Relațiile de cuplu sunt un amestec de compatibilitate, compromis și dezvoltare personală. Cum să schimbi comportamentul partenerului? De multe ori, ne dorim ca partenerul să își schimbe anumite comportamente, să fie mai atent, să comunice mai bine sau să adopte obiceiuri mai sănătoase. Însă această dorință ridică o întrebare importantă: schimbarea partenerului este cu adevărat necesară sau ar trebui să ne concentrăm mai mult pe propriile ajustări și pe acceptarea diferențelor?

De ce vrem să ne schimbăm partenerul?

Dorința de a schimba pe cineva apare adesea atunci când simțim că balanța în relație este dezechilibrată – investim mai mult decât primim sau avem așteptări care nu sunt îndeplinite. Teoria schimbului social (Homans, 1958) sugerează că oamenii evaluează relațiile în funcție de costuri și beneficii. Dacă simțim că oferim mai mult decât primim, apare frustrarea și nevoia de schimbare a celuilalt.

Cercetările arată că oamenii folosesc diverse strategii pentru a schimba comportamentul partenerului, cum ar fi persuasiunea, presiunea emoțională sau retragerea afecțiunii. Însă aceste metode pot duce mai degrabă la conflicte decât la rezultate pozitive.

În plus, un alt studiu sugerează că dorința de schimbare a partenerului reflectă, de fapt, dificultăți personale de adaptare. Oamenii care nu sunt dispuși să își ajusteze propriile așteptări sunt mai predispuși să încerce să își modeleze partenerul după propriile dorințe.

Factori care influențează comportamentul partenerului

Comportamentul unui partener nu este static, ci poate fi influențat de mai mulți factori:

Comportamentul partenerului într-o relație poate suferi modificări semnificative de-a lungul timpului, influențat de o serie de factori externi și interni. Printre cei mai importanți factori care determină aceste schimbări se numără religia, educația, originea socială, situația financiară și obiceiurile zilnice. Aceste aspecte pot modela percepțiile, valorile și comportamentele individuale, având un impact direct asupra dinamicii relaționale.

1. Religia

Religia joacă un rol crucial în definirea convingerilor și valorilor unei persoane, influențând astfel interacțiunile în cadrul unei relații de cuplu. Diferențele religioase pot genera conflicte și neînțelegeri, mai ales în ceea ce privește modul de exprimare a afecțiunii sau regulile referitoare la contactul fizic. Studiile arată că partenerii care împărtășesc aceleași convingeri religioase au o probabilitate mai mare de a avea o relație stabilă și de durată (David, 2016). Diferențele religioase pot determina schimbări comportamentale, fie prin adaptare la valorile partenerului, fie prin distanțare emoțională și conflict.

2. Educația

Nivelul educațional influențează semnificativ atât perspectivele de viață, cât și alegerile partenerului. O diferență considerabilă în nivelul educației poate duce la modificări de comportament, mai ales atunci când unul dintre parteneri consideră că diferențele intelectuale creează incompatibilitate. Studiile sugerează că indivizii cu un nivel educațional mai ridicat au tendința de a-și selecta parteneri cu un statut similar, ceea ce le influențează compatibilitatea pe termen lung (Yu Zhu, 2010). Această disparitate poate genera insatisfacție emoțională, ceea ce duce la distanțare afectivă și schimbări de comportament.

3. Originea socială

Factorii sociali influențează percepțiile și așteptările în cadrul unei relații. Statutul social joacă un rol determinant în dinamica cuplului, iar diferențele în stilul de viață sau obiceiurile sociale pot determina schimbări de comportament. Studiile arată că indivizii cu un statut social mai ridicat sunt mai puțin dispuși să întră în relații de lungă durată cu parteneri dintr-un mediu social inferior (Thao, 2010). Acest fenomen poate duce la scăderea implicării emoționale și la modificări comportamentale în funcție de percepția statutului social al partenerului.

4. Situația financiară

Aspectele financiare sunt un factor major în schimbarea comportamentală a partenerilor. Stabilitatea financiară oferă un sentiment de siguranță și influențează satisfacția relațională. Lipsa resurselor financiare poate genera stres, conflicte și scăderea intimității emoționale. Conform studiilor, problemele financiare sunt unul dintre principalii factori care contribuie la divorț. Gestionarea defectuoasă a banilor sau discrepanțele în ceea ce privește contribuția financiară pot duce la schimbări comportamentale, cum ar fi frustrarea, distanțarea emoțională sau chiar încheierea relației.

5. Obiceiurile și rutina zilnică

Obiceiurile și rutina zilnică influențează semnificativ dinamica unui cuplu. Pe măsură ce relația evoluează, partenerii pot dezvolta noi obiceiuri sau pot renunța la unele mai vechi, ceea ce poate duce la modificări ale comportamentului. Conform studiilor, formarea de noi obiceiuri este determinată de adaptarea la circumstanțele externe și de influența reciprocă dintre parteneri (Gardner, Lally și Wardle, 2012). Acest fenomen poate fi pozitiv, dacă schimbările aduc beneficii relației, dar și negativ, dacă unul dintre parteneri percepe schimbările ca fiind nefavorabile. De exemplu, modificările în nivelul de implicare în treburile casnice sau schimbările în comunicare pot genera frustrări și tensiuni în cuplu.

Comportamentul partenerului poate fi influențat de multiple aspecte, de la convingeri religioase și educație până la situația financiară și obiceiurile zilnice. Înțelegerea acestor factori poate ajuta la anticiparea schimbărilor comportamentale și la adoptarea unor strategii adecvate pentru menținerea unei relații armonioase. Comunicarea deschisă și flexibilitatea sunt esențiale în gestionarea schimbărilor comportamentale și în menținerea unei relații stabile pe termen lung.

Specialiștii noștri îți sunt alături

Obține sprijin specializat. Programează o ședință de terapie online cu psihoterapeuți acreditați!

Programează-te!

De ce încercarea de a schimba partenerul nu îmbunătățește relația?

Relațiile romantice evoluează în mod natural printr-o serie de etape, iar tranziția de la faza inițială a îndrăgostirii la o relație stabilă aduce schimbări semnificative în percepțiile și așteptările partenerilor. În acest context, unii încearcă să modifice comportamentul celuilalt, considerând că astfel pot îmbunătăți relația. Totuși, literatura de specialitate sugerează că această strategie nu doar că este ineficientă, ci poate chiar să agraveze problemele existente.

Faza inițială a relației nu persistă pe termen lung

Studiile arată că începutul unei relații, denumit adesea „faza lunii de miere”, este marcat de idealizarea partenerului și de o intensificare a sentimentelor de atașament. Pe măsură ce această etapă se încheie, partenerii încep să observe aspecte ale celuilalt pe care anterior le treceau cu vederea sau le minimizau.

Un exemplu concret este cazul lui Alex și al Mariei. La începutul relației, Alex o percepea pe Maria ca fiind afectuoasă și atentă, dar, odată cu trecerea timpului, a început să simtă că aceasta îi acordă mai puțin timp. Maria, implicată intens în carieră, își dedica serile relaxării individuale, ceea ce îl frustra pe Alex. În încercarea de a rezolva problema, el a început să-i reproșeze distanțarea emoțională și să insiste ca aceasta să își schimbe comportamentul. Însă, în loc să apropie cuplul, această presiune a generat mai multă tensiune, Maria simțindu-se neînțeleasă și împinsă spre retragere emoțională.

Aceasta este o dinamică frecvent întâlnită în relații: unul dintre parteneri dorește să îl schimbe pe celălalt, fără a lua în considerare motivele și emoțiile care stau la baza comportamentului său. În locul unei comunicări deschise, partenerii intră într-un ciclu de reproșuri și frustrări, ceea ce poate duce la deteriorarea relației.

Principiul 1: Schimbarea trebuie să vină din interior

Cercetările din psihologia relațională arată că schimbările reale și de durată sunt cele auto-determinate. Încercarea de a impune schimbarea unui partener poate genera reacții de rezistență și resentimente, reducând satisfacția relațională.

Comportamentele și atitudinile unei persoane sunt modelate de experiențele sale de viață, începând din copilărie. Aceste tipare sunt adânc înrădăcinate și nu pot fi modificate prin presiune externă, ci doar printr-un proces intern de conștientizare și motivație personală.

Principiul 2: Sprijinul și înțelegerea sunt mai eficiente decât critica

Critica este una dintre cele mai mari amenințări la adresa stabilității relaționale, conform teoriei celor „Patru Călăreți ai Apocalipsei”. Aceasta determină adesea fie retragerea emoțională a partenerului, fie o reacție defensivă care escaladează conflictul. În schimb, un stil de comunicare bazat pe sprijin emoțional și validare este mult mai eficient pentru a susține o schimbare autentică.

Un exemplu relevant este cel al Mariei, care petrecea ore suplimentare la muncă. Phillip, partenerul ei, a perceput acest comportament ca pe o formă de evitare, iar inițial a încercat să o convingă să își petreacă mai mult timp cu el prin reproșuri. Totuși, după o discuție deschisă, a aflat că munca era pentru Maria o strategie de coping pentru anxietatea generată de boala tatălui ei. Înțelegerea acestui aspect i-a permis să o sprijine în loc să o critice, ceea ce a îmbunătățit dinamica relației.

Principiul 3: Modelarea comportamentală prin exemplu personal

Conform teoriei învățării sociale (Bandura, 1977), indivizii sunt mai predispuși să adopte comportamentele pe care le observă la persoanele apropiate. Astfel, o metodă eficientă de a influența pozitiv un partener nu este impunerea unor schimbări, ci modelarea activă a comportamentului dorit.

De exemplu, dacă cineva își dorește o comunicare mai deschisă în cuplu, este recomandat să inițieze sincer conversații despre propriile gânduri și emoții. Studiile arată că oamenii tind să imite comportamentele celor pe care îi apreciază, chiar și fără a conștientiza acest lucru.

Principiul 4: Stabilirea limitelor clare

În unele cazuri, comportamentele partenerului pot avea un impact negativ asupra stării emoționale și psihologice a celuilalt. În astfel de situații, este esențială stabilirea unor limite clare pentru protejarea sănătății emoționale și menținerea echilibrului relațional.

Limitele nu trebuie percepute ca o formă de control asupra partenerului, ci ca o strategie de autoreglare emoțională. Atunci când sunt exprimate într-un mod clar și empatic, acestea pot contribui la crearea unui mediu relațional bazat pe respect și siguranță emoțională.

Înțelege stilul de atașament al partenerului

Stilul de atașament influențează profund modul în care cineva reacționează în relații:

• Atașament securizant – se simte confortabil cu intimitatea și comunicarea.
• Atașament evitant – tinde să se retragă în fața conflictului sau a apropierii emoționale.
• Atașament anxios – caută reasigurare constantă și poate deveni copleșitor în relații.
• Atașament dezorganizat – fluctuează între apropiere și evitare din cauza traumelor din trecut.

Dacă înțelegi stilul partenerului, poți adapta modul în care abordezi schimbările. Determinarea stilului de atașament al partenerului tău este esențială pentru a înțelege cum reacționează în relație și cum poți comunica mai eficient. Fiecare stil de atașament provine din experiențele timpurii de viață și modelează modul în care cineva își exprimă emoțiile, gestionează conflictele și se raportează la intimitate.

Când este posibilă schimbarea?

Schimbarea unui comportament este posibilă atunci când:

            •           Partenerul își dorește să se schimbe – O schimbare autentică vine din dorința persoanei respective, nu din presiune externă.

            •           Există o motivație clară – Dacă partenerul vede beneficiile schimbării pentru relație, va fi mai deschis la ajustări.

            •           Schimbarea este realistă – Este important să ne întrebăm dacă cerințele noastre sunt rezonabile. Nu putem transforma complet personalitatea unui om, dar putem găsi compromisuri.

Terapeuții noștri

Acreditat de Colegiul Psihologilor din România

Hreniuc Liviu-Ioan

250 ron/ședință

(1)

Specializat în

Psihoterapie Sistemică de Cuplu și Familie

Disponibilitate

De la 20.03.2025

12:00 PM

1:00 PM

2:00 PM

Programează ședință

Acreditat de Colegiul Psihologilor din România

Anca Cristina Hintea

200 RON/ședință

(7)

Specializat în

Psihoterapie Adleriană

Disponibilitate

De la 20.03.2025

12:00 PM

1:00 PM

2:00 PM

Programează ședință

Acreditat de Colegiul Psihologilor din România

Alexandra Ionescu

200 RON/ședință

(1)

Specializat în

Psihoterapie integrativă

Disponibilitate

De la 20.03.2025

1:00 PM

2:00 PM

3:00 PM

Programează ședință

Cum să abordezi schimbarea într-un mod sănătos?

            1.         Comunică deschis și fără reproșuri

În loc să critici, exprimă-ți dorințele într-un mod pozitiv. De exemplu, în loc de „Nu mai faci niciodată lucruri romantice”, poți spune „Mi-ar plăcea să petrecem mai mult timp împreună, doar noi doi.”

            2.         Fii un exemplu

Dacă vrei ca partenerul să fie mai organizat, începe tu să fii mai disciplinat. Modelarea comportamentului este o strategie mult mai eficientă decât impunerea unor reguli.

            3.         Găsiți soluții împreună

Dacă un anumit comportament creează probleme, discutați despre ce variante există. De exemplu, dacă unul dintre parteneri petrece prea mult timp pe telefon, puteți stabili împreună „ore fără tehnologie”.

            4.         Acceptă că unele lucruri nu se vor schimba

Nimeni nu este perfect, iar relațiile funcționează mai bine atunci când ambii parteneri se acceptă așa cum sunt. Uneori, cheia este să învățăm să conviețuim cu diferențele, nu să le eliminăm.

Efectul schimbării comportamentului partenerului

A. Despărțire sau Divorț

Fiecare acțiune din viața noastră are un efect, iar schimbarea comportamentului partenerului nu face excepție. Unul dintre cele mai semnificative efecte ale acestei schimbări este ruptura relației, fie printr-o despărțire temporară, fie printr-un divorț definitiv.

Pe de o parte, despărțirea poate avea efecte pozitive. Chiar dacă o relație a fost construită inițial pe iubire, uneori schimbările care intervin pot aduce un mediu mai benefic pentru ambii parteneri. Conform unui studiu realizat de Caitlin (2014), 14% dintre participanți au declarat că au simțit ușurare, calm sau recunoștință la momentul divorțului părinților lor. Astfel, dacă un partener simte că relația nu mai este sănătoasă din cauza schimbărilor comportamentale ale celuilalt, separarea poate fi o soluție pentru a recăpăta echilibrul emoțional și pentru a construi un nou capitol al vieții.

Pe de altă parte, divorțul poate avea efecte negative, mai ales dacă există copii implicați.  Divorțul este un factor de stres semnificativ, având efecte negative asupra sănătății emoționale și fizice a membrilor familiei. Copiii pot resimți profund separarea părinților, mai ales dacă aceștia ajung să trăiască separat sau dacă unul dintre părinți se recăsătorește. Această situație poate duce la stres, anxietate și dificultăți de adaptare, având un impact negativ asupra dezvoltării lor emoționale. Prin urmare, părinții ar trebui să analizeze cu atenție impactul pe termen lung asupra copiilor înainte de a lua o decizie definitivă.

B. Sănătatea fizică și mentală

Schimbările de comportament ale partenerului pot avea un impact semnificativ asupra sănătății fizice și psihice, fie în mod pozitiv, fie negativ.

Dintr-o perspectivă pozitivă, o schimbare benefică de comportament poate îmbunătăți sănătatea ambilor parteneri. De exemplu, dacă un partener adoptă un stil de viață mai sănătos, incluzând o alimentație echilibrată și exerciții fizice regulate, acest lucru poate influența și celălalt partener să facă alegeri mai sănătoase. Un studiu realizat recent arată că obiceiurile sănătoase ale unei persoane se reflectă și în comportamentul sănătos al partenerului său.

În schimb, schimbările negative de comportament pot avea efecte dăunătoare asupra sănătății. Consumul de alcool, fumatul, drogurile sau chiar agresivitatea crescândă pot duce la deteriorarea sănătății atât a persoanei care manifestă aceste comportamente, cât și a partenerului său. Conform unui studiu științific, factori precum stresul cronic, izolarea socială și obiceiurile nesănătoase influențează negativ bunăstarea unei persoane. Mai mult, dacă un partener devine violent sau abuziv, impactul asupra sănătății mentale și fizice poate fi devastator.

C. Efectele emoționale

Schimbările comportamentale ale unui partener pot influența profund emoțiile ambilor parteneri, iar aceste schimbări pot fi fie pozitive, fie negative.

Dintr-o perspectivă pozitivă, modificările benefice ale comportamentului pot contribui la echilibrul emoțional și la o relație mai armonioasă. De exemplu, dacă un partener învață să-și controleze furia sau devine mai răbdător, acest lucru va avea un impact pozitiv asupra relației, ducând la o mai bună comunicare și la un mediu emoțional mai stabil. Schimbările pozitive dramatice pot transforma complet viața unei persoane, oferindu-i o nouă perspectivă asupra lumii.

Pe de altă parte, schimbările negative pot duce la depresie, anxietate sau chiar la destrămarea relației. Atitudinile negative și sentimentele de neputință pot genera stres cronic, afectând profund bunăstarea emoțională. O relație poate deveni toxică atunci când unul dintre parteneri începe să manifeste indiferență, agresivitate sau lipsă de empatie. Aceste schimbări pot duce la certuri frecvente, neîncțelegere și, în cele din urmă, la separare.

Concluzie

Încercarea de a schimba partenerul este o strategie ineficientă și, în multe cazuri, contraproductivă. În loc să conducă la o relație mai armonioasă, poate genera tensiuni suplimentare și distanțare emoțională.

Literatura de specialitate subliniază importanța acceptării, a sprijinului emoțional și a comunicării eficiente. Modelarea comportamentală pozitivă, stabilirea unor limite sănătoase și încurajarea schimbărilor auto-determinate sunt factori esențiali pentru menținerea unei relații echilibrate și satisfăcătoare pe termen lung.

Dorința de a schimba comportamentul partenerului este firească, dar nu trebuie să devină o misiune principală în relație. În loc să ne concentrăm doar pe ceea ce ne deranjează la celălalt, este mai productiv să ne întrebăm cum putem contribui la echilibrul și armonia relației. Comunicarea, acceptarea și dezvoltarea personală sunt ingrediente esențiale pentru un cuplu sănătos și fericit.

Surse științifice:

Anderberg, D., & Zhu, Y. (2010). The effect of education on marital status and partner characteristics: Evidence from the UK.

Cleo, G., Glasziou, P., Beller, E., Isenring, E., & Thomas, R. (2019). Habit-based interventions for weight loss maintenance in adults with overweight and obesity: A randomized controlled trial. International Journal of Obesity, 43, 374–383.

Dweck, C. S. (2008). Can personality be changed? The role of beliefs in personality and change.

Gardner, B., Lally, P., & Wardle, J. (2012). Making health habitual: The psychology of ‘habit-formation’ and general practice. British Journal of General Practice, 62(605), 664–666.

Homans, G. C. (1958). Social behavior as exchange. American Journal of Sociology, 63(6), 597–606.

Roberts, J. A., & David, M. E. (2016). My life has become a major distraction from my cell phone: Partner phubbing and relationship satisfaction among romantic partners. Computers in Human Behavior, 54, 134-141.