Dacă te-ai simțit recent ca și cum nu ești tu însuți sau dacă poate nu îți mai amintești când ai fost ultima dată tu însuți, este posibil să experimentezi starea de gol pe dinăuntru.

Uneori această stare se poate simți ca și cum nu îți găsești locul căruia să îi spui „acasă”, deși dorești să fii în acel mediu în care să te simți acceptat, iubit, nejudecat. Uneori se poate simți ca o stare de diluare a sinelui sau ca o senzație că porți o mască cu o expresie care de fapt nu este a ta. Este important să știi că nu ești singur.

Poate ai simțit vreodată că, deși ai altă persoană în prezența ta, totuși nu ești în mod activ cu persoana de lângă tine?

Asta este pentru că puntea de legătură pentru a avea o relație cu altcineva este relația pe care o avem cu noi înșine.

Starea de gol interior reprezintă o deconectare de la relația pe care noi o avem cu noi.
Nu este acea „golire a ego-ului” pe care o experimentăm atunci când am devenit epuizați pentru prea mult timp, acel sentiment de oboseală psihică și nu este nici acea stare de tristețe fără motiv.

Este mai degrabă o absență. O absență a unei relații vii cu noi înșine, care ne împiedică să ne regăsim ca fiind acasă acolo unde ne aflăm. Partea bună este că, recultivând această relație cu noi înșine, putem ajunge din nou acasă.

Hai să explorăm în continuare mai bine ce înseamnă această stare de gol interior și ce putem face pentru a umple acest gol.

Frica, confruntarea și evitarea și rolul pe care îl joacă în starea de gol pe dinăuntru

Creierul și corpul nostru au o capacitate foarte mare de a răspunde la deciziile pe care le luăm. Așa cum am mai spus și în alt articol, cel despre motivație, creierul nostru nu se abține din a ne impune anumite bariere atunci când anumite frici sunt resimțite.

Atunci când unele situații ne pot părea ca fiind prea greu de gestionat, în special pentru o perioadă îndelungată de timp sau când anumite situații ne impactează prea tare, avem opțiunea de a le confrunta sau de a le evita.

În funcție de cât de puternică este frica sau gradul de copleșire pe care îl simțim față de respectiva sau respectivele situații, în funcție de suportul persoanelor din jur pe care îl avem disponibil și al felului în care am fost învățați și am învățat să abordăm problemele și situațiile care apar, dar și în funcție de alți factori, suntem predispuși fie să confruntăm respectiva situație pentru mai mult timp, fie să o evităm cât mai repede pentru a ne proteja cât mai mult.

Indiferent de cum am proceda, nu este greșit, însă este important să înțelegem mai multe despre fiecare mod de abordare.

Confruntarea directă

Atunci când confruntăm în mod direct un eveniment negativ, acesta ne poate duce la epuizare psihică, ne poate seca de resurse emoționale sau psihice și ne poate adânci și mai mult în problema pe care o confruntăm. Cu toate astea, acest mod de a aborda o problemă este recunoscut ca fiind mult mai eficient în soluționarea acesteia decât evitarea, însă există o condiție ca acest mecanism să aibă șanse mai mari de a da roadele așteptate.

Confruntare voluntară

Atunci când confruntăm în mod voluntar o problemă, resursele noastre cognitive sunt mobilizate în așa fel încât acea problemă devine mai abordabilă decât dacă am privi-o ca pe ceva ce suntem obligați să facem și amânăm pe cât posibil confruntarea.

Când privim astfel o problemă, creierul nostru nu ne mai încurajează în inhibarea acțiunii care duce la rezolvare, ci ne ajută să parcurgem drumul spre soluția salvatoare.

Evitarea

Evitarea apare atunci când, în loc să confruntăm direct o problemă care ne generează durere și/sau frică, alegem să nu ne uităm la acea problemă, să nu o confruntăm sau să amânăm cât mai mult posibil respectiva confruntare.

În funcție de puterea emoției cauzate de situația pe care vrem să o evităm, creierul nostru va produce o desensibilizare la fel de puternică. Puterea emoției pe care o resimți și pe care vrei să o eviți este de nota 8? Și desensibilizarea este necesar să fie tot de nota 8 pentru a reuși să „eviți cu succes” respectiva emoție/situație. Este de 10? Ai ghicit răspunsul. Desensibilizarea va fi tot de 10.

Problema este că această desensibilizare nu se produce doar față de ceea ce vrem să evităm și ne produce durere sau teamă, ci are un efect asupra tuturor senzațiilor, emoțiilor și trăirilor cu care ne confruntăm, inclusiv cele pozitive. Astfel apare starea de gol pe dinăuntru. „Stingem lumina” atât pentru partea negativă, dar involuntar o stingem și pentru cea pozitivă și astfel nu mai vedem că suntem deja acasă.

Diferența dintre tristețea obișnuită și starea de “gol pe dinăuntru”

Uneori, senzația de gol pe dinăuntru poate fi confundată cu depresia, însă cele două experiențe nu sunt identice. Depresia este o tulburare psihologică mai complexă, care poate include tristețe persistentă, lipsă de energie, pierderea interesului pentru activități și dificultăți de concentrare. În schimb, starea de gol interior este adesea descrisă ca o amorțire emoțională sau o deconectare de la propriile trăiri. Cu toate acestea, cele două se pot suprapune, iar dacă această stare persistă sau devine intensă, sprijinul unui specialist poate fi de mare ajutor.

Plecând de la ce tocmai am „confruntat” despre felul în care abordăm stările și emoțiile noastre, mai ales pe cele puternice și desensibilizarea întâlnită atunci când pur și simplu evităm să ne uităm la ce ne produce durere, putem observa și diferența dintre tristețea obișnuită și starea de gol interior.

Tristețea, cu toate că este o stare neplăcut de dus, poate fi simțită. Este acolo cu tine și te confrunți cu ea, însă atunci când ești gol pe dinăuntru, nu mai ai acele sentimente palpabile pe care le simți, oricare ar fi natura lor. Sentimentele de tristețe pe care le avem pot fi asemenea unei răni care încă ne doare, însă starea de gol interior este resimțită atunci când aceste răni care ne dor, cât și celelalte emoții care ne provoacă bucurie, sunt amorțite. Vindecarea lor nu s-a produs, dar ele au încetat să ne mai doară.

De unde vine starea aceasta de “gol pe dinăuntru”?

În primul rând, nu este nimic în neregulă cu tine dacă te simți așa. Hai să explorăm împreună potențialele motive pentru care această stare apare și cum o putem înțelege.

Relația cu tine, cu ceilalți și starea de “gol pe dinăuntru”.

Dacă ai încercat mereu să prioritizezi nevoile celorlalți, ale părinților, ale șefilor, ale colegilor și ale altor oameni din viața ta, iar în procesul ăsta ai pierdut legătura cu ceea ce sufletul tău își dorește de la tine, este posibil ca senzația de „gol pe dinăuntru” să fie o abandonare voluntară, dar nebenefică, a ta.

Așa cum avem relații cu alți oameni și încercăm să facem o treabă bună pentru a ne arăta grija față de ei, așa avem și relația cu noi înșine de care suntem datori să avem grijă.

Nu vorbim despre egoism aici. Este perfect normal și chiar încurajat să îți arăți implicarea și dragostea față de alte persoane importante din viața ta, însă nu trebuie să uităm că una dintre aceste persoane suntem și noi. Dacă reușim să găsim măcar 10 minute pe zi sau poate chiar o zi pe săptămână pentru a ne conecta cu noi înșine, atunci ne-am apropiat de umplerea acestei senzații de „gol pe dinăuntru”.

Traumele din copilarie și starea de “gol pe dinăuntru”

Dacă în copilărie adesea ți s-a spus să nu mai fii „atât de sensibil”, să nu te mai „smiorcăi din atâta lucru” sau ai primit alte comentarii asemănătoare, este posibil să fi dobândit o predispoziție spre a-ți îngropa emoțiile, spre a te desensibiliza față de acești stimuli negativi și implicit și față de cei pozitivi. Astfel, ușor, ușor s-ar fi putut cultiva acest gol interior.

Nu este vina ta și chiar și părinții noștri, oricât de mari ar fi comparativ cu noi, sunt tot oameni, însă acum putem crea și participa în acele medii care ne oferă empatia, siguranța și acceptarea care ne sunt necesare. Putem noi fi astfel cu noi înșine și putem fi exemple bune pentru alte persoane.

La ce să fim atenți când întampinăm senzația de “gol pe dinăuntru”

De multe ori, neștiind că soluția atunci când întâmpinăm starea de gol interior este să ne ascultăm mai bine, să ne recunoaștem și să ne refamiliarizăm cu interiorul nostru sufletesc, cu noi înșine, încercăm să umplem acest gol în alte moduri, care ajung la final să îl adâncească.

Cel mai important lucru la care să fim atenți este tendința de a dori să umplem acest gol interior prin stimuli exteriori. Astfel, ca un mod de a evita confruntarea cu acest sentiment neplăcut, putem recurge la mai multe „soluții” temporare, dar care fac mai mult rău pe termen lung. Dintre acestea enumerăm:

• Muncă excesivă (workaholism)
• Mâncat compulsiv
• Cumpărături de care nu ai nevoie
• Relații toxice sau căutarea validării sexuale
• Scroll infinit pe rețelele sociale

Problema este că la finalul stimulării pe care aceste elemente exterioare le produc, ce ne rămâne este tot confruntarea cu sentimentul de care am vrut să fugim, iar această confruntare nu poate fi înlocuită de stimuli externi. Aceștia o pot doar amâna și ne pot doar adânci în senzația de gol interior, îndepărtându-ne tot mai mult de vindecare și de umplerea golului cu o substanță care este potrivită pentru umplerea acestuia.

Cum să te reconectezi și reîmprietenești cu tine

În primul rând, dacă reușim să încetăm să mai fugim de starea de gol interior, atunci am făcut primul pas pentru a-l umple. Starea de gol pe dinăuntru, ca și alte stări pe care le avem, vrea să ne transmită un mesaj concret. În cazul de față, mesajul este acela de a ne reconecta cu noi înșine.

Dacă pur și simplu acceptăm acest sentiment, având încredere în capacitatea noastră de a rezolva ceea ce încearcă să ne spună, atunci am făcut al doilea pas în adresarea acestui sentiment.

Identificarea sentimentului de gol interior prin recunoașterea în corp a acestuia și prin afirmarea existenței stării „acum am o senzație de gol pe dinăuntru” reduce puterea pe care stimulul o are asupra noastră și ne repoziționează într-o relație cu noi înșine, deoarece recunoaștem o stare prin care noi trecem.

Reconectarea cu ceilalți

Dacă reușim să trecem de rușinea resimțită față de acest sentiment și să comunicăm și persoanelor apropiate faptul că ne simțim goi pe interior, atunci această stare își pierde și mai mult puterea, iar o conexiune umană autentică cu persoanele din jur elimină însingurarea care este nocivă și creează acel mediu atât de necesar vindecării.

Începe prin a fi mai compasionat cu tine, așa cum ai fi cu un prieten drag și creează o asemenea relație cu tine însuți.

Creează un mediu în care îți poți exprima sentimentele, emoțiile și trăirile cu cât mai mulți oameni. În primul rând cu tine însuți, iar mai apoi cu toate persoanele cu care te simți în siguranță. Permite-ți să fii vulnerabil, oricât de înspăimântător ar fi și alege-ți bine persoanele cu care vei parcurge acest drum al sincerității și reclădirii relației cu tine însuți și implicit și cu cei din jur.

Nu în ultimul rând, un psihoterapeut te poate îndruma pe acest drum al reclădirii relației cu tine însuți, prin empatie, deschidere și prin navigarea către toate rutele care au dus la starea de gol pe dinăuntru și prin care se pot găsi și cărările umplerii la loc a acestui gol.

Bibliografie

• Frankl, Viktor E. (2009). Omul în căutarea sensului. București: Editura Meteor Press. (Fundamentează ideea vidului existențial și a lipsei de sens ca sursă a suferinței).
• Linehan, Marsha M. (1993). Cognitive-Behavioral Treatment of Borderline Personality Disorder. New York: Guilford Press. (Analizează sentimentul cronic de „goliciune” din perspectivă clinică).
• Maté, Gabor (2021). Pe tărâmul fantomelor înfometate. Prizonieri în lumea dependenței. București: Editura Herald. (Explică modul în care încercăm să umplem „golul interior” prin comportamente adictive).
• Walker, Pete (2013). Complex PTSD: From Surviving to Thriving. (Abordează amorțeala emoțională și deconectarea ca răspunsuri la traumă).