Cum comunicăm în funcție de stilurile de atasament?

‍Cum abordăm stilurile de atașament?

Am prezentat într-un articol anterior stilurile de atașament: securizant, anxios, evitant și dezorganizat. Astăzi vom discuta despre cum ne influențează aceste stiluri comunicarea.

Un stil de atașament dezvoltat în relația cu părinții, determină același stil de atașament și în celelalte relații? 

Răspunsul este: nu neapărat.

Atașamentul poate fi contextual, adică în anumite relații să avem un anumit stil de atașament (ex. anxios), iar în alte relații putem avea un alt tip de atașament (ex. securizant). Relația cu părinții influențează în mare măsură stilul nostru de atașament, dar nu îl determină. Ceea ce înseamnă că indiferent de ce stil de atașament am avea, avem capacitatea de a-l corecta –avem șansa de a dezvolta un stil de atașament securizant (deci unul sănătos).

Pentru fiecare stil de atașament, din cele trei care sunt dezadaptative (anxios, evitant și dezorganizat) sunt lucruri pe care le putem face, cu scopul de a ne ajuta să ne comunicăm mai bine nevoile.

Cum ne putem comunica nevoile, când avem un stil de atașament insecurizant?

Exemple pentru stilul de atașament anxios:

• „Observ că uneori ai nevoie de timp pentru tine și de a sta singur. M-ar ajuta foarte mult dacă mi-ai spune foarte specific când ai nevoie de asta, că să nu cred că e ceva în neregulă cu noi. Dacă mi-ai spune: am nevoie de 30 de minute să stau cu mine, să mă deconectez și apoi facem ceva împreună – spre exemplu – m-ar ajuta mult.”
• „Pentru mine contează foarte mult să fim consecvenți. Dacă ai putea, încearcă te rog să nu mă faci prea mult să aștept când te contactez. Ar însemna mult pentru mine.”
• „Să primesc asigurări din partea ta („Îmi place cu tine”, „Mă simt bine cu tine”, „Mă bucur să te am”) este mai important pentru mine decât ai putea crede. Uneori îmi este greu să-mi dau seama de ele fără să mi le spui”.
• „Care sunt câteva lucruri de care ai nevoie? Ce te face să te simți iubit și în siguranță?

Exemple pentru stilul de atașament evitant:

• „Pot să devin foarte încărcat în timpul disputelor. Îmi vine să fug. Poți să încerci, te rog, să eviți criticile sau a mă pune la încercare, astfel încât să reușesc să rămân prezent în discuție? Chiar dacă nu ți-ar ieși perfect, aș aprecia efortul, ar însemna mult pentru mine”.
• „Deseori am nevoie de timp pentru mine, pur și simplu, pentru a mă deconecta de ce este în jurul meu și a mă conecta cu mine însumi. M-ar bucura mult să pot avea acest timp pentru mine, că apoi să revin la tine și să stăm împreună, fără să iei absența mea în mod personal”.
• „Îmi este foarte greu să-mi arăt vulnerabilitățile în fața ta. Ar fi de ajutor să primesc feedback pozitiv (ex. „Mă bucur că mi-ai spus așa”, „Este în regulă să fim imperfecți” etc.), să-mi arăți dragostea și să fii blând cu mine atunci când mă deschid, astfel încât să mă simt în siguranță și să-mi devină mai confortabil să mă expun”.

Exemple pentru stilul de atașament dezorganizat:

• „Am tendința de a mă panica atunci când ceva este neclar (ex. intarzii de trei ori consecutiv la cină). De asemenea, deseori pot înțelege greșit intenția ta. Atunci când îmi explici exact motivul pentru care te comporți așa cum te comporți, fără să te supere că îți cer acest lucru, mă face să mă simt mai în siguranță cu tine”.
• „Uneori devin extrem de fixat pe tine și pe nevoile tale, deoarece încerc cu disperare să mă simt în siguranță și încerc să te citesc. M-ar ajuta să mă întrebi uneori care sunt nevoile mele, sau dacă îmi lipsește ceva, într-un mod cât mai blând și fără a pune presiune”.
• „Poate fi de-a dreptul înfiorător pentru mine să setez limite. Sunt obișnuit să fiu acolo pentru oameni, cu toată ființa mea. Te rog să mă ierți dacă uneori îmi transmit incoerent limitele, nu știu să manageriez situația. Însă încerc și mă ajută orice suport din partea ta”.

Exemplele prezentate mai sus reprezintă unul din pașii pe care îi avem de parcurs, atunci când stilul de atașament pe care îl avem este contraproductiv în relația noastră. Învățând să ne comunicăm nevoile într-un mod clar, ne îndreptăm mai ușor spre o relație armonioasă.

‍

Este în regulă să avem frici. Acestea trebuie, însă, comunicate, alături de nevoile pe care ele le aduc – cum sunt cele prezentate mai sus.

‍

Bibliografie:

Levine, A., & Heller, R. (2010). Attached: the new science of adult attachment and how it can help you find–and keep–love. Penguin.

https://www.psychologytoday.com/intl/blog/standard-deviations/201608/why-attachment-theory-is-all-sizzle-and-no-steak