Cuprins
Tulburarea de panică este diagnosticată la persoanele care se confruntă cu atacuri de panică spontane. Acestea apar (aparent) fără un motiv anume. Și determină preocupare din partea persoanelor respective de a nu avea atac de panică recurent.
Atacurile de panică apar brusc, sunt neașteptate și îngreunează viața persoanei care le are. Tulburarea de panică începe de obicei în jurul vieții adulte (după vârsta de 20 de ani), dar și copiii pot fi diagnosticați cu o tulburarea de panică și mulți dintre aceștia experimentează simptome similare atacurilor de panică ale adulților.
Mulți oameni nu știu că tulburarea de panică este un lucru real, valid și că poate răspunde foarte bine la tratament psihoterapeutic. Unele persoane se tem sau se simt rușinate să spună cuiva despre atacurile de panică, inclusiv medicilor și celor dragi, de teama de a fi considerate persoane sensibile. În schimb, suferă în tăcere, distanțându-se de prieteni, familie și de alte persoane care ar putea fi de ajutor sau sprijin.
Aceste îngrijorări cu privire la existența unor altor atacuri de panică în public, pot duce la schimbări comportamentale care restricționează activitățile unei persoane.
Tulburarea de panică uneori apare la unii membrii ai unei familii, dar nu știe cu siguranță motivul pentru care unii membri ai familiei au atacuri de panică în timp ce alții nu.
Cercetătorii au descoperit că mai multe părți ale creierului și anumite procesele biologice pot juca un rol important în simțirea de teamă și anxietate.
Unii cercetători cred că atacurile de panică sunt ca „alarme false” în care instinctele de supraviețuire ale organismului sunt activate prea des, prea puternic sau într-o combinație a celor două.
De exemplu, cineva cu tulburare de panică ar putea simți că inima îi bate tare și să presupună că are un atac de cord. Acest lucru poate duce la un cerc vicios, determinând persoana să experimenteze atacuri de panică aparent fără un motiv clar.
Atitudinea negative, tendința de a trăi emoții negative intense, sensibilitatea crescută, predispoziția de a crede că simptomele anxioase sunt periculoase, reprezintă factori de risc pentru declanşarea atacurilor de panică.
Evenimentele traumatizante suferite, precum experiențe de abuz sexual şi abuz fizic în copilărie pot genera tulburarea de panică.
Fumatul reprezintă un alt factor de risc pentru atacurile de panică şi tuburarea de panică.
Situatiile care reprezinta factoru de stres (factori de stres interpersonali și factori de stres legați de starea de bine fizica, precum experiențele negative cu substanțe ilegale sau prescrise de medic, afecțiuni sau decese în familie).
Se presupune că există o implicatie genetică care favorizează vulnerabilitate pentru tulburarea de panică. Cu toate acestea, nu se cunosc detalii exacte in privinta genelor exacte responsabile, modelele actuale de sisteme neuronale pentru tulburarea de panică implică amigdala cerebrală ca şi în cazul anxietătii.
Copiii părinților care au suferit de tulburare anxioasă, depresivă şi bipolară au un risc crescut dea avea tulburarea de panică.
De asemenea, afecțiunile respiratorii, cum ar fi astmul bronşic, se asociază cu tulburarea de panică.
În populația generală, prevalența tulburării de panică în SUA şi unele țări europene este de aproximativ 2-3% la adulţi şi adolescenți.
Femeile sunt afectate mai frecvent decât bărbații, raportul fiind de aproximativ 2:1. Diferenţa pe sexe apare în adolescență, fiind deja observabilă înaintea vârstei de 14 ani.
Deși atacurile de panică apar şi la copii, prevalența globală a tulburării de panică este redusă înaintea vârstei de 14 ani (<0,4%). Frecvența tulburării de panică prezintă o creştere treptată pe parcursul adolescenței, în special la femei, şi probabil după debutul pubertății, cu apogeul la vârsta adultă.
Atacul de panică este imprevizibil si recurent. Un atac de panică reprezintă apariția bruscă a unei frici intense sau a unui disconfort intens care atinge un punct culminant în decurs de câteva minute.
Principalul simptom al unui atac de panică este o senzație bruscă și intensă de frică. În timpul unui atac de panică, ai putea crede că devii nebun, pierzi controlul sau ai un atac de cord sau chiar că crezi ca poti muri.
Atacurile de panică încep de obicei brusc, fără avertisment, și durează între cinci și 20 de minute. Pot fi foarte înfricoșătoare și te pot lăsa să te simți epuizat.
Mulți oameni care au un atac de panică experimentează doar odată sau de două ori astfel de situații. Alții au atacuri de panică recurente, ceea ce poate duce la teama de a avea un alt atac și poate afecta modul în care o persoană își trăiește viața, având o tulburare de panică.
Nu toți cei care au atacuri de panică suferă de tulburare de panică. Pentru a fi diagnosticată o tulburare de panică, Manualul Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mentale (DSM-5), publicat de Asociația Americană de Psihiatrie, enumeră următoarele puncte:
Dacă ai atacuri de panică dar nu o tulburare de panică diagnosticată, tot poți beneficia de tratament. Dacă atacurile de panică nu sunt tratate, acestea pot deveni mai grave și pot evolua către tulburare de panică sau fobii.
Deși anxietatea este adesea însoțită de simptome fizice similare cu atacul de panică, cum ar fi bătăi rapide ale inimii, respiratie îngreunată, ceea ce diferențiază un atac de panică de alte simptome de anxietate este intensitatea și durata simptomelor.
Atacurile de panică ajung în mod tipic la un nivel maxim de intensitate în 10 minute sau mai puțin și apoi încep să scadă in intensitate.
Din cauza intensității simptomelor și tendinței lor de a imita alte bolile de inimă, problemele tiroidiene, tulburările respiratorii sau alte boli, persoanele cu tulburare de panica fac adesea multe controale medicale, convinse că au o problemă de sanatate care le amenință viata.
Atacurile de panică pot apărea neașteptat într-o stare calmă sau într-o stare de anxietate.
Deși starea de panică este o caracteristică definitorie a tulburării de panică, nu este exclus ca unele persoane să experimenteze atacuri de panică și în contextul altor tulburări psihologice.
De exemplu, cineva cu tulburare de anxietate socială ar putea avea un atac de panică înainte de a ține un discurs la o conferință, iar cineva cu tulburare obsesiv-compulsivă ar putea avea un atac de panică atunci când este împiedicat să se angajeze într-un ritual.
În majoritatea cazurilor, nu există o cauză clară pentru un atac de panică. Acestea apar în diferite momente și într-o varietate de situații. Poți observa că atacurile tale de panică sunt declanșate de un eveniment stresant din viața ta sau că sunt asociate cu anumite situații stresante. Atacurile de panică pot apărea brusc fără a fi anticipate.
Tulburarea de panică este în general tratată cu ajutorul psihoterapiei, medicamentelor sau in unele cazuri ambele
Psihoterapia
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este utilizată în mod obișnuit pentru tratarea tulburării de panică. Psihoterapia cognitiv-comportamentală vă învață diferite moduri de gândire, comportamente și reacții la sentimentele care apar în timpul sau înaintea unui atac de panică. Atacurile de panica pot deveni mai puțin frecvente odată ce învățați să reacționați diferit la senzațiile fizice de anxietate și frică din timpul unui atac de panică.
Terapia de expunere este o metodă similara cu terapia cognitive-comportamentală care se concentrează pe confruntarea cu temerile și credințele asociate cu tulburarea de panică pentru a vă ajuta să vă angajați în activități pe care le-ați evitat. Terapia de expunere este uneori folosită împreună cu exercițiile de relaxare.
Medicamente
Diferite tipuri de medicamente pot fi eficiente, inclusive: antidepresive, medicamente acum ar fi benzodiazepinele pentru anxietate.
Atât psihoterapia, cât și medicamentele au nevoie de timp pentru a funcționa. Un stil de viață sănătos poate, de asemenea, să ajute la combaterea tulburării de panică. Asigurați-vă că dormiți suficient și faceți exerciții regulat, consumați o dietă sănătoasă și apelați la familie și prietenii în care aveți încredere pentru sprijin emoțional.
Prin educatie
Un mod bun de a vă ajuta pe dumneavoastră sau pe o persoană dragă ce se confruntă cu atacuri de panică sau tulburare de panică este să căutați informații. Cercetați semnele de avertizare, aflați despre opțiunile de tratament, comunicati cu persoana resepectivă in vederea găsirii de ajutor specializat.
Comunicați
Dacă experimentați simptome de tulburare de panică, este recomandat să discutati sincer despre modul în care vă simțiți cu cineva în care aveți încredere. Dacă credeți că un prieten sau un membru al familiei s-ar putea confrunta cu tulburarea de panică, stabiliți un moment potrivit pentru a vorbi cu aceasta pentru a-ti exprima îngrijorarea și pentru a le asigura sprijinul dumneavoastră.
Căutați ajutor
Dacă senzatia de panică începe să creeze probleme în viața de zi cu zi (cum ar fi la școală, la locul de muncă sau cu prietenii și familia) este momentul să căutați ajutor profesional.
Pentru cei care suferă de atacuri de panică regulate, este prea bine cunoscută senzația bruscă de amețeală, transpirație și dificultatile de respirație apărute.
Am enumerate anterior o serie de metode de tratament precum terapia cognitiv-comportamentală care ajuta la vindecarea cauzelor profunde ale panicii, dar cum ne putem ajuta la gestionarea panicii în momentul în care aceasta apare brusc si intr-un loc public?
Una dintre cele mai frecvente preocupări ale persoanelor care suferă de atacurile de panică este că o să cadă, lesine, o să moară sau că se sufocă. Este imposibil ca aceste lucruri să se întâmple în timpul unui atac de panică, dar grijile si sentimentele persoanelor care trec prin asemenea experinte sunt perfect valide. Cauza senzatiei de amețiteală sau a lipsei de aer este respriatia accelerata. Prea puțin dioxid de carbon din sânge poate cauza modificări în respirație. Pentru a combate acest lucru, încercați să faceți cinci sărituri. Astfel, corpul dumneavoastră va vedea că nu suferiți de un atac de cord sau sufocare. Practic, este un truc care o sa va pacalească creierul pentru a trece peste emoțiile cauzate de atacul de panică.
Atunci când vă simțiți panicat sau copleșit emoțional, luați un castron mare și umpleți-l cu apă si cuburi de gheață.
Respirați adânc apoi scufundați-vă iar fața (mai ales fruntea, ochii, nasul) timp de cincisprezece secunde.
Ridicați-vă, respirați, și scufundați-vă fața din nou. Repetați de câte ori este nevoie până când sistemul dumneavoastră nervos s-a calmat. Această tehnică stimulează „reflexul de scufundare”, acea senzatie care apare atunci când corpul este scufundat în apă rece și își conservează energia.
Uneori, chiar înainte ca un atac de panică să apară complet, anxietatea ne poate schimba modul in care respiram. Atacurile de panică induse de hiperventilație apar atunci când devenim anxioși și modelul nostru de respirație se schimbă. Pentru a remedia modul in care respirati, incercati sa respirați într-o pungă de hârtie până când începeți să vă simțiți mai calmi.
Beneficiile sunt urmatoarele:
ne rehidratăm, ceea ce poate ajuta la reducerea ritmului cardiac accelerat cauzat de deshidratare chiar și ușoară cazuată de hiperventilație
este ca un exercițiu de conștientizare de scurtă durată
Actul de a bea un pahar plin cu apă este unul senzorial care ne conectează cu momentul prezent, în loc să permitem atenției noastre sa se preocupe pentru viitor sau sa anticipeze lucruri care probabil nu o sa se intample, putem incerca sa fim mai constineti de prezent.
Puterea sugestiei este foarte mare, deci vă recomandăm să repetati declarații care sa aiba in prim-plan cuvantul „Eu” precum „Sunt în siguranță, sunt calm, sunt liniștit”, deoarece acestea transmit un mesaj important minții și corpului.
Gândurile calme creează o senzație de liniște, iar acea senzație de liniște poate să ajute in reducerea cortizolului produs de stres.
De asemenea, încercați să folosiți afirmatiile si în momentul când panica nu a atins punctul culminant.
Respirația profundă te poate ajuta să te calmezi atunci când experimentezi un atac de panică:
– Respira lent și profund. Ar putea fi util să numeri până la patru sau cinci cu fiecare inspirație și fiecare expirație pentru a încetini ritmul respirației tale. Unii oameni găsesc util să-și pună o mână pe abdomen și să observe cum isi modifică dimensiunea cu fiecare respirație. Respirațiile mai profunde și mai lente funcționează pentru a încetini bătăile inimii și pentru a-ți liniști mintea și corpul.
– Tehnicile de ancorare in prezent te pot ajuta să ieși dintr-o stare de detasare de corp atunci când ai un atac de panică, astfel încât să poți gândi mai clar și să iei măsuri pentru a te calma. Printre aceste tehnici vom enumera:
– Uită-te la un obiect și numește culoarea sa cât mai precis posibil (de exemplu nu numi culoarea doar roșu sau albastru, ci roșu aprins, turcoaz sau albastru regal).
– Gândește-te la un loc preferat – cum arată, sunetele și mirosurile sale, cum te simti cand esti acolo.
– Miscă- ti picioarele sau mișcă-ți degetele de la picioare, acordând atenție senzației.
Tulburarea de panică este un tip de anxietate clinică care afectează aproximativ 2-5% din populație și se manifestă de obicei după vârsta de 20 de ani. Panică se referă la momente în care o persoană experimentează episoade recurente de frică intensă, anxietate sau agitație, care apar brusc și fără avertisment. Psihoterapia este de ajutor in astfel de situatii. Ingrijorările cu privire la existența unor altor atacuri de panică în public, pot duce la schimbări comportamentale care restricționează activitățile profesionale, sociale sau relationale.
Surse știintifice:
National Institute of Mental Health (NIMH), National Institutes of Health (NIH), The NIMH Genetics Workgroup (1998). Genetics and mental disorders (NIH Pub. No. 98-4268). Rockville, MD: National Institute of Mental Health.
National Institutes of Health (NIH), National Institute of Mental Health (2009). Anxiety disorders (NIH Pub. No. 09 3879) [Revised for Global Readers]. Retrieved 2 July 2012 from www.nimh.nih.gov
Panic Attacks and Panic Disorder’, Mayo Foundation for Medical Education and Research
Panic Attacks’, Egton Medical Information Systems Limited (Revised 2022)
Panic Disorder: When Fear Overwhelms’, National Institute for Mental Health (Revised 2022)
Regier, D.A., Rae, D.S., Narrow, W.E., Kaelber, C.T. & Schatzberg, A.F. (1998). Prevalence of anxiety disorders and their comorbidity with mood and addictive disorders. British Journal of Psychiatry Supplement, (34), 24–28.
U.S. National Institutes of Health (NIH), National Institute of Mental Health (NIMH). (Revised 2022). Panic disorder: When fear overwhelms (NIH Pub. No. 22-MH-8077). Retrieved 17 July 2023 from https://www.nimh.nih.gov
Dacă ți-a plăcut articolul, împărtășește-l
Alte articole asemănătoare
Înainte de a suferi pe baza unui diagnostic pe care ți l-ai pus singur și înainte de a alerga la un medic pentru a-ți prescrie o rețetă în necunoștință de cauză, trebuie să înțelegi ce este de fapt anxietatea.
Anxietatea socială este o tulburare psihologică manifestată printr-o teamă excesivă și persistentă în situații sociale. Persoanele afectate trăiesc un disconfort intens în prezența altor oameni, de teama judecății negative sau a umilirii. Aceasta poate afecta semnificativ viața persoanei afecate, influențând relațiile interpersonale, performanțele academice și profesionale. Anxietatea socială nu este echivalentă cu timiditatea sau retragerea […]
Persoanele care suferă de anxietate generalizată se descriu că fiind „îngrijorate din fire”; se simt...
Stările de anxietate pot fi foarte neplăcute și în mod natural am vrea să le înlăturăm. Atunci când vrem să le înlăturăm, folosim...
