Tulburarea de bipolaritate – ce înseamnă să fii bipolar și cum te poți trata?

„Bipolaritatea” se referă tocmai la aceste comportamente situate la poli opuși, care oscilează de la euforie exagerată la gânduri de suicid și comportamente impulsive sau violențe. Există diferențe semnificative între cele două stări în care oscilează o persoana care suferă de tulburarea bipolară.

În acest articol vă vom ajuta să înțelegeți cum funcționează aceasta și ce este bipolaritatea. 

Tulburarea bipolară este o afecțiune mentală caracterizată prin schimbări extreme ale dispoziției, energiei și nivelului de activitate. Persoanele cu tulburare bipolară experimentează episoade de manie sau hipomanie, care sunt asociate cu o creștere excesivă a energiei, a impulsivității și a activității mentale și fizice. Însă experimentează și episoade de depresie. Acestea sunt caracterizate prin sentimente puternice de tristețe, lipsă de speranță și pierdere a interesului sau plăcerii în activități obișnuite.

Tipuri de bipolaritate

Există mai multe tipuri de bipolaritate:

1. Tulburarea bipolară tip 1. Persoanele cu tulburare bipolară de tip I experimentează episoade de manie severe, care pot necesita adesea spitalizare. Episoadele de depresie sunt, de asemenea, prezente și la fel de intense.
2. Tublurarea bipolară tip 2. Această formă implică episoade de depresie majoră și episoade de hipomanie, care sunt mai puțin severe decât cele de manie, dar pot provoca dificultăți semnificative în viața de zi cu zi si care afectează mult calitatea vieții persoanei bolnave.
3. Ciclotimia. Persoanele cu ciclotimie experimentează episoade de hipomanie și episoade de depresie mai puțin severe decât cele din tulburările bipolare I și II, dar aceste schimbări de dispoziție sunt persistente și provoacă probleme în funcționarea normală.

Simptomele tulburării bipolare pot varia de la o persoană la alta și pot fi influențate de factori precum stresul, schimbările de mediu și dezechilibrele chimice din creier.

Tulburarea bipolară se manifestă prin alternarea episoadelor maniacale și celor depresive. Prin asta se caracterizează această tulburare.

În următoarele rânduri vom descrie cum și ce sunt episoadele maniacale și episoadele de depresie.

Episodul maniacal

Episodul maniacal se caracterizează prin dispoziție anormală și persistentă euforică, expansivă sau iritabilă. Poate fi caracterizat și prin activitate direcționată către un obiectiv sau energie anormal de crescută care se manifestă în continuu pe perioada episodului. Aceste comportamente durează de obicei cel puțin o săptămână. Persoana care are un episod maniacal, în ciuda lipsei oricărei experiențe sau talent particular, poate demara sarcini complexe ce îi pot aduce ulterior probleme.

Pe durata acestui episod maniacal sunt prezente următoarele simptome care au un impact semnificativ asupra comportamentului obișnuit:

1. Persoana în cauză are un respect de sine exagerat și un sentiment de grandoare.
2. Nevoia de somn este scăzută (individul se poate simți odihnit după doar 3 ore de somn).
3. Individul este mai vorbăreț decât de obicei și simte nevoia permanentă de a se exprima.
4. Fuga de idei sau sentimentul subiectiv de accelerare a gândirii. Gândirea poate fi rapidă și poate sări de la un subiect la altul, ceea ce face dificilă concentrarea sau urmărirea unei linii de gândire.
5. Este foarte ușor de distras, atenția îi este cu ușurință captată de stimuli externi neimportanți sau irelevanți.
6. Creșterea activității direcționate către un obiectiv (fie de ordin social, fie că vorbim de lucru sau școală, fie sexual). Poate prezenta și agitație psihomotrie (adică activitate involuntară lipsită de scop).
7. Implicarea excesivă în activități potențial periculoase, comportamente periculoase (angajarea în distracții foarte costisitoare sau cu potențial de lezare, comportament sexual atipic sau investiții riscante în afaceri).
8. Iritabilitate crescută, unele persoane pot manifesta iritabilitate crescută în loc de euforie/ entuziasm.
9. Delirul de grandoare este des întâlnit astfel încât are convingerea că are o relație specială cu o persoană renumită.

Episodul hipomaniacal

Acest episod cuprinde tot ce cuprinde și un episod maniacal însă durează mai puțin, anume cel puțin 4 zile consecutive, iar simptomele sunt prezente în cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic.

În timpul unui episod hipomaniacal, persoana poate experimenta o creștere a dispoziției care este mai puțin intensă decât într-un episod maniacal. Euforia sau iritabilitatea pot fi prezente, dar într-o formă mai atenuată.

Persoana cu un astfel de episod tinde să aibă o energie crescută și o activitate mai intensă decât de obicei, dar nu la nivelul extrem precum în episodul maniacal.

Gândirea acestei persoane poate fi rapidă și poate sări de la un subiect la altul. Persoana poate avea dificultăți de concentrare și poate fi foarte ușor distrasă.

Persoanele cu un episod hipomaniacal pot fi predispuse la comportamente impulsive. Sau la asumarea de riscuri. Oamenii care experimentează această tulburare sunt în continuare capabili să își trăiască viața de zi cu zi relativ normal. Însă pot avea totuși dificultăți în menținerea relațiilor sănătoase, pot prezenta dezechilibre în mai multe aspecte ale vieții lor și diferite probleme la locul de muncă.

Episodul depresiv major

Episodul depresiv major este o afecțiune clinică caracterizată prin prezența unui set specific de simptome și semne care afectează starea de spirit, comportamentul și funcționarea unei persoane. Acest episod poate fi considerat „major” atunci când simptomele sunt suficient de severe încât să afecteze semnificativ viața de zi cu zi a individului

Episodul depresiv major în cadrul tulburării bipolare este caracterizat de stări intense de tristețe, lipsa de energie și pierderea interesului sau plăcerii pentru activitățile ce cândva erau obișnuite și în rutina persoanei.

Aceste episoade de depresie (aflate în cazul tulburării bipolare) sunt similare cu tulburarea despresivă majoră. Dar se întâmplă în contextul alternanței cu episoadele de manie sau hipomanie.

Într-un episod depresiv major apar următoarele simptome/comportamente:

• Dispoziție depresivă în cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic (fie raportată de individ, fie observată de anturaj).
• Diminuarea marcată a interesului și plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile.
• Scăderea sau creșterea semnificativă în greutate.
• Libidoul scăzut.
• Scăderea apetitului sau creșterea acestuia.
• Insomnia sau hipersomnie.
• Agitație sau lentoare psihomotorie.
• Pierderea energiei, oboseală.
• Prezintă sentimente de inutilitate sau vinovăție exagerată.
• Capacitate diminuată de a gândi sau de a se concentra.
• Incapacitatea de a lua decizii (chiar dacă acestea nu sunt foarte importante sau care pot avea un impact major a vieții individului).
• Gânduri legate de moarte (nu doar teama de a muri), gânduri suicidare și tentative de suicid.

Pentru a fi diagnosticat cu un episod depresiv major, aceste simptome trebuie să persiste timp de cel puțin două săptămâni și să afecteze semnificativ funcționarea normală a individului.

Cauze

Din păcate nu s-a ajuns la o concluzie exactă privind care ar fi cauzele apariției acestei tulburări, însă cercetătorii spun că factorul ereditar ar juca un rol important. Un bipolar poate prelua astfel de tulburări de la rude.

Tulburarea bipolară este mai des întâlnită la persoanele care au o rudă apropiată, de gradul I (cum ar fi: unul din părinți, sora sau frate) care are această tulburare mentală.

O altă cauză care ar putea influența apariția unui astfel de diagnostic o reprezintă neurotransmițătorii. Aceștia sunt acele substanțe care au rolul de a transmite impulsurile nervoase de la un neuron la altul. Ca de exemplu nivelul modificat al serotoninei și norepinfrinei. Acestea au un rol important în funcționalitatea optimă a creierului.

Mai există și factorii sociali care pot influența puternic într-un mod negativ persoana. Iar aici ne referim la diversele evenimente din timpul vieții (deces în familie, trauma din copilărie sau alte evenimente cu un impact major asupra psihicului). Aceste evenimente pot declanșa debutul bolii.

Tulburarea bipolară poate apărea și în urma unor abuzuri de alcool, medicamente, droguri și alte substanțe periculoase.

Suicidul

În cazul persoanelor care suferă de tulburarea bipolară riscul de suicid pe parcursul vieții este destul de mare, mai exact sunt de cel puțin 15 ori mai predispuși decât populația generală.

Cu ce alte tulburări se asociază bipolaritatea? (Comorbidităti)

Comorbiditățile psihiatrice sunt obișnuite în cazul unui bipolar, iar cele mai frecvente sunt:

• Tulburările anxioase: atacuri de panică, tulburarea de anxietate socială (fobia socială), fobiile specifice care apar la aproximativ trei sferturi din acești indivizi.
• ADHD: precum orice tulburare de comportament distruptiv, de control al impulsurilor și de conduită (de exemplu comportament sfidător).
• Tulburările de consum de substanțe (de exemplu consumul de alcool): apar la peste jumătate din indivizii cu tulburarea bipolară de tip I.
• Migrenele apar mai des la indivizii cu această tulburare decât la restul populației.

Diferența dintre tulburarea bipolară de tip I și tulburarea bipolară de tip II

Diferența principală între tulburarea bipolară de tip 1 și tulburarea bipolară de tip 2 constă în severitatea episoadelor de manie și depresie. În următoarele rânduri vom face o mică paralelă pentru a înțelege mai bine cum se deosebesc cele două tipuri.

Tulburarea bipolară tip I

Acest tip se caracterizează prin prezența unuia sau mai multor episoade de manie. De reținut faptul că episoadele de manie sunt definitorii în această tulburare și pot include simptome severe precum gândire rapidă, impulsivitate, comportament imprudent, vorbire rapidă și insomnia. Episoadele de manie necesită adesea spitalizare și pot fi însoțite de psihoză. Episoadele de depresie pot fi prezente însă nu sunt obligatorii pentru a se pune diagnosticul.

Tulburarea bipolară tip II

Această formă de tulburare se caracterizează prin prezența episoadelor depresive majore și episoadele de hipomanie, care sunt mai puțin severe în comparație cu episoadele de manie din tulburarea bipolară tip I.

Episoadele de hipomanie sunt mai puțin intense decât cele de manie și nu duc la disfuncții severe în viața de zi cu zi sau la spitalizare. Aceste episoade îți permit să ai o viață funcțională, aproape normală.

În schimb, episoadele depresive pot fi la fel de grave ca în tulburarea bipolară de tip I, dar nu sunt însoțite de acele episoade de manie completă.

În esență, diferența principală este că în tulburarea bipolară de tip 1, există cel puțin un episod de manie, în timp ce în tulburarea bipolară de tip 2, nu există episoade de manie completă, ci doar episoade de hipomanie, mai puțin severe.

Bipolaritatea la copii

Bipolaritatea la copii, cunoscută și sub numele de tulburare bipolară pediatrică, este o formă rară și controversată de tulburare bipolară care afectează atat copiii cat si adolescenții. Diagnosticarea și tratarea tulburării bipolare la copii sunt dificile, deoarece simptomele pot fi diferite față de adulți și pot fi confundate cu alte tulburări psihice sau cu schimbările normale de dispoziție din copilărie și adolescență. Există însă câteva particularități care vor arăta dacă un copil suferă de tulburare bipolară:

• Prezența episoadelor de manie sau hipomanie: La fel ca la adulți, copiii cu tulburare bipolară pot experimenta perioade de energie excesivă, iritabilitate, gândire rapidă și impulsivitate.
• Prezența episoadelor depresive: Simptomele depresiei la copii cu tulburare bipolară pot include tristețe, pierderea interesului pentru activități, schimbări în somn și apetit, sentimente de vinovăție și gânduri de moarte sau suicid.
• Se produc schimbări bruște de dispoziție: Copiii cu tulburare bipolară pot experimenta schimbări rapide și intense în dispoziție, de la manie la depresie sau invers.
• Dificultăți la școală: performanțele acestora pot fi grav afectate (absențe, lipsa lecturii, note mici și chiar și scăderea notei la purtare).
• Menținerea cu greu a unor relații: relațiile acestora sunt instabile și superificiale. Din cauza comportamentului tipic acestei tulburări acestora le este greu să mențină relații de prietenie sănătoase, să comunice eficient etc.

Diagnosticul tulburării bipolare la copii poate fi dificil. Deoarece simptomele pot fi confundate cu alte tulburări psihice sau cu comportamente normale de dezvoltare. Tratamentul pentru un copil bipolar poate include terapia cognitiv-comportamentală, terapie familială și, uneori, medicamente precum stabilizatoarele de dispoziție sau antipsihoticele. Este important ca tratamentul să fie adaptat la nevoile individuale ale fiecărui copil. Și să fie gestionat de către profesioniști în sănătatea mintală specializați în lucrul cu copii și adolescenți

Tratament pentru persoanele cu tulburare bipolară

Unele cercetări au arătat că persoanele care pe lângă tratamentul medicamentos apelează și la psihoterapie au șanse mai mari de a estompa din simptome.

Cu ajutorul psihoterapiei aceștia pot învăța cum să facă față mai bine problemelor pe care le provoacă simptomele, inclusiv probleme de relaționare, probleme întâmpinate la locul de muncă sau stima de sine scăzută.

Există trei tipuri de terapie cu un impact major asupra stării pacientului cu bipolaritate:

Terapia cognitiv-comportamentală

Această formă de terapie învață persoana să își schimbe tiparele de comportament și gândurile negative (care îi influențează atât pe cei din jur cât și pe individ). În cadrul acestei terapii se pune accent atât pe gestionarea simptomelor evitând factorii declanșatori care pot duce la recidivă, cât și pe rezolvarea sau îndepărtarea problemelor.

Terapia interpersonală

Psihoterapia interpersonală se centrează pe îmbunătățirea relațiilor pe care le are individul. Se focusează pe modul în care acesta va relaționa cu cei din jur, iar îmbunătățind acest aspect individul va avea parte de relații mai sănătoase cu cei din jur. Prin această abordare se pune accentul pe rezolvarea problemelor interpersonale și totodată această formă de terapie va ajuta la reducerea stresului, care este unul din declanșatorii tulburării sau a simptomelor.

Terapia interpersonală se îmbină adesea cu terapia ritmică socială care este centrată pe restabilizarea ritmurilor sociale, ca de exemplu somnul, mâncatul și practicarea unui sport (exercițiile fizice sunt foarte importante și trebuiesc introduse în rutina persoanei). Atunci când aceste ritmuri sunt stabile, ritmurile biologice ajung și ele să fie constante, având rolul de a regla starea de spirit.

Terapia centrată pe familie

Această formă de terapie se concentrează pe dinamica familiei. Ea abordează problemele familiale, contribuind astfel la stabilirea unui mediu familial sănătos și echilibrat. Este important ca membri familiei să fie înștiințați despre boală. E important să știe cum se manifestă, de ce apare ș.a.m.d. De asemenea, să cunoască cum să fie de ajutor pacientului și cum să gestioneze eventualele tensiuni. Rezolvarea problemelor în cadrul casei și îmbunătățirea comunicării este un punct foarte important și central în terapie.

Tratamentul medicamentos

Medicamentele, recomandate doar de Dr. psihiatru, stau la baza ameliorării tulburării bipolare. Administrarea unui tratament medicamentos ajută la stabilizarea stării de spirit și poate ajuta la reducerea stărilor și emoțiilor care sunt în contradictoriu adesea în această tulburare. Medicamentele pot ajuta și la menținerea simptomelor sub control.

Stilul de viață sănătos

Un stil de viață sănătos este foarte important și de nelipsit. Atunci când se pune accent pe un stil de viață echilibrat, simptomele, episoadele maniacale și episoadele depresive se pot reduce la minimum. Printr-un stil de viață sănătos ne referim la: mese regulate (alimente cât mai puțin procesate, cât mai naturale), practicarea unui sport (de minim 3 ori pe săptămână) și nu în ultimul rând un orar de somn bine pus la punct în care să se respecte orele de somn atât în timpul săptămânii cât și pe timpul weekendului.

Surse științifice:

American Psychiatric Association DSM-5. Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale. Callisto.

Phillips ML, Kupfer DJ,. (2013) Bipolar disorder diagnosis: challenges and future directions.

Judith Proudfoot, Justin Doran. The precipitants of manic/hypomanic episodes in the context of bipolar disorders: A review. Journal of Affective Disorders 133 (2011) 381-387.