De ce înșelăm? Ce este infidelitatea?

Ce este infidelitatea și de ce apare?

Infidelitatea reprezintă orice încălcare a acordului tacit sau explicit de exclusivitate emoțională și/sau sexuală dintre partenerii de cuplu. Dincolo de definiția tehnică, infidelitatea capătă forme variate și răspunde la nevoi psihologice complexe, de la dorința de validare la impulsuri biologice și presiuni socio-culturale.

Dacă ne gândim la sinonimele infidelității, acestea cuprind: înșelare, abatere, adulter, joc dublu sau aventură, reprezentant o încălcare emoțională sau sexuale a unui cuplu, care de obicei se finalizează cu sentimente de furie, gelozie și rivalitate.

Din multe puncte de vedere, infidelitatea este unul dintre cele mai dureroase evenimente care pot afecta o relație de cuplu. Atunci când încrederea este ruptă, întreaga dinamică a relației se schimbă, iar deciziile care urmează pot părea copleșitoare. Fie că ești cel care a fost înșelat, fie că tu ai greșit, procesul de vindecare necesită curaj, sinceritate și uneori sprijin din exterior.

Definiția și nuanțele conceptului

Ceea ce constituie infidelitate depinde de așteptările din cadrul relației. În relațiile matrimoniale, exclusivitatea este de obicei presupusă. Infidelitatea poate provoca daune psihologice, incluzând sentimente de furie și trădare, depresie, încredere sexuală și personală scăzută, și chiar tulburare de stres post-traumatic. Persoanele de ambele sexe pot experimenta consecințe sociale dacă actul de infidelitate devine public, însă forma și amploarea acestor consecințe pot depinde de genul persoanei necredincioase.

Prin exclusivitate emoțională înțelegem  că o persoana este principalul și unicul destinatar al sprijinului afectiv, al intimității emoționale și al împărtășirii gândurilor profunde.

Terapeuții noștri

Acreditat de Colegiul Psihologilor din România

Mihaela Imbrea

300 RON/ședință

(10)

Specializat în

Psihoterapie Cognitv-Comportamentala

Pot să te ajut cu:

LGBT Doliu Trauma +6

Programează-teProgramează ședință

Acreditat de Colegiul Psihologilor din România

Maria Blagu

250 RON/ședință

(7)

Specializat în

Psihoterapie cognitiv-comportamentală

Pot să te ajut cu:

Stres Depresie Relaxare +6

Programează-teProgramează ședință

Acreditat de Colegiul Psihologilor din România

Marius Adrian Calapod

250 RON/ședință

(1)

Specializat în

Psihoterapie Adleriană

Pot să te ajut cu:

Doliu Stres Trauma +7

Programează-teProgramează ședință

Cauze frecvente

Studiile au descoperit că bărbații sunt mai predispuși la a înșela dacă sunt nesatisfăcuți din punct de vedere sexual, în timp ce femeile sunt mai predispuse la înșelat extraconjugal dacă sunt nesatisfăcute emoțional.           

Nevoi sexuale nesatisfăcute

Diferențele de libidou, disfuncțiile sexuale netratate, monotonia în dormitor și teama de a aborda subiectul „tabu” al dorinței. Partenerii pot căuta în afara cuplului ceea ce simt ca lipsește în actuala relație.

Cercetările sugerează că persoanele care pot separa conceptele de relații sexuale și iubire sunt mai predispuse să accepte situațiile în care apare infidelitatea. În general, nemulțumirea maritală este principalul motiv frecvent raportat pentru infidelitate la ambele sexe.

Este important de menționat că există mulți alți factori care cresc probabilitatea ca oricine să se angajeze în infidelitate:

Persoanele care manifestă atitudini sexuale permisive și cele care au avut un număr mare de relații sexuale anterioare sunt, de asemenea, mai susceptibile de a comite infidelitate.

Alți factori, precum un nivel ridicat de educație, viața într-un centru urban, religiozitatea redusă, orientarea politică și valorile liberale, oportunitățile mai numeroase de a întâlni potențiali parteneri și vârsta mai înaintată, au influențat probabilitatea implicării într-o aventură extraconjugală. De asemenea, apetitul pentru admirație și confirmarea atractivității poate reprezenta o cauză  a înșelatului Un compliment primit „pe ascuns”, o flirtare pe rețele de socializare pot alimenta stima de sine și pot declanșa comportamente de căutare a validării prin înșelat.

Insatisfacția emoțională

O altă cauză importantă poate fi insatisfacția emoțională: gelozia, nevoia de complicitate, lipsa comunicării profunde, rutina zilnică. Când cuplul nu reușește să își împlinească reciproc nevoile de sprijin și intimitate, chiar și o simplă conversație tandră cu o altă persoană poate declanșa o legătură extraconjugală.

Există situații când un partener se simte captiv sau lipsit de control într-o relație, dar ezită să rupă legătura din motive practice (copii, bani, casă). În astfel de cazuri, infidelitatea devine o cale de a găsi sprijin emoțional sau stabilitate în afara relației.

Infidelitatea ca răzbunare

Atunci când un partener a fost înșelat, poate, la rândul său, să recurgă la infidelitate ca o formă de „plată” tăcută, în special dacă are tendințe pasiv-agresive.

Nevoia de a recâștiga controlul

Pentru unele persoane, infidelitatea devine o formă de a sfida autoritatea percepută a partenerului. Simt că doar astfel își pot reafirma libertatea și controlul asupra propriei vieți.

Semn al unui dezechilibru profund

Când cineva se simte lipsit de respect, abuzat emoțional sau manipulat într-o relație, poate simți că singura scăpare este apropierea de altcineva care oferă ceea ce îi lipsește.

Perspectiva antropologică

Antropologii afirmă că oamenii nu sunt complet monogami sau complet poligami.
Unii cercetători descriu comportamentul uman ca fiind „puțin poligam”.
Alții vorbesc despre un „monogam ambiguu”, o combinație între cele două modele.
Acest model mixt diferă de obiceiurile strămoșilor noștri.

Helen Fisher, antropolog, explică adulterul prin motive psihologice și biologice. Psihologic, unii înșală pentru a-și îmbunătăți relația sau pentru a atrage atenția. Alții o fac din dorința de răzbunare, noutate emoțională sau insatisfacție sexuală.
Biologic, avem două „centre” cerebrale: unul pentru dragoste, altul pentru dorință sexuală.
Când aceste centre nu colaborează eficient, apar conflicte între atașament și dorință sexuală.
Astfel, cineva poate căuta sex fără a simți vinovăție față de partener.Antropologii afirmă că oamenii nu sunt complet monogami sau complet poligami. Unii cercetători descriu comportamentul uman ca fiind „puțin poligam”.
Alții vorbesc despre un „monogam ambiguu”, o combinație între cele două modele.
Acest model mixt diferă de obiceiurile strămoșilor noștri.

Helen Fisher, antropolog, explică adulterul prin motive psihologice și biologice. Psihologic, unii înșală pentru a-și îmbunătăți relația sau pentru a atrage atenția. Alții o fac din dorința de răzbunare, noutate emoțională sau insatisfacție sexuală. Biologic, avem două „centre” cerebrale: unul pentru dragoste, altul pentru dorință sexuală. Când aceste centre nu colaborează eficient, apar conflicte între atașament și dorință sexuală.
Astfel, cineva poate căuta sex fără a simți vinovăție față de partener.

Variație culturală

Felul în care percepem gelozia și infidelitatea diferă de la o cultură la alta:

            •           Gelozia universală: în toate culturile, fiecare partener se așteaptă să fie principalul furnizor de atenție și satisfacție. Gelozia apare când simțim că cineva ne „fură” acest rol.

            •           Norme diferite: în unele societăți, a ieși cu cineva de sex opus trezește gelozie puternică; în altele, același gest nu e privit cu nicio problemă.

            •           Gradul de toleranță: societățile mai liberale privesc infidelitatea sexuală ca pe ceva separat de legătura emoțională, deci o acceptă mai ușor. În schimb, în culturi mai restrictive, infidelitatea sexuală provoacă un disconfort mai mare.

            •           Influența religiei: persoanele credincioase și, în special, cei practicanți, văd infidelitatea ca pe ceva mult mai grav decât celelalte persoane. Cu alte cuvinte, percepția asupra infidelității depinde de cât de liberală sau conservatoare e societatea, de legile și normele sale și de cât de importantă este religia în viața oamenilor.

De ce apare acum mai des?

            •           Digitalizarea: aplicațiile de dating și mesajele private pe internet fac mai ușoară întâlnirea și ascunderea aventurilor.

            •           Schimbarea rolurilor de gen: femeile sunt astăzi mai independente financiar și social, ceea ce le oferă libertatea de a începe relații noi fără presiunile vechi.

            •           Valorile societății contemporane: punem accent pe consum, performanță și împlinirea individuală, iar angajamentul pe termen lung în cuplu poate rămâne în plan secund. Cultura individualistă ne îndeamnă să căutăm propria fericire, uneori și în afara relației principale.

Rolul atașamentului adult în trauma cauzată de infidelitate

Teoria atașamentului

A fost dezvoltată inițial de John Bowlby pentru a descrie diferitele forme de atașament emoțional (de ex., sigur, anxios–ambivalent, evitant, dezorganizat) și comportamentele de atașament care apar initial intre mamă și copilul ei. Pe măsură ce mentalitatea copilului se dezvoltă, acesta începe să creeze așteptări, sau modele interne de funcționare, despre cum ar trebui să se comporte persoana care îl îngrijește și cum ar trebui să ofere confort în momente de suferință sau separare. În timp, copilul învață cum să perceapă, să proceseze și să gestioneze evenimentele stresante care implică figura principală de atașament, ceea ce influențează înțelegerile sale timpurii despre atașament și, mai târziu, relațiile romantice din viața adultă.

Totuși, apar anumite legături între acest sistem format din copilărie și stilurile de atașament care se activează în fața unei infidelități romantice între parteneri implicați într-o relație serioasă.

Într-un studiu psihologic, cercetătorii compară durerea emoțională intensă resimțită de victimele infidelității cu traumele de atașament suferite de un copil despărțit de mamă. Rănile de atașament se referă la experiențe interpersonale traumatice care încalcă reprezentarea internă a celuilalt ca sursă sigură și de încredere. Reacțiile traumatice cauzate de infidelitate reflectă comportamente și atitudini tipice stilului de atașament dezorganizat, evidențiind o profundă dereglare emoțională, psihologică și cognitivă la partenerii afectați. Acestea includ o scădere a stimei de sine, a încrederii în ceilalți, teamă de abandon în viitoare relații și o lipsă de încredere în sine. Cercetările arată că impactul infidelității afectează capacitatea persoanei de a mai fi deschisă la relații romantice viitoare, trădarea unui partener iubitor și sigur fiind de neșters.

Reacțiile la infidelitate

Diferă semnificativ de la o persoană la alta. Interpretarea infidelității depinde adesea de perspectiva individului și de modul în care vrea să perceapă evenimentul. Infidelitatea poate fi văzută fie ca o amenințare, fie ca o ocazie de evoluție. Gradul de satisfacție în relație poate influența felul în care oamenii procesează și interpretează astfel de evebtinente. Partenerii mai puțin satisfăcuți de relația de cuplu pot percepe infidelitatea ca fiind o amenințare mai mare la adresa relației, ceea ce poate duce la despărțire. Alții, dimpotrivă, pot ierta și continua relația.

Reacții emoționale la infidelitate

Infidelitatea poate duce la dezechilibru emoțional atât la partenerii înșelați, cât și la

partenerii care înșeală.

Persoana trădată poate trece printr-o gamă largă de emoții dureroase:

• Șoc și negare: Primul impuls este adesea refuzul de a accepta realitatea.
• Furie: Mânia poate fi îndreptată atât către partenerul infidel, cât și, uneori, către sine.
• Scăderea stimei de sine: Trădarea poate naște întrebări chinuitoare despre propria valoare și atractivitate.

Manifestările emoționale specifice traumei legate de infidelitate includ furie intensă, trădare, insecuritate, rușine, vinovăție, gelozie și tristețe.

Simptomele depresive sunt frecvente în rândul victimelor după dezvăluirea actului. Studiile arată ca femeile care au trecut prin amenințări de divorț sau infidelitatea soțului au avut de șase ori mai multe șanse de a fi diagnosticate cu un episod depresiv major decât cele care nu au trecut prin aceste situații. Aceste femei au raportat și simptome mai intense de depresie nespecifică și anxietate.

Gelozia este cea mai frecventă emoție experimentată după descoperirea infidelității. Acest mecanism s-a dezvoltat în urmă cu mii de ani și apare adesea în combinație cu furia, insecuritatea, respingerea, frica, trădarea, paranoia, depresia, singurătatea, confuzia, invidia, resentimentele și PTSD. Emoțiile intense pot duce la comportamente agresive îndreptate spre partener; aceasta fiind principala cauză de omor conjugal în SUA. Impactul infidelității poate avea, așadar, consecințe periculoase pentru cei trădați.

Cum afectează infidelitatea relațiile

Infidelitatea nu lovește doar relația unui cuplu, ci provoacă unde de șoc care se răsfrâng și asupra familiei, prietenilor și chiar a colegilor de muncă. Pentru a putea merge mai departe și a se vindeca, este important ca cei afectați să înțeleagă adevăratul impact al trădării. În cadrul The International Psychology Clinic, oferim consiliere specializată în Londra pentru a sprijini persoanele care trec prin astfel de momente dificile.

O infidelitate nu înseamnă doar o încălcare a încrederii între doi parteneri. Efectele se propagă mult mai departe. Membrii familiei și prietenii apropiați pot trăi și ei sentimente de confuzie, furie sau tristețe, simțindu-se prinși la mijloc fără să știe cum să gestioneze situația.

Cum resimt familia și prietenii infidelitatea

Infidelitatea afectează inclusiv relațiile din jur:

• În familie: Copiii pot percepe tensiunea dintre părinți și pot ajunge să ia partea unuia dintre ei, ceea ce le poate afecta echilibrul emoțional.
• Între prieteni: Prietenii comuni ai cuplului se pot simți presați să aleagă o tabără sau să își redefinească relațiile.

Ce să faci dacă partenerul tău te-a înșelat

Dacă ai descoperit că partenerul tău a fost infidel, este firesc să simți un val de emoții intense  (șoc, furie, tristețe, dezamăgire). În astfel de momente, poate părea greu să iei decizii clare. Însă există câțiva pași importanți care te pot ajuta:

• Discută sincer cu partenerul tău. Chiar dacă poate părea dificil, o conversație deschisă despre ceea ce s-a întâmplat este necesară. Este recomandat să apelați la un consilier de cuplu sau la un mediator neutru, pentru a menține discuția constructivă. Este important să afli ce a condus la infidelitate, fără a intra în detalii intime dureroase.
• Întreabă-ți partenerul dacă își mai dorește relația. Uneori, infidelitatea este un simptom al dorinței de a pune capăt relației.
• Reflectează asupra propriei tale dorințe de a continua relația. Întreabă-te sincer: îți dorești să reconstruiești această relație pentru că mai există dragoste și speranță sau pentru că te temi de schimbare și de necunoscut?
• Analizează dacă mai poți reconstrui încrederea. Reîntoarcerea la o relație sănătoasă implică timp și efort de ambele părți. Dacă simți în mod autentic că nu vei putea ierta sau avea din nou încredere, este posibil ca relația să nu poată fi salvată.
• Caută sprijin profesional. Terapia individuală sau consilierea de cuplu pot oferi instrumentele necesare pentru a naviga această perioadă dificilă.

Ce să faci dacă tu ai fost infidel

Dacă ai fost cel care a încălcat încrederea partenerului, îți recoamandăm să analizezi în profunzime motivele acțiunilor tale și să adopți o atitudine sinceră față de ceea ce îți dorești de acum înainte.

• Întreabă-te dacă îți mai dorești relația. Dacă infidelitatea a fost un mod inconștient de a scăpa de relație, este mai onest să îți recunoști sentimentele decât să cauți să repari ceva în care nu mai crezi.
• Analizează cauzele profunde ale infidelității. Poate fi vorba despre lipsa comunicării, insatisfacții emoționale sau sexuale, sau despre probleme personale nerezolvate. Terapia individuală te poate ajuta să înțelegi mai bine aceste dinamici.
• Gândește-te dacă vei putea fi fidel în viitor. Infidelitatea repetată provoacă suferință profundă. Dacă știi că ai putea cădea din nou în aceleași tipare, este mai bine să fii sincer cu tine și cu partenerul tău.
• Fii dispus să investești în reconstrucția relației. Dacă alegi să rămâi în relație, consilierea de cuplu devine esențială. Ea poate ajuta la recâștigarea încrederii și la construirea unei relații mai solide decât înainte.

Când este nevoie de ajutor profesional

Navigarea prin efectele unei trădări nu este deloc ușoară. De aceea, adesea este nevoie de sprijinul unui specialist. Consilierea psihologică oferită la clinica noastră din Londra creează un cadru sigur unde persoanele pot explora durerea resimțită și pot începe să construiască un drum nou pentru ele sau pentru relația lor.

Ce aduce terapia în procesul de vindecare

Apelarea la terapie aduce beneficii semnificative:

• Clarificarea emoțiilor: Terapeutul ajută la identificarea și exprimarea sentimentelor reale.
• Reconstruirea încrederii: Se pot crea noi fundamente pentru o relație mai sănătoasă.
• Îmbunătățirea comunicării: Terapia încurajează exprimarea deschisă, prevenind acumularea tensiunilor.

Psihoterapia, atât de cuplu, cât și individuală, oferă cadrul și instrumentele necesare pentru ca partenerii să înțeleagă rădăcinile infidelității, să își exprime durerea și să reconstruiască încrederea.

Specialiștii noștri îți sunt alături

Obține sprijin specializat. Programează o ședință de terapie online cu psihoterapeuți acreditați!

Programează-te!

Abordări în terapia de cuplu

Terapia Centrată pe Emoții (EFT)

În EFT, terapeutul ajută cuplul să își exprime vulnerabilitățile profunde și să-și regăsească conexiunea emoțională pierdută. Se pune accent pe recunoașterea rănii cauzate de infidelitate și pe reformularea comunicării astfel încât ambii parteneri să se simtă în siguranță să își exprime teama și nevoile reale. Acest model a demonstrat eficiență în creșterea satisfacției relaționale și reducerea riscului de recidivă în infidelitate  .

Terapia Cognitiv-Comportamentală de Cuplu (TCC-C)

Terapia cognitiv-comportamentală aplicată cuplurilor vizează identificarea și restructurarea gândurilor disfuncționale despre trădare (ex.: „Nu voi mai putea avea încredere niciodată”). Prin exerciții de comunicare asertivă și negociere a limitelor, partenerii învață strategii concrete de prevenire a recurenței infidelității și de gestionare a conflictelor  .

Abordări în terapia individuală

Terapia centrată pe traumă

Infidelitatea poate fi trăită ca un eveniment traumatic, declanșând simptome asemănătoare tulburării de stres post-traumatic. Terapia de expunere graduală și tehnici de reglare a emoțiilor (respirație, relaxare ghidată) ajută la diminuarea hiperarousal-ului și a flashback-urilor legate de descoperirea trădării  .

Terapia bazată pe atașament

Pornind de la teoria atașamentului, această terapie explorează tiparele relaționale din copilărie care se reactivează în fața infidelității. Lucrul pe „leziuni de atașament” (fracturi ale sentimentului de securitate emoțională) sprijină pacientul să își refacă capacitatea de a avea încredere în sine și în ceilalți  .

Psihoterapie psihoeducațională

Intervențiile psihoeducaționale oferă informații despre dinamica infidelității, rolul factorilor biologici și culturali și strategii de prevenție. Astfel, persoanele devin conștienți de propriile tipare relaționale și pot dezvolta „harta” unor comportamente sănătoase de apropiere și limitare a tentațiilor  .

Concluzii

Infidelitatea este un fenomen complex și multidimensional, strâns legat de nevoile emoționale și sexuale, de stilurile de atașament, de factorii evolutivi și de presiunile socio-culturale. Dacă, pe de o parte, reprezintă o sursă de traumă profundă, ce poate genera stări de stres post-traumatic, depresie și risc suicidabil, pe de altă parte, poate deveni un moment revelator pentru cuplu.

Surse științifice:

Fincham, F. D., & May, R. W. (2017). Infidelity in romantic relationships. Current opinion in psychology, 13, 70-74.

Hazan, C.; Shaver, P. R. (1994). „Attachment as an organizational framework for research on close relationships”. Psychological Inquiry.

Shackelford, T. K., LeBlanc, G. J., & Drass, E. (2000). Emotional reactions to infidelity. Cognition & Emotion, 14(5), 643-659.

Tsapelas, I., Fisher, H. E., & Aron, A. (2010). Infidelity: When, where, why. In The dark side of close relationships II (pp. 195-216). Routledge.