Cuprins
Stima de sine se referă la:
∙ încrederea pe care o avem în capacitatea noastră de a face față dificultăților întâlnite.
∙ Încrederea că avem dreptul să fim fericiți, la sentimentul că suntem valoroși, sau la convingerea că suntem îndreptățiți să ne exprimăm nevoile și dorințele, precum și la capacitatea de a ne bucura de eforturile noastre.
Stima de sine ne energizează, ne dă putere și ne motivează. Ne inspiră să obținem realizări și ne permite să ne bucurăm de ceea ce am realizat.
Deși stima de sine este influențată de mulți factori, mediul familial are un impact major asupra stimei de sine a copiilor (viitori adulți).
Aceștia pot să influențeze negativ stimă de sine a copiilor când:
∙ transmit copilului că nu este suficient de bun;
∙ pedepsesc copiii pentru că au sentimente considerate inacceptabile (ex. furia);
∙ ridiculizează sau umilesc copilul;
∙ le transmit copiilor că gândurile sau sentimentele pe care le au nu sunt importante sau nu au valoare (ex. „n-ai motive să fii trist că nu te-am lăsat la joacă”;);
∙ încearcă să controleze copilul prin sentimente de vinovăție sau rușine (ex. „ar trebui să-ți fie rușine că te comporți așa”, „îți place că ai supărat-o pe mama?”);
∙ îl protejează prea mult pe copil și nu îl lasă să-și dezvolte singur încrederea că poate să facă lucruri – atunci când părintele face ceea ce de fapt poate face însuși copilul;
∙ cresc copiii fără reguli, fără structură sau regulile sunt neclare, contradictorii, inflexibile (părerea și sentimentele copilului nu sunt luate în considerare), opresive;
∙ încearcă să controleze copilul;
∙ neagă percepția copilului asupra realității și implicit îl încurajează pe copil să se îndoiască de propriile gânduri, de ceea ce vede și crede;
∙ tratează fapte evidente ca și cum nu ar fi adevărate, lucru care îi influențează negativ simțul realității; spre exemplu, când tatăl vine acasă băut și aruncă lucruri pe jos, iar mama se comportă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic;
∙ terorizează copilul cu violență fizică sau îl amenință cu această, insuflându-i copilului frică, sentiment care rămâne ca o caracteristică de durată în interiorul copilului (copilul va trăi cu o frică interioară, pe termen lung, chiar și când nu e ameneniţat);
∙ îl învață pe copil că este rău, nevaloros sau oarecum „păcătos” prin natură.
Terapeuții noștri
A avea stimă de sine ridicată aduce diverse beneficii. Este de dorit să avem încredere că putem trece peste obstacole și că merităm lucruri bune. Problema apare când facem lucruri, cu scopul de a ne crește stima de sine. Spre exemplu, mă îmbrac cu haine scumpe, pentru a mă simți valoros; mă străduiesc să iau note mari pentru a mă simți valoros; sunt cuminte, pentru a fi o persoană iubită de cei din jur (ex. de părinți).
Pentru a se dezvolta, oamenii au 3 nevoi fundamentale: autonomie, competență și relaționare.
A urmări creșterea stimei de sine le afectează pe toate!
Restrânge autonomia: fac ceva pentru că “trebuie”, nu pentru că vreau și prin asta nu mai sunt autentic;
∙ Interferează cu învăţarea şi dobândirea competenţei: nu învăţ din greşeli și sunt motivat mai degrabă de factori externi (ce trebuie), decât de factori interni (ce îmi doresc);
∙ Afectează relaţiile cu cei din jur: focalizare pe sine, nu pe relaţie; devenim competitori sau judecători;
∙ Afectează auto-reglarea comportamentului: apar tendinţa de a căuta “scuze” pentru eşec, abandonarea scopurilor prea greu de atins sau amânarea realizării sarcinilor, din frica de eșec;
∙ A ne strădui să fim „bine/ȋn regulă”, pentru a fi valoroși, ne predispune la depresie și anxietate care o putem depăși la medicul psihiatru sau la psiholog;
∙ Suntem mai senzitivi la respingere: când facem lucruri cu scopul de a ne crește stima de sine, devenim mai atenți la semnalele de respingere și ne afectează mai rău respingerea.
Alternativele sănătoase, în detrimentul urmăririi creșterii stimei de sine, pot fi:
∙ A-ți asuma responsabilitatea pentru propriile acțiuni;
∙ A accepta că greșeala există în viața fiecăruia dintre noi, că e umană și a accepta că uneori vom greşi și noi;
∙ A fi „mindfull”: conectat la ceea ce faci, a trăi în prezent, a fi conștient de ceea ce ți se întâmplă aici și acum; include a te înțelege pe tine însuți și pe cei din jur (inclusiv feedback-ul primit);
∙ A nu ne judeca în funcție de părerea celor din jur; a nu ne judeca în funcție de rezultat; a fi atenți la proces, nu la rezultat;
∙ Înțelegerea și acceptarea faptului că suntem mai mult decât problemele noastre;
∙ A-ți stabili valorile personale, a avea proiecte personale care îți dau sens.
Specialiștii noștri îți sunt alături
Obține sprijin specializat. Programează o ședință de terapie online cu psihoterapeuți acreditați!
Programează-te!Așadar, indiferent de mesajele pe care le-am primit de mici, factor cu mare influență asupra stimei de sine, este bine ca la vârstă adultă în loc să căutăm să ne creștem stima de sine, să căutăm mai degrabă să ne creștem pe noi înșine. Scopul să nu fie creșterea stimei de sine, ci a propriei persoane.
Dacă îți este greu să te valorizezi și nu ai încredere în capacitatea ta de a trece peste obstacole, un psiholog/ terapeut specializat in psihoterapie poate să te ajute în acest punct, aici gasesti o lista cu recomandarile de psihoterapeuti alesi de noi pentru tine.
Bibliografie:
Branden, N. (2021). The power of self-esteem. Health Communications, Inc.
Crocker, J., & Park, L. E. (2004). The costly pursuit of self-esteem. Psychological bulletin, 130(3), 392.
Ce este stima de sine și de ce contează în viața de zi cu zi?
Stima de sine este încrederea în propria valoare și capacitatea de a face față provocărilor vieții. Ea influențează modul în care ne raportăm la noi înșine, la ceilalți și la experiențele pe care le trăim. O stimă de sine sănătoasă susține motivația, reziliența și echilibrul emoțional.
Cum afectează copilăria dezvoltarea stimei de sine?
Copilăria este o perioadă esențială pentru formarea stimei de sine. Critica excesivă, umilirea, invalidarea emoțiilor sau controlul prin rușine pot determina o imagine de sine fragilă la vârsta adultă, afectând încrederea în propria persoană.
Ce riscuri există dacă urmărim obsesiv creșterea stimei de sine?
Urmărirea excesivă a stimei de sine poate duce la anxietate, depresie, frică de eșec și relații tensionate. Când acțiunile noastre sunt motivate de nevoia de validare, pierdem autenticitatea și devenim vulnerabili în fața respingerii.
Cum influențează stima de sine relațiile interpersonale?
O stimă de sine dezechilibrată poate interfera cu relațiile: devenim mai sensibili la critică, mai reactivi emoțional și mai preocupați de propria imagine decât de conexiunea cu ceilalți. În schimb, o stimă de sine sănătoasă favorizează empatia, comunicarea și respectul reciproc.
Cum putem construi o stimă de sine autentică și stabilă?
Stima de sine autentică se construiește prin asumarea responsabilității, acceptarea greșelilor, trăirea în prezent și cultivarea valorilor personale. Nu rezultatele ne definesc, ci procesul, intențiile și coerența cu ceea ce suntem cu adevărat.
Dacă ți-a plăcut articolul, împărtășește-l
Terapeuții noștri
Alte articole asemănătoare
Probiotice și prebiotice: de ce sunt importante pentru sănătatea ta? În ultimii ani, interesul pentru sănătate a crescut semnificativ, în special pentru sănătatea intestinală, iar probioticele și prebioticele au devenit subiecte tot mai populare în rândul celor preocupați de un stil de viață sănătos și echilibrat. Aceste două componente ajută la menținerea unui microbiom intestinal […]
Termenul de “eșec” se referă la nereușita în realizarea unui obiectiv sau a unei sarcini propuse...
Probabil cu toții am observat că anumite lucruri sunt mai importante pentru noi, decât altele, dar poate niciodată nu ne-am gândit să le numim sau să ni le stabilim într-un mod clar.
Un stil de atașament dezvoltat în relația cu părinții, determină același stil de atașament și în celelalte relații?
Alegerea unui terapeut potrivit este un pas important în procesul de vindecare sau de autodezvoltare.
Empatia reprezintă un ansamblu de capacități psihologice fundamentale care ne transformă în ființe sociale. Ea ne permite să percepem și să înțelegem gândurile și sentimentele celor din jur, să ne conectăm emoțional cu ei, să împărtășim trăirile și să ne îngrijim de bunăstarea celorlalți. Deși intuitivă, empatia are o istorie intelectuală relativ recentă, iar cercetările […]
