11 principii sănătoase pentru mai multă fericire în viața ta

11 principii raționale despre cum să fim fericiți!

„Fericire” este cuvântul care definește ceva la care aspirăm cu toții. Există diverși factori care ne ghidează spre trăirea fericirii. Psihologul american Albert Ellis a creat un set de principii raționale care pe el însuși l-au ajutat în confruntarea cu evenimentele de zi cu zi.  Filosofia să privind fericirea rațională l-a ajutat să înfrângă timiditatea. Să devină mai asertiv în relații. Să își managerieze sentimentele de disperare și de posesivitate pe care le trăia în relația cu soția sa. Să atingă un grad mai mare de fericire.

Raționalitate versus iraționalitate

Iraționalitatea se referă la un tipar de gândire rigid, la o gândire în absolut – atunci când nu pot accepta și variantele de gri.

Când au acest tipar de gândire, în confruntarea cu adversitățile, oamenii trăiesc ca și consecință depresie, anxietate, furie intensă; ei își exprimă preferințele, dorințele, nevoile într-un mod absolutist (ex. „Deoarece îmi place succesul, trebuie neapărat să fiu de succes”, „Trebuie neapărat să am ce îmi doresc”) – nu există cale de mijloc acceptată.

O gândire rațională presupune o gândire flexibilă. Pot să îmi doresc să am succes și să fac tot ceea ce ține de mine să îl am. Însă înțeleg că pot să am și eșecuri și pot să suport asta. Emoția va fi tot una negativă atunci când nu se întâmplă ceea ce îmi doresc. Dar efectele nu sunt nesănătoase, precum al emoțiilor provenite din gânduri iraționale („Trebuie neapărat să mă iubească”).

Cele 11 principii raționale despre o viață implinită și cu mai multă fericire

Aceste principii raționale sunt credințe interconectate sau atitudini mentale care oferă fundația pentru o viață sănătoasă/rațională.

Cele 11 principii raționale sunt:

1.      Interesul față de sine:

Presupune să alegi să faci ceea ce îți place, să îți urmezi interesele tale, mai degrabă decât să urmezi interesele sau nevoile celorlalți.

Ne simțim mai fericiți când suntem imersaţi în totalitate într-o activitate plăcută, care ne dă multă satisfacție, păstrând, în același timp, o conexiuni strânsă cu ceilalți și cu lucrurile din afară noastră.

Acest lucru presupune timp și efort. Este necesar să afli care sunt lucrurile care pentru tine prezintă interes, să încerci lucruri noi, să îți asumi riscuri, să știi să îți spui părerea în fața celorlalți (să fii asertiv). Este un proces care durează pe toată durata vieții, dar incercrea continuă de a-ți trăi interesele și dorințele se va dovedi a fi benefic.

2.      Interesul social:

Presupune ca în explorarea propriilor interese, să ne asigurăm că acțiunile noastre nu îi rănesc și nu interferează cu drepturile celorlalți. Trăim într-un context social. Și pentru a ajunge la un nivel de vârf al propriilor dorințe, bucurii,  satisfacții, presupune și a-i trata pe ceilalalți cu grijă și respect. A-i trata într-un mod autentic. Inclusiv în învățăturile biblice găsim acesata temă. „Iubește-ți aproapele că pe tine însuți”. Acest lucru implicând grija și atenția față de celălalt, fără a aștepta ceva în schimb.

Studiile arată că fericirea personală implică a avea relații semnificative cu oamenii, lucru care nu poate fi îndeplinit decât fiind interesat de oameni și tratandu-i cu atenție, cu grijă.

3.      Autodirecţionarea:

Se referă la a nu aștepta că alții (familia, Dumnezeu, Guvernul etc.), să facă lucruri astfel încât să fim fericiți. Mai degrabă să acționăm activ în viața noastră, să ne stabilim acele acțiuni care noi credem că ne vor aduce bucurie și satisfacție. Luăm propriile decizii în legătură cu ce ne face plăcere și ce nu și încercăm să minimizăm ceea ce nu ne aduce satisfacție.

Prin planificarea unei căi autodirecţionate și prin a munci cu determinare și consecvență la ea, putem trăi momente de creştere personală.

4.      Acceptarea propriei persoane:

Acceptarea de sine necondiționată presupune să te accepți pe tine, indiferent de situație sau de comportament, în același timp fiind hotărât să schimbi ceea ce poți schimba spre bine. Acest principiu rezonează cu ideea creștină de „a judeca păcatul, nu păcătosul”.

Acceptarea de sine nu înseamnă resemnare în fața greșelilor sau a defectelor proprii, ci acceptarea existenței lor și hotărârea de a îmbunătăți acolo unde este loc de îmbunătățire.

Când nu am avut succes în sarcini importante la locul de muncă sau am fost criticat sau respins de cineva a cărui opinie o prețuiesc, nu mă denigrez și nu o iau personal. Mă accept ca o ființă umană failibilă, care greșește uneori sau care posedă trăsături care nu pot fi întotdeauna apreciate de alții.

5.      Tolerarea celorlalți:

Când cineva se comportă incorect, cu lipsă de respect etc., sunt capabil să separ comportamentul de persoană. Nu le acord oamenilor valoare în funcție de un comportament sau altul.

Înțelegem natura falibilă a fiecăruia și îi acceptăm așa cum sunt, dezaprobând doar unele comportamente sau idei specifice care sunt negative.

6.      Trăirea hedonismului pe termen scurt și pe termen lung:

Presupune ca în timp ce mă bucur de plăcerile sau recompensele imediate (distracție, entuziasm, bucurie etc.), să am un focus clar asupra a ceea ce vreau să obțin pe termen lung, astfel încât să fiu mulțumit cu munca mea, în relații, sau legat de sanatatea mea.

Încercăm să punem în balanță plăcerile scurte, imediate, cu munca și sacrificiul care sunt necesare pentru rezultatele pozitive pe termen lung.

7.      Angajamentul față de activități creative și absorbante:

A fi implicat în lumea exterioară, oferindu-ne oamenilor și activităților pe care le considerăm creative, interesante, provocatoare, aduce atât emoții pozitive, cât și sens în viață.

Este necesar a depune efort pentru descoperirea acestor activități. Însă odată descoperite și practicate pe o perioadă lungă de timp, pot aduce împlinire. Când descopăr ce este plăcut și interesant pentru mine, aloc timp și energie pentru acea activitate.

8.      Asumarea riscurilor și experimentarea:

Pentru a găsi experiențe care să-mi aducă plăceri semnificative sau noi, experimentez diverse activități. Găsesc proiecte pentru a descoperi ceea ce îmi doresc cu adevărat și pentru a mă apropia de fericire. Sunt pregătit să ies din zona mea de confort și sunt dispus să risc să fiu înfrânt sau respins.

A-ți asuma astfel de riscuri (calculate) promovează gândirea de tip non-catastrofic, crescând toleranța la incertitudine și la ambiguitate, acestea din urmă fiind condiția noastră umană. Deschiderea de a-ți asuma riscuri este semn de sănătate mintală. Iar asta te poate duce spre fericire.

9.      Toleranță crescută la frustrare și voința:

Când iau o decizie legat de ceva care îmi poate aduce succes la locul de muncă, în relații, sau care îmi întărește sănătatea, suport tot disconfortul și frustrarea pe care le întâlnesc pe acest drum atunci când ceva nu merge bine. A reuși să tolerăm frustrarea este o abilitate pe care o dobândim prin practică; cu cât muncim mai mult și suportăm situațiile nefavorabile (deci nu obținem neapărat rezultatul dorit), cu atât toleranța noastră la frustrare va crește.

10.  Rezolvarea de probleme:

Atunci când întâmpinăm probleme, este important să ne observăm și atitudinea față de situație; dacă avem o gândire rigidă asupra lor, nu vom avea o singură problemă, ci două: una va fi problema practică, cealaltă va fi problema emoțională.

Când apar probleme, aplicăm metode care să rezolve problema respectivă: managementul conflictelor, luare de decizii etc. Încercăm să ne asumăm responsabilitatea pentru problemele apărute, fără a da vina pe alții.

11.  Gândirea științifică și flexibilitatea:

Nu mă bazez doar pe părerea altora despre felul în care ar trebui să fac lucrurile. Sunt deschis la minte și evaluez cele mai bune moduri de a-mi trăi viața pe baza experiențelor și oportunităților mele.

Viața pare mai puțin amenințătoare atunci când gândim flexibil. Iar obstacolele și provocările sunt considerate/devin lecții. Care mă pot îndruma spre fericire.

Gândirea științifică și flexibilă presupune a avea un mindset logic, flexibil (nu rigid, absolutist) și științific (bazat pe date concrete).

Când ne este greu să avem astfel de atitudini sănătoase, iar tiparele noastre de gândire ne aduc probleme emoționale precum anxietatea, depresia, este bine să apelăm la specialiști. Pentru a fi ghidați în mod structurat şi pentru a ajunge la rezultate.

‍Doar așa putem ajunge la fericire într-un mod sănătos!

Găsește ajutor la un click distanță pe platforma de psihoterapie online psiholog.ro!

‍

Bibliografie:

Albert Ellis and the Pursuit of Happiness. (2011). The Legacy of Albert Ellis, 1–18. https://doi.org/10.1002/9780470973097.CH1