Cum se apară mintea de stres și situațiile stresante

MECANISMELE DE COPING ȘI MECANISMELE DE APĂRARE

Ce sunt mecanismele de coping?

Probabil ai tot auzit de acest termen de “coping”, care vine din limba engleză “to cope”, adică “a face față”. Copingul desemnează “un efort cognitiv și comportamental de a reduce nivelul de stres. De a stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe care depășesc resursele personale”.

 Mecanismele de coping sunt strategii și tehnici pe care le folosim pentru a gestiona nivelul de stres, emoțiile dificile și situațiile tensionate din viața noastră. Ele ne ajută să facem față provocărilor și să adăptăm comportamentele sau gândirea necesară pentru a face față mai eficient situațiilor problematice.

Ele au scopul de a diminua sau remedia pe cât posibil impactul negativ pe care o situație cu care se confruntă o persoană îl poate avea asupra sănătății fizice și psihice.

Mecanismele de coping se referă la capacitatea individului de a controla o situație în sine. Dacă individul crede că situația poate fi controlată, atunci el poate modifica sau elimina stresul creat de acea situație prin strategia folosită, astfel pot fi distinse două modele de control: cognitiv și comportamental.

Copingul constă în efortul cognitiv sau comportamental individual de a controla, reduce sau tolera evenimentele stresante. Există trei etape: avertizarea (anticiparea), impactul (confruntarea) și post confruntarea. Practic copingul este răspunsul la o amenințare.

Majoritatea mecanismelor de protecție sunt formate în copilăria timpurie, fapt ce îi permite copilului să se ferească de dificultățile și pericolele externe.

Ce sunt mecanismele de apărare?

Mecanismele de apărare sunt acele mecanisme mentale inconștiente, făcute pentru a reduce o anumită presiune psihică sau a unor situații de stres. Ele se declanșează în mod automat și inconștient. Mecanismele de apărare funcționează pentru a alunga anxietatea excesivă sau alte emoții “dăunătoare”, astfel încât să se restabilească un nivel confortabil de funcționare.

Noțiunea de mecanism de apărare a fost introdusă de Sigmund Freud. Există două tipuri: primare și secundare.

Mecanisme primare:

1. Retragerea: acest mecanism reprezintă retragerea într-o stare diferită de conștiență, retragerea din mediul social sau diminuarea relațiilor interpresonale, iar în unele cazuri se apelează la consumul de substanțe toxice (alcool, droguri etc.)
2. Proiecția: atunci când atribui cuiva propriile proiecții.
3. Somatizarea: atunci când stările emoționale se “transformă” în simptome fizice.

Mecanisme secundare:

1. Refularea: uitarea motivată sau ignorarea unor evenimente. Uitarea unor detalii din anumite episoade traumatice.
2. Regresia: adoptăm spre exemplu comportamente tipice unui copil atunci când ne confruntăm cu situații stresante care au existat și în copilărie, acele momente pe care le-am retrăit și care ne sunt tipărite în memorie. Asta se întâmplă și atunci când ne simțim abandonați sau respinși. Regresia este de fapt o revenire la etapele anterioare ale dezvoltării.
3. Umorul: găsirea unor elemente comice sau ironice în situații dificile, astfel persoana se distanțează și preia o atitudine obiectivă față de acele evenimente mai puțin plăcute. Persoana în cauză face asta pentru a evita să se gândească la acele emoții care au avut un impact emoțional negativ.

Diferențe între cele 2 concepte

Mecanismele de coping și mecanismele de apărare sunt două concepte psihologice distincte, dar adesea confundate datorită faptului că ambele implică modalități de a gestiona stresul și de a face față situațiilor dificile sau tensionate. Cu toate acestea, există diferențe importante între ele.

În primul rând trebuie știut faptul că mecanismele de coping implică partea noastră conștientă, voită, în timp ce mecanisemele de apărare provin din partea noastră inconștientă. Mecanismele de coping sunt realizate cu intenția de a rezolva o anumită problemă, însă mecanismele de apărare nu au același scop, ele “ajută” la schimbarea unei anumite stări psihologice/emoționale, fără a modifica situația reală în sine.

Mecanismele de coping sunt strategii și abordări pe care le utilizăm pentru a gestiona stresul și a ne adapta la situațiile problematice. Mecanismele de coping sunt adesea considerate sănătoase și constructive, deoarece vizează găsirea de modalități sănătoase de a face față momentelor stresante. Exemple de mecanisme de coping includ abordarea directă a problemei, căutarea de suport social sau emoțional și găsirea unor modalități de relaxare eficiente.

Mecanismele de apărare însă sunt procese psihologice inconștiente pe care le folosim pentru a ne proteja de emoții sau gânduri care ar putea fi prea dureroase sau tulburătoare pentru a le confrunta conștient. Ele sunt considerate mai puțin sănătoase, deoarece pot implica suprimarea emoțiilor, negarea unor aspecte ale realității sau distorsiunea percepțiilor. Exemple: negarea, proiecția, regresia etc.

Un alt factor care a fost sugerat pentru a diferenția copingul de apărare este ideea că apărarea este legata de psihopatologie, în timp ce copingul face parte din funcționarea psihologică normală a omului.

Concluzii

În esență, mecanismele de coping se referă la strategiile și tehnicile pe care le folosim pentru a face față stresului în mod activ și conștient, în timp ce mecanismele de apărare sunt adesea procese inconștiente și pot implica o anumită formă de evitare a aspectelor dureroase ale realității.

Este important să fim conștienți de ambele și să încercăm să folosim strategii sănătoase atunci când gestionăm un eveniment mai puțin plăcut, metodele folosite să nu aibă efecte adverse și dăunătoare nouă.

‍

Surse științifice în care poți afla mai multe despre cum să te aperi de stres:

Miclea M. (1997). Mecanisme psihice de autoreglare în condiții de stres. Editura Polirom. Cluj-Napoca.

Ionescu S, Jaquet M., Lhote C. (2002) Mecanismele de apărare. Teorie și aspecte clinice. Editura Polirom. Iasi.

Carver S., Scheier M., Weintraub, J. (1989) Assessing coping strategies. A theoretically approach. Journal of Personality and social psychologys.  

M. Vrga. (2011). Coping și resurse personale. Editura Universității din Oradea.

Lazarus R. S., Folkman S. (1984). Stress, appraisal and coping. Springer publishing company.