Psihopatia – caracteristicile unui psihopat, cauze și simptome ale tulburării și cum se poate trata

În Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale – DSM V psihopatia nu mai apare ca  diagnostic distinct. Unul dintre motivele pentru care s-a renunțat la acest lucru este reprezentat de faptul că a fi psihopat este considerată a fi mai degrabă o trăsătură de personalitate. 

Psihopatia este o tulburare de personalitate caracterizată de un model cronic de comportament antisocial, manipulativ și lipsit de remușcări, adesea însoțit de trăsături precum insensibilitate față de sentimentele altora, lipsa empatiei și dificultăți în formarea și menținerea relațiilor interpersonale sănătoase.

Un psihopat se poate face remarcat și printr-un farmec aparte și are un nivel înalt de inteligență. Aceste persoane învață cum să copieze un anumit comportament, astfel pot deveni foarte șarmanți. Cazurile de suicid sunt foarte puține în cazul lor. Deoarece aceștia au un sentiment de iubire crescut față de propria persoană.

Este foarte important de menționat faptul că principala caracteristică a psihopatiei NU este comportamentul antisocial ci mai degrabă deteriorarea emoțională. Un psihopat nu va fi niciodată interesat de iubire, moarte sau valorile morale.

Orice psihopat poate ușor să devină obsedat de o anumită persoană. Aceasta va deveni victima sa. El o va folosi după bunul plac, precum un obiect.

Specialiștii sunt de părere că această tulburare se reduce la două comportamente de bază: dominanță și impulsivitate.

Afecțiunea psihotică

Afecțiunea psihotică este ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin boala mintală. Elementul distinctiv este pierderea contactului cu realitatea, adică nebunia.

Un studiu efectuat în Belgia arată că 7% din criminalii considerați iresponsabili pe motiv de boală psihică întruneau și critetiile pentru psihopatie.

Cauzele pentru care poate apărea psihopatia

• Factorii genetici: Există o componentă genetică în dezvoltarea psihopatiei. Studiile pe gemenii identici și non-identici au arătat că predispoziția genetică poate contribui la apariția acestei tulburări.
• Mediul familial: Creșterea într-un mediu familial disfuncțional si toxic, caracterizat prin abuz, neglijență emoțională sau fizică, lipsa de disciplină sau supraveghere adecvată va ajuta la dezvoltarea psihopatiei. Copiii care nu primesc suficientă afecțiune, atenție și îndrumare pot avea un risc crescut de a dezvolta trăsături psihopate. Mediul familial este extrem de important în dezvoltarea viitorilor adulți pentru a avea o viață cât mai echilibrată și funcțională.
• Traumele timpurii (din copilărie): se știe de mult timp că experiențele traumatice din perioada copilăriei, precum abuzul sexual, abuzul fizic sau emoțional, pot afecta dezvoltarea cognitivă și emoțională a individului și pot contribui ulterior la dezvoltarea psihopatiei în viața adultă sau a altor tulburări psiho-emoționale grave.
• Anomalii la nivel cerebral: Studiile neurologice au identificat diferențe în funcționarea creierului și structura acestuia la persoanele cu psihopatie. Anumite anomalii cerebrale, cum ar fi disfuncția în cortexul prefrontal și sistemul limbic, au fost asociate cu trăsături psihopate.
• Factorii neurobiologici: Dezechilibre în neurotransmițătorii din creier, precum serotonină și dopamină, au fost implicați în dezvoltarea psihopatiei. Aceste dezechilibre pot afecta modul în care individul procesează informațiile sociale și emoționale.
• Factorii sociali: Factori sociali, cum ar fi expunerea la violență în mediul înconjurător sau la modele de comportament antisocial, pot influența și ei dezvoltarea psihopatiei intr-o oarecare masura.

Atât factorii biologici cât și cei de mediu au un rol foarte important în dezvoltarea psihopatiei și sociopatiei și s-a demonstrat că în cazul psihopatiei este vorba în general de o afecțiune genetică sau moștenită. Sunt anumite părți ale creierului care nu s-au dezvoltat suficient, părți care se ocupă de reglarea emoțiilor și a impulsurilor, iar de acolo apar probleme. 

Simptome

Cauzele psihopatiei sunt variate și se leagă de o sumedenie de factori.

O persoană care suferă de psihopatie are în general un comportament bizar dacă stăm să analizăm bine. Aceste persoane vor avea anumite trăsături care îi vor face diferiți de ceilalți atunci când vorbim de comportament și personalitate.

Caracteristici ale psihopaților

Fiecare caracteristică a psihopatiei e complexă și poate varia în intensitate și manifestare de la un individ la altul. Deși aceste trăsături pot fi prezente în diferite grade la oameni, psihopatia este considerată o tulburare de personalitate distinctă atunci când aceste caracteristici sunt severe și persistente, afectând semnificativ funcționarea și relațiile individului.

În următoarele rânduri vom enumera câteva caracteristici regăsite la psihopați:

• Lipsa empatiei: acestora le lipsește empatia și compasiunea, psihopații au dificultăți în înțelegerea, interpretarea și experimentarea emoțiilor altora. Ei nu simt sau nu înțeleg emoțiile și suferințele celorlalți și nu au capacitatea de a empatiza sau de a se pune în locul celeilalte persoane.
• Superficialitate emoținală: Deși sunt capabili să simuleze emoții în funcție de situație, emoțiile lor sunt superficiale și instabile. Pot părea fermecători sau manipulatori, dar adesea aceste reacții sunt lipsite de profunzime sau autenticitate. Ei tind să copieze comportamentele de acest gen de la cei din jur pentru a-și masca adevărata față.
• Comportament manipulativ și impulsiv: Psihopații sunt maeștri ai manipulării și pot fi extrem de manipulativi în relațiile lor cu ceilalți. Ei folosesc deseori șarmul și manipularea pentru a-și atinge propriile scopuri, fără a ține cont de consecințele pentru ceilalți. De asemenea, pot avea un comportament exploziv și agresiv (fizic sau verbal), în special atunci când se simt frustrați sau nu obțin ceea ce doresc. Nu pot menține relații sănătoase cu ceilalți datorită acestui comportament toxic.
• Nu simt vină: psihopații nu au remușcări, iar din acest motiv ei pot comite fără ezitare acțiuni antisociale sau imorale fără să manifeste regret sau vinovăție. Psihopații nu au conștiința dezvoltată.
• Stil de viață impulsiv și dezorganizat: Psihopații sunt adesea impulsivi și iresponsabili, luând decizii rapide și riscuri mari fără a lua în considerare consecințele. Aceștia pot avea un stil de viață instabil și lipsit de structură, cu schimbări frecvente de locuință, locuri de muncă sau relații.
• Sunt superificiali: Psihopații au adesea un comportament superficial și înșelător, prezentându-se în mod fals sau exagerat pentru a obține avantaje personale. Ei pot fi mincinoși și manipulatori, falsificând adevărul pentru a-și servi propriile interese.

Psihopatia la copii

Probabil te-ai întrebat cum se manifestă psihopatia la un copil? Cum identifici un copil psihopat? Tendința multora este să creadă că doar adulții pot suferi de această tulburare. Însă adevărul este că primele semne apar chiar în copilărie, iar ulterior se dezvolta ușor ușor.

Copiii care sunt insensibili sau lipsiți de emotivitate sunt adesea diagnosticați cu o tulburare de opoziție sfidătoare la o vârstă destul de fragedă. Ulterior, în perioada adolescenței ei pot primi diagnosticul de tulburare de conduită, care implică un model persistent de încălcare a drepturilor altora și nerespectarea regulilor de bază în societate.

Un studiu efectuat în anul 2016 realizat de către cercetătorii de la Universitatea din Michigan sugerează că semnele precoce de psihopatie pot fi observate la copiii de până în 2 ani.

Chiar și la această vârstă fragedă, aceștia prezintă diferențe de empatie și conștiință în comparație cu alți copii sănătoși din punct de vedere psihologic.

Comportamente întâlnite la copiii psihopați:

• Copilul nu se simte vinovat după ce s-a purtat rău sau a greșit.
• O pedeapsă nu îi va schimba comportamentul.
• Copilul este egoist și nu dorește să împartă cu ceilalți membri ai familiei sau alți copii.
• Miniciuna patologică.
• Nivelul de nervozitate este la cote maxime.
• Impulsivitate crescută.

Cercetătorii au mai descoperit că acei copii care prezintă mai multe probleme de conduită în perioada copilăriei (sau ca preșcolar) aveau mai multe șanse de a manifesta probleme de comportament asociate cu psihopatia mai târziu în viață.

Un copil care suferă de psihopatie se poate angaja în rănirea sau maltratarea animalelor, iar uneori se ajunge chiar și la încercarea de a ucide animalul. Iar toate aceste acțiuni ajung să fie duse la bun sfârșit doar pentru că îi aduce o anumită plăcere, satisfacție.

Totuși de reținut faptul că semnele revelatoare ale acestei boli implică nerespectarea sentimentelor celorlalți și o lipsă completă de remușcare.

Diagnosticul la copiii cu psihopatie

Una dintre cele mai frecvent utilizate evaluări este Inventarul de trăsături psihopatice ale tinerilor (ITPT). Acest test se bazează pe auto-raportare, astfel încât tinerilor li se oferă acest test pentru a răspunde întrebărilor despre ei înșiși. Acest inventar este menit mai degrabă să măsoare trăsăturile de personalitate decât comportamentele.

ITPT evaluează următoarele simptome:

• Farmecul necinstit
• Insensibilitatea
• Lipsa emoționalității
• Impulsivitatea
• Lipsa remușcării
• Grandoarea
• Minciuna
• Iresponsabilitatea
• Căutarea permanentă de senzații tari (adrenalina)
• Manipularea

Este important de remarcat faptul ca acești copii care se situează în fruntea psihopatiei nu sunt neaparat adepții încălcării legilor, însă ei pot fi mai degrabă liderii care îi influențează pe ceilalți copii ai grupului să se implice într-un astfel de comportament periculos.

În orice caz, pentru un diagnostic sigur, copilul sau adolescentul necesită o programare la medicul psihiatru sau psihoterapeut. Doar aceștia sunt în măsură să pună un diagnostic, în urma unor teste, a observației, a interviului clinic ș.a.m.d.

Cum putem ameliora simptomele psihopatiei?

Deși este cunoscută ca fiind o tulburare complexă cu rădăcini puternice și efecte puternice asupra comportamentului și personalității, acestea pot fi ameliorate într-o oarecare măsură, în timp, cu ajutorul un specialist.

S-a demonstrat că tratamentele “tradiționale” (terapiile clasice) nu prea au efect asupra unui psihopat. Totodată asta nu înseamnă că niciun tratament nu ar aduce îmbunătățiri ale individului.

Este important să subliniem că tratamentul pentru psihopatie poate fi lung și dificil. Iar rezultatele pot varia în funcție de fiecare individ. De asemenea, mulți indivizi cu psihopatie nu caută în mod voluntar tratament. Și nu răspund la acesta în mod eficient. Este vital ca tratamentul să fie adaptat la nevoile individuale și să fie furnizat de către profesioniști specializați în gestionarea tulburărilor de personalitate.

Terapia cognitiv-comportamentală

Această formă de terapie se concentrează pe identificarea și schimbarea gândurilor și comportamentelor negative. În cazul psihopatiei, TCC poate fi folosită pentru a învăța abilități de control al impulsurilor și pentru a dezvolta empatie și conștiință a consecințelor acțiunilor.

Program de tratament destinat psihopaților

Acest program are ca obiectiv principal reducerea pe cât posibil a simptomatologiei și mai exact frecvenței comportamentului violent și se bazează pe convingerea pacienților de a-și folosi puterea și abilitățile în scopuri bune si sănătoase.

PTP este mai degrabă o strategie de a manageria comportamentul decât o metodă de vindecare a tulburării. Participanții acestui program sunt supravegheați în permanență și încurajați să își dezvolte perspective noi și mai profunde. Sunt totodată învățați să accepte faptul că acest program este de lungă durată și că îi va ajuta pe mai multe planuri și să înțeleagă că nu este un program de tratament care face minuni și care vindecă tulburarea.

Este important de știut că participând la un asemenea program tulburarea poate fi ținută sub control și nu vindecată.

Terapia dialectică comportamentală

Această formă de terapie se concentrează pe gestionarea emoțiilor intense și pe dezvoltarea abilităților de reglare a acestora. Pentru cei cu psihopatie, TDC poate fi utilă în învățarea modurilor sănătoase de a gestiona furia și alte emoții negative.

Terapia medicamentoasă

Tratamentul medicamentos pentru psihopatie este controversat și nu există un protocol standardizat sau un medicament specific aprobat pentru această tulburare.

Însă în unele cazuri, medicamentele pot fi prescrise pentru a trata simptomele asociate cu psihopatia, cum ar fi anxietatea sau depresia. Cu toate acestea, medicamentele nu tratează în mod direct tulburarea de personalitate în sine și sunt adesea utilizate în combinație cu terapia psihologică.

Cu toate acestea, în unele cazuri, medicamentele pot fi prescrise pentru a trata simptomele asociate cu psihopatia sau pentru a aborda problemele concomitente, cum ar fi tulburările de dispoziție sau de anxietate. Unele dintre medicamentele care ar putea fi utilizate în acest scop includ: antidepresivele, stabilizatori de dispoziție și antipsihotice.

Tratamentul medicamentos poate fi recomandat doar de către un medic psihiatru, iar acesta va stabili dozele, perioada și va urmări efectele medicației asupra pacientului.

Curiozități despre psihopatie/psihopați

• Psihopatia este mai frecvent întâlnită la bărbați decât la femei.
• Adesea tulburarea de psihopatie este confundată cu tulburarea de personalitate antisocială, însă diferența dintre cele două ar fi: tulburarea de personalitate antisocială este diagnosticată pe baza personalității, iar psihopatia este mai mult o condiție bazată pe comportament.
• Deseori este confundată psihopatia cu sociopatia. Dar sunt doar tulburări distincte. O diferență dintre cele două afecțiuni este ca sociopații sunt de obicei capabili să dezvolte într-o oarecare măsură un atașament față de unul sau mai mulți indivizi. O altă deosebire foarte importantă între cele două este faptul că sociopațiiau parte de diverse traume severe, abuz fizic și emoțional de aceea el DEVINEașa, spre deosebire de psihopați care așa se NASC.
• Lipsa lor de emoții îi ajută să rămână calmi în situații înfricoșătoare, iar experimentele au arătat că au o reacție de spaimă mai scăzută decât a oamenilor obișnuiți.
• Psihopații preferă mediul urban în locul mediului rural: acest mediu le oferă oportunități mai bune de a găsi oameni pe care să-i manipuleze, ei regăsesc mai multe avantaje în a locui la oraș, acesta oferindu-le “o strategie de viață rapidă”, unde își pot și manifesta farmecul și abilitățile.
• Au un simț al mirosului redus (se datorează disfuncționalității zonei frontale a creierului).
• Au preferințe pentru anumite alimente: alimentele amare (cafeaua seacă adică fără îndulcitori, ciocolată amară etc).
• Au tendința să aleagă anumite profesii: șef de companie, director, polițist, avocat etc. Atunci când își aleg o anumită profesie, o fac strategic, alegând domenii unde îți pot arăta puterea, șarmul și calitățile de lider. Ei ocupă în general profesii “de putere”.
• Sunt adesea imune la căscat (pentru că le lipsește empatia).

Surse științifice:

DSM-5 Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale.

Hare, R. D. (1993). Without conscience: The disturbing world of the psychopaths among us. Guilford Press.

Paulhus, Delroy L., Williams, Kevin M. (2002). The dark triad of personality: narcissism, machiavellianism and psychopathy. Journal of Research in personality.

Septimiu Chelcea (2023). Personalitatea machiavelică.

Garrido, V. (2022). Psihopatia. Spectrul răului. Editura Litera. București.