătat mai dispuși decât femeile să se implice în astfel de relații.
Această deschidere a fost ipotetică, fiind exprimată în condițiile în care ar exista o oportunitate clară.

Într-un alt studiu, realizat pe persoane din comunitățile LGBTQ+, dorința de a explora relații deschise a fost mai uniformă: atât bărbații, cât și femeile au manifestat o deschidere crescută față de poliamorie, fără diferențe notabile între orientările sexuale.

Un sondaj din SUA a arătat un interes crescut față de relațiile erotice alternative.
Între 11% și 22% dintre participanți au fost atrași de ideea relațiilor sexuale în grup.
Interesul a inclus și schimbul de parteneri sau relațiile multiple.
Aceste preferințe nu implică neapărat non-monogamie pe termen lung.
Totuși, ele reflectă o curiozitate tot mai mare față de diversitatea erotică și afectivă.
Este un semn că nevoia de conectare umană poate lua forme foarte variate.

Atitudini față de poliamorie: cât de mult contează acceptarea socială?

Un aspect important al cercetărilor recente este legat de percepțiile asupra poliamoriei.
Cercetătorii au analizat cum se raportează oamenii la poliamorie, chiar dacă nu o practică personal.
Aici apare conceptul de „aliat relațional”, tot mai des întâlnit în literatura de specialitate.
Aliatul relațional nu practică poliamoria, dar o recunoaște ca validă și respectabilă pentru alții.
Acest tip de atitudine susține diversitatea relațională și reduce stigmatizarea formelor alternative de iubire.

Deși relațiile non-monogame sunt încă stigmatizate, ele sunt adesea asociate cu instabilitate sau lipsă de angajament.
Totuși, studiile arată că expunerea directă la persoane poliamoroase reduce semnificativ aceste prejudecăți.
Când cunoaștem oameni reali care practică astfel de relații, percepțiile încep să se schimbe.
Dacă acești oameni par echilibrați, maturi și responsabili, acceptarea devine mult mai facilă.
Astfel, învățăm că pot exista și alte moduri sănătoase de a iubi și construi relații.

Concluzii

Relațiile consensual non-monogame sunt tot mai vizibile ca alternative la monogamia tradițională.
Exemplele includ relațiile deschise și poliamoria, ambele aducând beneficii emoționale și provocări psihologice specifice.
Pe termen scurt, pot genera entuziasm, libertate emoțională, autenticitate și senzația de explorare personală.
Totuși, pot apărea și trăiri dificile: nesiguranță, confuzie, epuizare emoțională sau teamă de abandon.
Aceste reacții apar mai ales când lipsește un cadru relațional clar și empatic.
Pe termen lung, relațiile multiple echilibrate pot dezvolta empatie și autoreglare emoțională.
De asemenea, contribuie la negocierea sănătoasă a nevoilor și la o comunicare mai conștientă.
În lipsa unui sprijin emoțional adecvat, pot apărea dezechilibre afective.
Acestea pot duce la dificultăți de adaptare și tensiuni în viața personală sau relațională.

Pentru unii, aceste relații sunt un spațiu de creștere interioară și explorare a propriei identități relaționale; pentru alții, pot deveni surse de confuzie, vulnerabilitate emoțională sau conflict interior. De asemenea, impactul asupra copiilor, sănătății fizice și poziționării sociale nu poate fi neglijat și necesită o abordare conștientă, matură și responsabilă.

Dacă te afli într-o astfel de relație, îți pui întrebări despre limite, atașament, siguranță emoțională sau simți că ești copleșit de complexitatea trăirilor tale, te încurajăm să apelezi la sprijinul unui psihoterapeut. Terapia oferă un spațiu sigur, lipsit de judecată, în care poți explora propriile nevoi, valori și alegeri relaționale.

Surse stiintifice:

Henrich, R., & Trawinski, C. (2016). Social and therapeutic challenges facing polyamorous clients. Sexual and Relationship Therapy, 31(3), 376–390.

Kassel, G. (2019, July 24). Here’s what a polyamorous relationship actually is—and what it isn’t. Shape Magazine.

Klesse, C. (2011). Notions of love in polyamory: Elements in a discourse on multiple loving. Laboratorium, 3(2), 4–25.

Moors, A. C., Conley, T. D., Edelstein, R. S., & Chopik, W. J. (2014). Attached to monogamy? Avoidance predicts willingness to engage (but not actual engagement) in consensual non-monogamy. 

Sheff, E. (2016). Resilience in polyamorous families. In Critical & experiential: Dimensions in gender and sexual diversity (pp. 257–280).