Sindromul Impostorului. Semnele și cum să scăpăm de el
Mulți oameni cunoscuți și de succes, precum Michelle Obama sau Directorul executiv Facebook s-au confruntat la un moment dat cu acest sindrom...
Citește articolul
Cuprins
Fenomenul bullying-ului reprezintă o problematică complexă, cu multiple fațete, ce implică nu doar manifestări de agresivitate, ci și factori de risc, de protecție și efecte pe termen lung asupra tuturor actorilor implicați. Bullying-ul nu este o simplă formă de agresivitate ocazională, ci o manifestare organizată, care se bazează pe un dezechilibru de putere și pe repetitivitate.
În acest articol vom explora definiția bullying-ului, legătura sa cu agresivitatea, cercetările relevante, statisticile, impactul asupra victimelor și agresorilor, precum și strategiile de prevenire și intervenție ce pot fi implementate la nivel individual, familial și instituțional.
Definirea Bullying-ului
Bullying-ul are trei elemente fundamentale: un comportament agresiv nedorit, un dezechilibru de putere și repetitivitatea acțiunilor.
Comportamentul agresiv nu este întotdeauna bullying, ci devine astfel când este exercitat sistematic asupra unei persoane vulnerabile.
Acest tip de comportament este intenționat, menținut în timp și apare într-un context în care victima nu poate riposta.
Bullying-ul nu este un incident izolat, ci o serie de acțiuni deliberate ce afectează profund victima.
El subminează stima de sine, sentimentul de siguranță și relațiile interpersonale ale persoanei vizate.
Cercetări și statistici despre bullying
Cercetările arată că bullying-ul este prezent în diverse medii, inclusiv școli și spațiul online.
În școli, bullying-ul ia forma agresiunii fizice, verbale și relaționale.
Cyberbullying-ul adaugă o dimensiune suplimentară prin anonimat și difuzare rapidă.
În Statele Unite, 19,2% dintre elevii cu vârste între 12 și 18 ani au raportat că au fost victime ale bullying-ului.
Fenomenul este mai frecvent în școlile gimnaziale (26,3%) decât în licee (15,7%).
Fetele sunt mai expuse la cyberbullying, 21,6% dintre ele raportând astfel de incidente, comparativ cu băieții.
La nivel global, aproximativ o treime dintre tineri sunt victime ale bullying-ului.
Ratele variază semnificativ, de la 7% în Tadjikistan la 74% în Samoa.
Tipuri de bullying
Literatura de specialitate clasifică bullying-ul în mai multe forme. Acesta poate fi nonverbal, verbal sau fizic. O altă diferențiere se face în funcție de cine îl practică, existând bullying individual sau colectiv. De asemenea, se vorbește despre bullying emoțional și relațional, care nu presupune doar agresiune fizică, ci și afectarea statutului social sau psihologic al victimei.
În unele cazuri extreme, bullying-ul poate lua forma unor infracțiuni motivate de ură. Acestea apar atunci când agresorul atacă o persoană din cauza apartenenței acesteia la un anumit grup pe care îl percepe ca diferit sau inferior. Astfel de atacuri pot avea la bază criterii precum rasa, etnia, religia, genul, orientarea sexuală sau dizabilitățile victimei. Totuși, nu orice formă de bullying este considerată o infracțiune motivată de ură. Agresorii aleg frecvent victime care, din diverse motive, sunt mai vulnerabile sau mai ușor de atacat.
Un fenomen tot mai des întâlnit este cyberbullying-ul, adică agresiunea care are loc în mediul online. Acest tip de bullying apare de obicei la începutul adolescenței, odată cu accesul mai larg la telefoane mobile și internet.
Bullying individual
Când bullying-ul este practicat de o singură persoană împotriva uneia sau mai multor victime, se numește bullying individual. Acesta poate fi de mai multe tipuri:
1. Bullying fizic
Bullying-ul fizic implică orice acțiune care provoacă răni sau daune materiale. Printre exemple se numără loviturile, îmbrâncirile, furtul sau distrugerea obiectelor personale. De obicei, agresiunile încep cu forme mai ușoare de bullying și pot escalada în timp.
2. Bullying verbal
Aceasta este una dintre cele mai frecvente forme de bullying și include orice tip de agresiune realizată prin cuvinte sau limbaj nonverbal. Exemple:
• Porecle jignitoare
• Răspândirea de zvonuri false
• Amenințări
• Insulte și batjocură
• Imitarea vocii sau a modului de a vorbi al victimei
• Exprimarea disprețului prin gesturi (de exemplu, arătatul degetului mijlociu)
Bullying-ul verbal este practicat deopotrivă de băieți și fete, dar fetele tind să-l folosească mai subtil, combinându-l adesea cu excluderea socială.
3. Bullying relațional
Cunoscut și sub numele de agresiune socială, bullying-ul relațional se bazează pe manipularea relațiilor pentru a răni pe cineva. Cel mai des întâlnit exemplu este excluderea unei persoane dintr-un grup. Acest tip de bullying este mai greu de observat decât cel fizic și poate continua mult timp fără a fi remarcat de adulți.
4. Cyberbullying
Cyberbullying-ul presupune folosirea tehnologiei pentru a hărțui, amenința sau umili pe cineva. Acesta poate include mesaje agresive, comentarii jignitoare pe rețelele sociale, distribuirea unor informații false sau chiar șantajul online. Spre deosebire de alte forme de bullying, acesta are un impact mai mare deoarece conținutul ofensator poate rămâne online mult timp și poate fi văzut de un număr mare de persoane.
Bullying colectiv
Când bullying-ul este practicat de un grup împotriva unei persoane sau a mai multor victime, se numește „mobbing”. Acesta apare în diverse medii – la școală, la locul de muncă sau chiar online. În astfel de cazuri, victima este marginalizată, umilită și supusă unui tratament ostil de către un grup organizat.
Un exemplu de bullying colectiv în mediul online este trolling-ul, când mai mulți utilizatori atacă o persoană prin mesaje jignitoare sau intimidante.
Impactul Bullying-ului asupra victimelor și agresorilor
Efectele bullying-ului se resimt nu doar în cadrul elevilor care sunt victime, ci și în rândul agresorilor și al martorilor. Pentru victime, consecințele pot fi devastatoare și se manifestă pe multiple planuri: fizic, psihologic și social.
Simptomele fizice pot include insomnii, dureri de cap, probleme digestive și chiar enurezis, în timp ce cele psihologice implică depresie, anxietate, sentimente de izolare și scăderea stimei de sine.
Victimele bullying-ului pot dezvolta comportamente agresive ca mecanism de apărare sau de răzbunare.Astfel, se perpetuează un ciclu de violență.Agresorii manifestă adesea un nivel scăzut de empatie și un comportament dominant ce le oferă o iluzie de putere.
Acești copii pot fi expuși la modele violente în familie sau comunitate.Implicarea lor în bullying este adesea corelată cu probleme de comportament care se agravează odată cu vârsta.Martorii bullying-ului, care asistă fără a interveni, pot suferi efecte psihologice similare.
Aceștia sunt expuși unui climat de teamă și nesiguranță care le afectează relațiile interpersonale.De asemenea, bullying-ul poate influența negativ performanțele școlare ale martorilor.
Specialiștii noștri îți sunt alături
Obține sprijin specializat. Programează o ședință de terapie online cu psihoterapeuți acreditați!
Programează-te!Legătura dintre bullying și agresivitate
Agresivitatea este un comportament caracterizat prin acțiuni de rănire fizică, verbală sau relațională, ce se manifestă prin impulsivitate și lipsă de empatie. În timp ce agresivitatea poate fi episodică și situațională, bullying-ul reprezintă o formă specifică de agresivitate, marcată prin intenționalitate, repetitivitate și un dezechilibru de putere între agresor și victimă. În contextul bullying-ului, agresivitatea devine un instrument prin care agresorii își impun voința și domină victimele, ceea ce contribuie la menținerea unei structuri ierarhice nesănătoase în cadrul grupurilor sociale.
Studiile indică faptul că agresivitatea fizică (precum loviturile sau împingerile) este mai des întâlnită în rândul băieților, în timp ce agresivitatea verbală și relațională (insulte, excludere, răspândirea zvonurilor) nu prezintă diferențe semnificative între genuri.
Totodată, comportamentul agresiv al bullying-ului este adesea legat de deficite în dezvoltarea abilităților de reglare emoțională, ceea ce face ca intervenția timpurie și educația emoțională să fie esențiale în prevenirea și diminuarea fenomenului.
Manifestări multiple ale agresivității și bullying-ului
În analiza manifestărilor de agresivitate se disting trei tipuri principale: agresivitatea fizică, verbală și relațională.
Agresivitatea fizică implică acțiuni precum lovituri, împingeri sau ciupituri, iar agresivitatea verbală se referă la insulte, amenințări și ironii.
Agresivitatea relațională se manifestă prin excluderea socială, răspândirea de zvonuri și poreclire, acțiuni ce pot fi la fel de dăunătoare pe plan psihologic ca și agresiunile fizice.
În cazul bullying-ului, aceste manifestări se repetă în mod constant, fiind folosite ca instrument de intimidare și control.
În mediul online, cyberbullying-ul amplifică aceste manifestări prin intermediul mesajelor, e-mailurilor sau postărilor, permițând agresorilor să se ascundă sub anonimat și să răspândească rapid informații negative despre victime. Această diversitate a formelor de agresivitate evidențiază necesitatea unor strategii de intervenție adaptate fiecărui tip de comportament, care să vizeze nu doar sancționarea agresiunii, ci și dezvoltarea abilităților sociale și emoționale ale copiilor.
Factori de risc și de protecție în dezvoltarea problemelor de comportament
Problemele de comportament la copii și adolescenți sunt rezultatul interacțiunii complexe dintre factori de risc și factori de protecție.
Factorii de risc pot fi identificați atât la nivel intrapersonal, cât și la nivel interpersonal.
La nivel intrapersonal, caracteristici precum un temperament dificil, impulsivitatea crescută, deficitele în reglarea emoțiilor și dificultățile în achiziția competențelor sociale cresc predispoziția către manifestările agresive.
Temperamentul dificil al copiilor care devin agresori
Deoarece fiecare copil este diferit si trăiește într-un context familial si social aparte, exista diferente interindividuale intre modul de manifestare al problemelor de conduită. Printre caracteristicile unui temperament dificil se numără:
• dificultăți in gestionarea reacțiilor de furie;
• exprimarea frecventă a emoțiilor negative in interactiunile sociale;
• probleme in manifestarea comportamentelor prosociale ca modalitati de rezolvare eficientă a conflictelor;
• dificultăti in stabilirea unor relatii de prietenie din cauza interpretării greșite a comportamentului altui copil.
Astfel, copiii care se confruntă cu dificultăți în a-și controla emoțiile și în a gestiona conflictele sunt mai susceptibili de a recurge la bullying, fie ca agresori, fie ca victime. Pe de altă parte, la nivel interpersonal, mediul familial și cel educațional joacă un rol esențial.
Alți factori care contribuie la portretul agresorului
Un mediu familial caracterizat de lipsa supravegherii, disciplina inconsecventă, expunerea la violență sau atitudini permisive față de agresivitate poate favoriza apariția comportamentelor problematice.
În școli, un climat de intimidare și reguli neclare contribuie, de asemenea, la perpetuarea bullying-ului. În contrast, factorii de protecție, cum ar fi un mediu familial suportiv, abilitățile bune de reglare emoțională, stima de sine ridicată și un climat educațional pozitiv, pot diminua semnificativ riscul apariției comportamentelor agresive. Dezvoltarea acestor factori de protecție este esențială pentru prevenirea bullying-ului și pentru promovarea unui comportament prosocial sănătos.
Dezvoltarea competențelor social-emoționale
Experiențele de învățare în mediul școlar au unul dintre cel mai mare impact în dezvoltarea competențelor social-emoționale ale copiilor.Aceste competențe includ recunoașterea și gestionarea emoțiilor, empatia, cooperarea și rezolvarea conflictelor.
Programele educaționale bine structurate îi ajută pe elevi să își identifice emoțiile și să le gestioneze constructiv.Astfel, scade probabilitatea ca aceștia să adopte comportamente agresive.
Activitățile de grup și discuțiile tematice despre emoții contribuie la un mediu de învățare sigur.Curriculum-urile dedicate dezvoltării sociale sprijină formarea unor relații armonioase între elevi.
Cadrele didactice joacă un rol esențial prin oferirea unor modele pozitive și aplicarea unei discipline non-agresive.Consolidarea abilităților sociale îi ajută pe copii să colaboreze și să rezolve conflictele fără intimidare.
Strategii de prevenție și intervenție
Prevenirea bullying-ului și a comportamentelor agresive necesită o abordare integrată, care să implice întreaga comunitate educațională: părinți, profesori, consilieri școlari și chiar autorități locale. Printre principalele strategii de intervenție se numără:
1. Educația emoțională și socială:
Implementarea de programe educaționale care să dezvolte abilitățile de gestionare a emoțiilor, recunoașterea semnalelor de avertizare ale comportamentelor agresive și promovarea empatiei.
2.Crearea unui mediu școlar sigur:
Stabilirea unor reguli clare și a unui sistem de monitorizare activ, care să permită identificarea rapidă a situațiilor de bullying și intervenția promptă.
3.Formarea cadrelor didactice:
Instruirea profesorilor pentru a recunoaște semnele de intimidare și a aplica metode non-punitiv, care să ajute la canalizarea comportamentelor agresive într-un mod constructiv.
4.Implicarea părinților:
Organizarea de întâlniri și ateliere pentru părinți, care să le ofere instrumentele necesare pentru a susține dezvoltarea emoțională a copiilor și pentru a preveni conflictele în mediul familial.
5.Programe de mediere și consiliere:
Înființarea de grupuri de sprijin și sesiuni de consiliere pentru victimele bullying-ului, precum și pentru agresori, pentru a aborda problemele de bază care conduc la manifestările agresive.
6.Utilizarea tehnologiei:
În contextul cyberbullying-ului, dezvoltarea unor platforme online de raportare a incidentelor și colaborarea cu specialiști IT pentru monitorizarea și prevenirea comportamentelor abuzive pe rețelele sociale.
Implicarea factorilor de risc și de protecție
Factorii individuali, precum temperamentul dificil, impulsivitatea și deficitele emoționale, pot fi gestionați prin consiliere și educație emoțională.Influențele negative din mediul familial sau școlar, precum lipsa de supraveghere și disciplina punitivă, trebuie contracarate.Expunerea la modele violente poate fi redusă prin crearea unui mediu de susținere și prin intervenții comunitare.
Factorii de protecție, precum un mediu familial stabil și implicarea părinților, sprijină autoreglarea emoțională și dezvoltarea rezilienței.Intervențiile trebuie să fie multidimensionale și să abordeze atât aspectele individuale, cât și cele contextuale, prevenind efecte negative.
Importanța regulărilor în școli în contextul Bullying-ului
Comportamentele problematice din mediul școlar, inclusiv bullying-ul, necesită o abordare strategică atât în ceea ce privește prevenția, cât și intervenția. Implementarea unor reguli clare la nivelul clasei reprezintă o metodă esențială pentru gestionarea comportamentelor disruptive și pentru crearea unui mediu educațional sigur. Aceste reguli nu doar că structurează interacțiunile dintre copii, ci și contribuie la dezvoltarea abilităților socio-emoționale și la îmbunătățirea comunicării dintre cadrele didactice, copii și părinți.
Regulile școlare sunt mai mult decât simple norme impuse elevilor; ele funcționează ca instrumente educaționale care clarifică așteptările profesorului, oferă siguranță emoțională și facilitează gestionarea conflictelor. În contextul bullying-ului, reguli bine formulate pot preveni atitudinile agresive prin stabilirea unor limite clare și prin promovarea unor comportamente prosociale. Copiii cu tendințe de a manifesta comportamente agresive beneficiază de structura și predictibilitatea oferite de reguli, ceea ce reduce incertitudinea și, implicit, comportamentele neadecvate.
În absența unor reguli clare, comportamentele negative, cum ar fi intimidarea sau excluderea socială, pot escalada rapid, afectând atât victimele, cât și agresorii. De aceea, este esențial ca regulile să fie enunțate într-un mod accesibil și să fie aplicate consecvent.
Principii pentru crearea unui set eficient de reguli
Pentru ca regulile clasei să fie eficiente în reducerea comportamentelor disruptive și a bullying-ului, este recomandat ca acestea să respecte anumite principii esențiale:
1. Formulare clară și observabilă
Regulile trebuie exprimate într-un mod specific, evitând ambiguitățile. De exemplu, în loc de „Fiți cuminți!”, o formulare mai clară ar fi „Respectați colegii vorbindu-le politicos” sau „Ridicați mâna înainte de a vorbi”. Această abordare oferă copiilor un ghid concret de comportament și le reduce incertitudinea în ceea ce privește așteptările profesorului.
2. Utilizarea unui limbaj pozitiv
Cercetările arată că regulile formulate în termeni negativi („Nu alerga pe hol!”) sunt percepute ca o constrângere și pot genera rezistență, în special în cazul copiilor care deja manifestă comportamente de opoziție. Prin urmare, este recomandat să se folosească enunțuri pozitive, cum ar fi „Mergem încet pe hol” sau „Împărțim jucăriile”. Această tehnică favorizează auto-reglarea comportamentală și crește șansele de conformare.
3. Adaptarea regulilor la vârsta copiilor
Capacitatea de înțelegere și aplicare a regulilor variază în funcție de vârstă. La preșcolari, un set restrâns de reguli, ilustrate vizual, poate fi mai eficient decât un regulament complex. Pe măsură ce copiii cresc, regulile pot deveni mai detaliate, iar procesul de responsabilizare a acestora poate implica și explicarea consecințelor nerespectării lor.
4. Predarea regulilor prin metode multisenzoriale
Pentru ca regulile să fie asimilate eficient, ele trebuie prezentate folosind mai multe modalități: verbal (prin explicații), vizual (prin afișe în clasă) și experiențial (prin exemple concrete și jocuri de rol). În cazul bullying-ului, scenariile și activitățile de grup care promovează empatia și respectul reciproc sunt deosebit de utile.
5. Aplicarea consecventă a regulilor
Consecvența este esențială pentru ca regulile să își atingă scopul. Dacă un comportament agresiv este sancționat într-o zi, dar ignorat în alta, copiii pot percepe regulile ca fiind arbitrare. De asemenea, recompensarea comportamentului pozitiv este la fel de importantă ca și corectarea celui inadecvat. Elevii care respectă regulile pot fi încurajați prin feedback pozitiv, ceea ce le va consolida comportamentele dezirabile.
Impactul aplicării regulilor în școli asupra fenomenului de bullying
Bullying-ul este un comportament care se manifestă adesea într-un climat permisiv, unde normele de conviețuire nu sunt clare sau nu sunt aplicate consecvent. Un sistem bine structurat de reguli contribuie la reducerea acestor comportamente prin crearea unui mediu predictibil și sigur. Mai mult, regulile pot încuraja copiii să intervină atunci când sunt martori ai unor acte de bullying, oferindu-le un cadru clar pentru a reacționa în mod corespunzător.
Pe lângă implementarea regulilor, este important ca profesorii să colaboreze strâns cu părinții, astfel încât valorile promovate în școală să fie susținute și acasă. O comunicare eficientă între cadrele didactice și familie poate contribui la prevenirea comportamentelor agresive și la sprijinirea copiilor vulnerabili.
Concluzii
Bullying-ul este o formă de violență fizică și psihologică ce afectează profund victimele. Acesta le influențează stima de sine, siguranța emoțională și bunăstarea psihică.
Caracterizat printr-un dezechilibru de putere, bullying-ul implică un comportament agresiv repetitiv.Poate lua diverse forme, de la agresiune verbală și fizică până la excludere socială. Bullying-ul afectează și martorii, care pot contribui fie prin tăcere, fie prin intervenție.
Terapeuții noștri
Acreditat de Colegiul Psihologilor din România
Ramona Roman
200 Ron/ședință
Specializat în
Disponibilitate
De la
29.04.2025
10:00 AM
11:00 AM
12:00 PM
Surse științifice:
Bauman, S., & Rigby, K. (2015). How teachers respond to school bullying: An examination of self-reported intervention strategy use, moderator effects, and concurrent use of multiple strategies.
Benga, O., Băban, A., & Opre, A. (2015). Strategii de prevenție a problemelor de comportament. Cluj-Napoca, ASCR.
Burger, C. (2022). School bullying is not a conflict: The interplay between conflict management styles, bullying victimization, and psychological school adjustment.
Juvonen, J., & Graham, S. (2014). Bullying in schools: The power of bullies and the plight of victims.
Pouwels, J. L., Lansu, T. A., & Cillessen, A. H. (2018). A developmental perspective on popularity and the group process of bullying.
Întrebări frecvente
Ce elemente fundamentale definesc bullying-ul?
Bullying-ul se caracterizează prin trei elemente esențiale: un comportament agresiv nedorit, un dezechilibru de putere (real sau perceput) și repetitivitatea acțiunilor. Acest tip de comportament este intenționat și se desfășoară într-un context în care victima nu poate riposta eficient.
Care sunt principalele forme de bullying și cum se manifestă?
Bullying-ul poate fi fizic (lovituri, împingeri), verbal (insulte, batjocură, amenințări), relațional (excludere socială, răspândirea de zvonuri) și online (cyberbullying). Cyberbullying-ul implică utilizarea tehnologiei pentru a hărțui, umili sau amenința pe cineva, având un impact mai mare datorită difuzării rapide a conținutului ofensator.
Cum afectează bullying-ul victimele, agresorii și martorii?
Victimele bullying-ului pot dezvolta anxietate, depresie, scăderea stimei de sine și probleme de sănătate fizică. Agresorii tind să manifeste un nivel scăzut de empatie și pot avea un istoric de expunere la violență. Martorii pot experimenta un climat de teamă și nesiguranță, afectându-le relațiile și performanțele școlare.
Ce factori de risc pot favoriza apariția comportamentelor agresive la copii?
Factorii de risc includ temperamentul dificil, impulsivitatea, deficitele în reglarea emoțiilor și un mediu familial caracterizat prin lipsa supravegherii, disciplina inconsecventă și expunerea la violență. În școli, un climat permisiv și reguli neclare pot contribui la perpetuarea bullying-ului.
Ce strategii pot fi implementate pentru prevenirea și combaterea bullying-ului în școli?
Strategiile eficiente includ educația emoțională și socială, stabilirea unor reguli clare, formarea cadrelor didactice, implicarea părinților și dezvoltarea unor programe de mediere și consiliere. În cazul cyberbullying-ului, este esențială crearea unor platforme online de raportare a incidentelor și monitorizarea comportamentelor abuzive pe rețelele sociale.
Dacă ți-a plăcut articolul, împărtășește-l
Terapeuții noștri
Acreditat de Colegiul Psihologilor din România
Ramona Roman
200 Ron/ședință
Specializat în
Disponibilitate
De la
29.04.2025
10:00 AM
11:00 AM
12:00 PM
0 Comentarii
Cel mai vechi
