
Bullying-ul: e efecte psihologice are asupra victimelor?
Fenomenul bullying-ului reprezintă o problematică complexă, cu multiple fațete, ce implică nu doar manifestări de agresivitate, ci și factori de risc,...

Stilurile de atașament se referă la modul în care o persoană interacționează cu o altă persoană, în cadrul unei relații. Primii cercetători care au pus bazele Teoriei atașamentului au
fost psihologul Mary Ainsworth și psihiatrul John Bowlby.
Conform teoriei atașamentului, stilurile de atașament se dezvoltă în copilărie, în primul ande viață, acestea fiind influențate de modul în care persoanele de referință (de cele mai multe
ori mama sau tata), răspund nevoilor emoționale ale copiilor.
În funcție de experiențele trăite cu persoanele semnificative, copiii internalizează anumite
reguli. Acestea reguli sau modele de lucru se referă la:
• măsura în care celălalt este o sursă de siguranţă şi protecţie;
• măsura în care propria persoană va beneficia de suportul şi protecţia celorlalţi, mai ales
a persoanei semnificative (dacă este “de iubit/lovable”).
Ataşamentul adult este modelat şi în urma experienţei de viaţă şi a primelor relaţii
romantice.
Care sunt stilurile de atașament și prin ce se caracterizează?
S-au identificat 4 stiluri de atașament: unul securizant și trei insecurizante: anxios, evitant și
dezorganizat.
Terapeuții noștri

1. Atașamentul securizant
Este considerat ca fiind sănătos și persoanele cu acest stil de atașament prezintă
următoarele caracteristici:
• Au relaţii mai lungi şi mai fericite;
• Efect de buffer pentru cei cu ataşament insecurizant – stilurile insecurizante (descrise
mai jos) devin mai stabile lângă ei;
• Se aşteaptă că partenerii să fie iubitori şi responsivi şi nu le este teamă că nu vor mai
fi iubiţi;
• Le este ușor să se apropie emoțional de cei din jur, nu se tem de intimitate;
• Pot să seteze limite și să fie flexibili, în același timp;
• Pot să depindă de alții în situații specifice, fără a deveni total dependenți de ei.
2. Ataşamentul anxios
În cadrul acestui stil de atașament apar:
• Teama de a nu fi abandonat;
• Au nevoie permanentă de validare din partea celuilalt („te iubesc”, „îmi pasă de tine”,
„mă gândesc la tine” etc.);
• Sunt foarte senzitivi la indicii subtile (ex. „nu mi-a scris de două ore, dacă nu-i mai
pasă de mine?”);
• Prezintă comportamente de “agăţare” (telefoane, urmărire) sau de protest (țin scoruri:
„eu ți-am scris de 5 ori, tu doar o dată”, încearcă să îl facă pe celălalt gelos, sunt
ostili);
• Deseori sunt incredibili de generoși, senzitivi și ascultă părerile celorlalți, se pun în
acord cu ei;
• Le este greu să își comunice nevoile și dorințele.
3. Ataşamentul evitant
Când persoanele au acest tip de ataşament, prezintă:
• Teama de dependenţă sau de pierdere a libertăţii; echivalează intimitatea cu
pierderea libertății;
• Se bazează doar pe ei și au învățat să-și regleze emoțiile singuri, fără a apela la
ceilalți;
• Au diverse strategii pentru de a-i ţine pe ceilalţi la distanţă (ex. nu-și iau angajamente)
• Deşi vor să se implice în relaţii, atunci când simt nevoia celuilalt de apropiere, semne
pe care le detectează rapid, se depărtează inconştient de partener;
• De multe ori sunt în căutarea partenerului ideal, sau idealizează o fostă iubire.
4. Atașamentul dezorganizat
Acest tip de atașament prezintă o combinație dintre caratcteristicile atașamentului anxios
și a celui evitant. Aceștia se caracterizează prin:
Își doresc intimitatea, dar în același timp când simt apropierea, se distanțează;
Persoană la care apelează pentru siguranță și confort este în același timp și cea de
care se tem cel mai mult din punct de vedere emoțional;
Își doresc apropiere emoțională, dar simt că nu pot avea încredere în ceilalți;
Pot să iasă din realții brusc, când se simt respinși de către partener.
Teoria atașamentului este destul de folosită inclusiv în psihoterapie. Este important de
specificat, însă, că are limitele ei. Deși descrie bine anumite patternuri de interacțiune, câteva
precizări sunt importante:
• Între atașamentul față de părinți și cel față de partenerii romantici există o legătură
slabă – ceea ce înseamnă că, dacă în relația cu un părinte am un anumit tip de
atașament, șansele ca și în relația de cuplu să am același tip de atașament sunt slabe;
Oamenii pot forma legături de atașament diferite cu persoane diferite. Dacă în
relația cu mama, spre exemplu, avem un atașament anxios, în relația cu partenerul
putem să avem un atașament securizant, dacă acesta ne oferă iubire, siguranță. Putem
spune că atașamentul este dependent de context;
• Stilul de atașament are o importantă componentă genetică;
• Stilul de atașament a fost folosit în sens prea general, ca o explicație la toate relațiile
non-normative.
Aceste limitări ne ajută să înțelegem faptul că în cadrul relației terapeutice, chiar dacă
terapeutul stabilește un atașament securizant cu pacientul, acest lucru nu înseamnă că
pacientul va generaliza tipul de atașament securizant în toate celelalte relații din viața lui. Ce
poate face însă, este ca în cadrul terapiei, pacientul să învețe să interpreteze cât
mai obiectiv semnalele primite de la ceilalţi (mai ales cele ambigue) și să răspundă
emoțional și comportamental într-un mod cât mai sănătos.
Bibliografie:
Levine, A., & Heller, R. (2010). Attached: the new science of adult attachment and how it
can help you find–and keep–love. Penguin.
https://www.psychologytoday.com/intl/blog/standard-deviations/201608/why-attachment-
theory-is-all-sizzle-and-no-steak
Ce sunt stilurile de atașament și cum influențează relațiile noastre?
Stilurile de atașament descriu modul în care oamenii se conectează emoțional cu ceilalți și sunt formate încă din copilărie, în funcție de răspunsurile părinților la nevoile emoționale ale copilului. Aceste stiluri influențează tiparele noastre de relaționare atât în prietenii, cât și în relațiile romantice.
Care sunt principalele tipuri de stiluri de atașament identificate de psihologi?
Există patru stiluri principale de atașament: atașamentul securizant (sănătos), atașamentul anxios (caracterizat prin teamă de abandon), atașamentul evitant (evitarea intimității) și atașamentul dezorganizat (o combinație între anxios și evitant).
Cum se manifestă un stil de atașament anxios într-o relație?
Persoanele cu atașament anxios au o nevoie constantă de validare, sunt extrem de sensibile la semnalele partenerului și pot manifesta comportamente de agățare sau protest, cum ar fi apelurile insistente, gelozia sau verificările constante.
Ce diferențe există între atașamentul evitant și atașamentul dezorganizat?
În timp ce persoanele cu atașament evitant se tem de pierderea libertății și evită intimitatea emoțională, cele cu atașament dezorganizat oscilează între dorința de apropiere și frica intensă de respingere, comportându-se uneori contradictoriu în relații.
Se poate schimba stilul de atașament în timp?
Da, stilul de atașament poate evolua pe parcursul vieții. Deși este influențat inițial de relația cu părinții, experiențele ulterioare, cum ar fi relațiile romantice sănătoase sau terapia, pot contribui la dezvoltarea unui stil de atașament securizant.
Dacă ți-a plăcut articolul, împărtășește-l
Terapeuții noștri
Alte articole asemănătoare

Fenomenul bullying-ului reprezintă o problematică complexă, cu multiple fațete, ce implică nu doar manifestări de agresivitate, ci și factori de risc,...

Mulți oameni cunoscuți și de succes, precum Michelle Obama sau Directorul executiv Facebook s-au confruntat la un moment dat cu acest sindrom...

Conceptul de „red-flags" se referă la semnalele de alarmă negative care pot să existe la inițierea și/sau ...

O relație sănătoasă implică reciprocitate atunci când vorbim de grija purtată celuilalt, respect, compasiune și interes față de bunăstarea partenerului...

Mesajul tău a rămas necitit de două ore. Ultima dată când a fost online a fost aseară, târziu. Mintea începe să...

Gelozia este o emoție pe care aproape toți oamenii o trăiesc la un moment dat în viață, fie într-o relație romantică,...