Ce este, de fapt, această depresie cronica?

Starea de depresie cronică (cunoscută în termeni medicali și sub numele de distimie sau tulburare depresivă persistentă) reprezintă o formă a depresiei cu o durată de cel puțin 2 ani de zile. Aceasta este caracterizată de simptome persistente, care au o intensitate mai scăzută decât cele întâlnite în depresia majoră.

Depresia cronică nu te afectează deodată așa de puternic precum o poate face depresia majoră, însă, din cauza caracterului ei persistent, îți poate crea o nouă „stare de normalitate” caracterizată, printre altele, prin lipsa interesului și a entuziasmului, lipsa generală a energiei și o stimă de sine scăzută.

Depresia cronică: Cum îi recunoști semnele subtile?

Depresia cronică nu este acea furtună suficient de puternică încât să ia tot acoperișul casei pe sus și să te lase expus vremii proaste, ci este mai degrabă acea vreme închisă care ține atât de mult încât ai uitat cum arată o zi cu soare. Această lipsă a soarelui poate fi întâlnită atât în oboseala cronică, cât și în stresul cotidian. De aceea, pentru a identifica mai bine dacă acest peisaj înnorat apare din cauza depresiei cronice, ne putem îndrepta atenția asupra următoarelor elemente specifice acestei stări:

Lipsa de energie și oboseala constantă

Oricât de mult te-ai odihni, pentru oricât de multe nopți la rând, te trezești mereu lipsit de energie sau, cel puțin, cu bateriile neîncărcate la capacitate maximă. În plus, orice sarcină mică este percepută ca escaladarea unui munte înalt și abrupt.

O stimă de sine scăzută

Criticile constante pe care ți le faci pot fi un alt semn al manifestării depresiei cronice. Într-o depresie cronică, vocea autocritică constantă, care îți spune că nu ești bun de nimic, apare tot mai des, până devine fundalul percepției pe care o ai despre tine.

Dificultăți de concentrare și indezie

Îți vine tot mai greu să iei decizii și să te concentrezi asupra lucrurilor pe care le ai de făcut. Reiei din ce în ce mai des aceleași rânduri citite într-o carte sau dai înapoi filmul la care te uitai pentru că nu ai reușit să te concentrezi la dialog sau la ce se întâmplă într-o anumită scenă.

Modificări ale poftei de mâncare sau ale somnului

Poate mănânci mult mai des decât o făceai înainte sau poate, din contră, nu mănânci mai deloc comparativ cu alte dăți. Poate preferi să dormi cât mai des pentru a nu te confrunta cu anumite lucruri sau poate, pur și simplu, nu reușești să adormi mai deloc.

Pesimismul și lipsa de speranță

Resimți o stare de tristețe generalizată ce nu îți permite să vezi nici măcar o rază de soare printre toți norii apăruți.

Diferența dintre tristețe trecătoare și depresie cronică

Tristețea este o stare naturală resimțită în urma pierderilor. Fie că vorbim despre o despărțire, despre o situație în care nu te-ai descurcat la fel de bine pe cât ai sperat sau, pur și simplu, despre o perioadă stresantă, toate acestea pot veni la pachet cu sentimentul de tristețe, iar acest lucru este normal. Hai, însă, să vedem cum se diferențiază simpla tristețe de manifestările depresiei cronice.

În general, o depresie cronică este diferită de simpla tristețe prin două aspecte: durata și intensitatea menținută la un nivel constant.

Tristețea trecătoare: Are o cauză concretă, cu momente în care te simți mai bine și momente în care te simți mai prost (se manifestă în valuri) și își pierde treptat din intensitate odată cu trecerea timpului.

Depresia cronică: Se manifestă pe o durată de cel puțin doi ani și nu apare neapărat în urma unui motiv anume. Starea de tristețe pur și simplu există și face parte din viața de zi cu zi.

Dacă în ultimii doi ani te-ai simțit mai mult trist, fără să fi avut un motiv anume pentru această stare, atunci este posibil să te confrunți cu o depresie cronică.

De ce apare o depresie cronică în viața ta?

De obicei, nu există un singur motiv anume care face starea de depresie cronică să se manifeste, ci aceasta apare ca urmare a unui cumul de factori.

Factorii biologici

Neurotransmițătorii care se ocupă de semnalarea recompensei și a stării de bine (dopamina și serotonina) pot fi într-o stare de dezechilibru.

Factorii genetici

Tulburările de dispoziție pot fi „moștenite” de la rude sub forma unei predispoziții mai mari pentru dezvoltarea respectivelor tulburări.

Evenimentele de viață și mediul

Atât traumele din copilărie, cât și stresul prelungit sau pierderile repetate pot fi responsabile de apariția depresiei cronice, manifestată ca semnal de protecție împotriva unui mediu care este perceput ca fiind ostil. Ca urmare a expunerii repetate sau intense la un astfel de mediu, starea de depresie cronică poate apărea pentru a extrage așteptările pozitive din spectrul cognitiv. Aici, lipsa așteptărilor reprezintă un mecanism de apărare împotriva dezamăgirilor anticipate.

Depresie cronică, identitate, revenire și vindecare

Starea de depresie, în special în forma ei cronică poate fi asemenea purtării unei perechi de ochelari cu lentilă gri pentru prea mult timp. Dacă nu îi mai dai jos, este posibil ușor, ușor, să uiți că realitatea poate arăta și altfel decât prin prisma acestui filtru gri.

Prin prisma faptului că depresia cronică durează cel puțin 2 ani, este posibil să crezi că doar acest fond gri există, însă, în realitate, acesta nu este o realitate permanentă și nici una pe baza căreia să îți bazezi identitatea.

Da, poate nu simți entuziasm la fel de mult ca altădată și poate nu ai la fel de multă energie pentru activități, dar asta nu te face o persoană plicticoasă sau care nu este determinată să facă lucruri mărețe ci pur și simplu te recuperezi după luptele pe care le-ai dus și poate încă te pregătești pentru momentul când vei reuși din nou să iei sabia pentru a lupta.

Nu ești o persoană fără chef ci ești o persoană care își construiește planul de revenire și știi că nu poți face două lucruri bine în același timp, așa că te focusezi pe ceea ce este mai important în momentul de față. Poate nu ai început încă să confrunți acele asumpții care îți spun că aceasta este singura ta realitate. Este ok. Important este să știi că acești ochelari gri pe care poate îi porți acum nu sunt singura ta realitate.

Ce te poate ajuta în acest proces de a da ușor, ușor, acești ochelari gri jos?

Două lucruri pot avea un impact benefic mare: crearea unei relații cu Dumnezeu și începerea unui parcurs terapeutic alături de un psihoterapeut. Fie că vrei să le începi pe amândouă sau doar una dintre opțiuni, viața fără ochelari gri așteaptă să fie experimentată prin ochii tăi.

Bibliografie

• American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.).
• Beck, A. T. (1976). Cognitive therapy and the emotional disorders. International Universities Press.
• Gilbert, P. (2009). The compassionate mind: A new approach to life’s challenges. New Harbinger Publications.
• Gotlib, I. H., & Hammen, C. L. (Eds.). (2014). Handbook of depression (3rd ed.). Guilford Press.
• Koenig, H. G. (2012). Religion, spirituality, and health: The research and clinical implications. ISRN Psychiatry.

• Seligman, M. E. P. (2006). Learned optimism: How to change your mind and your life. Vintage Books.
• Solomon, A. (2001). The noonday demon: An atlas of depression. Scribner.