Cuprins
Conform DSM-5, disfuncția erectilă este definită ca fiind dificultatea persistentă sau recurentă în a obține sau menține o erecție suficientă pentru a realiza un act sexual satisfăcător. Această dificultate poate să provoace stres sau să afecteze relația cu partenerul sexual.
Pentru a fi diagnosticată cu disfuncție erectilă conform DSM-5, persoana trebuie să prezinte una sau mai multe dintre următoarele simptome. Iar asta pentru o perioadă de cel puțin șase luni:
-Dificultate persistentă sau recurentă în obținerea unei erecții în timpul activității sexuale.
-Dificultate persistentă sau recurentă în menținerea unei erecții suficiente pentru a finaliza actul sexual.
-Reducerea dorinței sexuale sau a interesului pentru activitatea sexuală.
-Aceste simptome trebuie să provoace stres semnificativ sau disconfort clinic în viața persoanei și nu pot fi explicabile prin alte condiții medicale sau efecte secundare ale medicamentelor.
Este important de menționat că disfuncția erectilă poate avea multiple cauze. Printre acestea menționăm inclusiv probleme fizice (cum ar fi boli cardiovasculare, diabet sau tulburări hormonale), factori psihologici (cum ar fi anxietatea sau depresia) sau o combinație a acestora.
Prin urmare, diagnosticul și tratamentul disfuncției erectile ar trebui să fie efectuate de un specialist medical. Poate fi un medic urolog sau un sexolog, care poate evalua toate aspectele implicate și poate recomanda cea mai potrivită abordare terapeutică.
Numărul exact al bărbaților care suferă de disfuncție erectilă poate varia în funcție de mai mulți factori. Includem aici vârsta, factorii de sănătate, stilul de viață și alți factori de mediu. Cu toate acestea, disfuncția erectilă este destul de comună. Și afectează un număr semnificativ de bărbați din întreaga lume.
Studii recente indică faptul că prevalența disfuncției erectile crește odată cu vârsta. La bărbații sub vârsta de 40 de ani, incidența disfuncției erectile este mai mică. Dar poate fi întâlnită în special în cazul anumitor condiții medicale sau factori de risc, cum ar fi diabetul zaharat sau problemele de sănătate mintală. Pe măsură ce bărbații îmbătrânesc, riscul de a dezvolta disfuncție erectilă crește. iar aceasta devine mai frecventă.
Erecția este procesul fiziologic prin care penisul devine rigid și se ridică în timpul excitării sexuale. Acest fenomen este esențial pentru realizarea actului sexual și pentru reproducere. Erecția este rezultatul unei interacțiuni complexe între sistemul nervos, sistemul circulator și factorii psihologici.
Excitarea sexuală: Erecția începe de obicei cu stimularea sexuală, care poate fi de natură fizică, mentală sau emoțională. Această stimulare poate fi declanșată de contactul fizic, imaginație erotică, gânduri sau sentimente de dorință sexuală.
Semnalizarea nervoasă: Excitarea sexuală declanșează o serie de semnale nervoase care călătoresc de la creier la penis printr-un sistem complex de nervi. Aceste semnale declanșează o serie de reacții fiziologice care conduc la creșterea fluxului de sânge către penis.
Relaxarea mușchilor și dilatarea vaselor de sânge: Sub influența semnalelor nervoase, mușchii din jurul arterelor care alimentează penisul se relaxează, permițând arterelor să se dilate și să permită un flux mai mare de sânge către penis. Aceasta duce la umflarea și întărirea penisului.
Umplerea corpurilor cavernoase: Penisul conține două structuri cilindrice numite corpurile cavernoase, care se umplu cu sânge în timpul erecției. Acest proces de umplere cu sânge creează rigiditate și ridică penisul.
Menținerea erecției: Odată ce erecția este realizată, fluxul de sânge este menținut în corpurile cavernoase prin închiderea venelor care duc sângele înapoi din penis. Acest lucru ajută la menținerea rigidității penisului pe durata actului sexual.
Reversibilitatea: După terminarea actului sexual sau a stimulului sexual, erecția începe să se disipeze. Acest lucru se întâmplă atunci când semnalele nervoase inversează procesul și fluxul de sânge este redus în penis, permițându-i să revină la starea sa normală.
Este important să menționăm că erecția poate fi afectată de diferite factori. Menționăm aici probleme medicale cum ar fi diabetul, bolile de inimă sau dezechilibrele hormonale, dar și de stres, anxietate sau alte probleme psihologice. În cazul în care erecția devine o problemă frecventă sau persistentă, este recomandat să căutați sfatul unui medic specialist pentru evaluare și tratament adecvat.
Disfuncția erectilă poate avea o varietate de cauze, care pot fi împărțite în patru categorii principale: cauze medicale, cauze psihologice, cauze legate de stilul de viață și cauze legate de medicamente. Principalele cauze ale acestei disfuncții sunt următoarele:
Probleme vasculare: Ateroscleroza (îngustarea arterelor) și alte afecțiuni vasculare pot împiedica fluxul sanguin corespunzător în penis, ceea ce poate duce la disfuncție erectilă.
Tulburări hormonale: Dezechilibrele hormonale, cum ar fi scăderea nivelului de testosteron, pot contribui la disfuncția erectilă.
Afecțiuni medicale: Diabetul, hipertensiunea arterială, bolile de inimă, obezitatea, scleroza multiplă și alte afecțiuni medicale pot avea un impact asupra funcției erectile.
Tulburări neurologice: Afecțiuni precum scleroza multiplă, Parkinson sau leziunile nervoase pot afecta transmiterea semnalelor nervoase către penis, interferând cu capacitatea de a obține sau menține o erecție.
Intervenții chirurgicale: Operațiile pelviene sau alte intervenții chirurgicale în zona pelviană pot afecta nervii sau vasele de sânge responsabile de erecție.
Stresul: Stresul cronic sau anxietatea legată de performanță sexuală pot inhiba răspunsul sexual și pot contribui la disfuncția erectilă.
Depresia și alte tulburări de sănătate mintală: Anxietatea, depresia sau alte probleme de sănătate mintală pot afecta dorința sexuală și pot interfera cu capacitatea de a obține sau menține o erecție.
Fumatul: Fumatul poate afecta circulația sângelui și poate contribui la disfuncția erectilă.
Consumul excesiv de alcool: Consumul excesiv de alcool poate inhiba răspunsul sexual și poate afecta performanța erectilă.
Lipsa exercițiului fizic: Activitatea fizică regulată poate ajuta la menținerea sănătății cardiovasculare, ceea ce poate îmbunătăți și funcția erectilă.
Unele medicamente, cum ar fi anumite antidepresive, medicamente pentru tensiunea arterială, medicamente pentru controlul colesterolului și alte medicamente, pot avea efecte secundare care pot afecta funcția erectilă.
Principalele simptome ale disfuncției erectile includ dificultatea persistentă sau recurentă în a obține sau menține o erecție pentru a avea un act sexual satisfăcător. Aceste simptome pot fi observate în diverse situații. Și pot avea un impact semnificativ asupra vieții sexuale și a stării emoționale a unei persoane.
Iată mai multe detalii despre simptomele disfuncției erectile:
Dificultatea în obținerea erecției: Persoana poate avea dificultăți în a obține o erecție chiar și în situații de excitare sexuală adecvată. Penisul poate să nu devină suficient de rigid pentru a permite penetrarea sau alte activități sexuale.
Dificultatea în menținerea erecției: Persoana poate obține inițial o erecție, dar aceasta poate fi dificil de menținut pe durata actului sexual. Erecția poate slăbi în timpul actului sexual sau poate dispărea complet înainte de finalizarea actului sexual.
Reducerea dorinței sexuale: Disfuncția erectilă poate fi asociată și cu o scădere a dorinței sau interesului pentru activitatea sexuală. Persoana poate să nu mai simtă la fel de multă atracție sexuală sau să nu mai aibă aceeași intensitate a dorinței sexuale ca în trecut.
Stresul și anxietatea legate de performanța sexuală: Persoana poate să simtă stres, anxietate sau teamă legată de propria performanță sexuală. Aceste emoții pot agrava simptomele disfuncției erectile și pot crea un cerc vicios de anxietate și stres.
Impactul asupra relației de cuplu: Disfuncția erectilă poate avea un impact semnificativ asupra relației de cuplu și poate duce la conflicte, frustrare și distanțare emoțională între parteneri.
Este important de menționat că disfuncția erectilă poate să apară în diverse grade de severitate. Ea poate fi influențată de diferiți factori. Inclusiv de starea generală de sănătate, factorii psihologici și alte condiții medicale. Dacă observați aceste simptome și ele persistă sau se agravează, este recomandat să căutați sfatul unui medic specialist pentru evaluare și tratament adecvat.
Trebuie să înțelegem că difuncțiile erectile sunt cauzate de o multitudine de factori, iar ca orice disfuncție, ea se poate manifesta în mod diferit de la o persoană la alta. Totuși, există câteva tipuri specifice de disfunții erectile:
Disfuncție erectilă organică: Este cauzată de probleme fizice sau medicale care afectează fluxul sanguin către penis sau funcționarea nervilor și mușchilor responsabili de erecție. Printre cauzele comune se numără afecțiunile vasculare (cum ar fi ateroscleroza), diabetul, hipertensiunea arterială, boli de inimă, afecțiunile neurologice (cum ar fi scleroza multiplă sau leziunile ale măduvei spinării) sau efectele secundare ale intervențiilor chirurgicale.
Disfuncție erectilă psihogenă: Este cauzată de factori psihologici, cum ar fi stresul, anxietatea, depresia, problemele de relație sau traumele sexuale. Factorii psihologici pot inhiba răspunsul sexual și pot afecta capacitatea de a obține sau menține o erecție.
Disfuncție erectilă mixtă: Unele cazuri de disfuncție erectilă pot avea o cauză mixtă, implicând atât factori fizici, cât și psihologici. De exemplu, un bărbat cu afecțiuni medicale precum diabetul sau hipertensiunea arterială ar putea experimenta, de asemenea, anxietate legată de performanța sexuală, ceea ce ar putea agrava simptomele disfuncției erectile.
Disfuncție erectilă situțională: Unele persoane pot experimenta disfuncție erectilă doar în anumite situații sau cu anumite parteneri sexuali. Acest lucru poate fi cauzat de factori psihologici, cum ar fi anxietatea legată de performanța sexuală sau de alte probleme de relație.
Tratamentul disfuncțiilor erectile poate varia în funcție de cauza subiacentă a problemei și de necesitățile individuale ale fiecărui pacient. Este important să consultați un medic pentru a determina cel mai potrivit plan de tratament în funcție de situația dumneavoastră specifică. În general, opțiunile de tratament pentru disfuncția erectilă pot include următoarele:
Schimbări de stil de viață: Unele schimbări de stil de viață sănătos pot îmbunătăți funcția erectilă și pot ajuta la gestionarea disfuncției erectile. Acestea pot include adoptarea unei alimentații sănătoase, menținerea unei greutăți corporale sănătoase, renunțarea la fumat, limitarea consumului de alcool și creșterea activității fizice.
Consiliere psihologică: Terapia psihologică poate fi utilă pentru abordarea factorilor psihologici care contribuie la disfuncția erectilă, cum ar fi stresul, anxietatea, depresia sau problemele de relație. Terapia cognitiv-comportamentală și terapia sexuală pot ajuta la identificarea și gestionarea gândurilor și comportamentelor care pot afecta funcția sexuală.
Medicamente: Există mai multe tipuri de medicamente care pot fi utilizate pentru tratarea disfuncției erectile. Cele mai comune sunt inhibitorii de fosfodiesterază tip 5 (cum ar fi Viagra, Cialis, Levitra), care acționează prin relaxarea mușchilor și îmbunătățirea fluxului sanguin către penis, facilitând astfel obținerea și menținerea unei erecții.
Terapii hormonale: În cazul în care disfuncția erectilă este cauzată de un dezechilibru hormonal, terapia hormonală poate fi o opțiune de tratament. De exemplu, în cazul unui nivel scăzut de testosteron, terapia de substituție hormonală poate fi utilă.
Tratamente locale: Uneori, aplicarea de medicamente direct pe penis (cum ar fi alprostadilul sub formă de injecție sau gel) poate fi eficientă în obținerea unei erecții. Dispozitivele de vid și implanturile peniene sunt alte opțiuni pentru tratamentul disfuncției erectile rezistente la alte tratamente.
Intervenții chirurgicale: În cazuri rare, intervențiile chirurgicale pot fi recomandate pentru tratarea disfuncției erectile. Acestea pot include implanturi peniene sau chirurgia vasculară pentru îmbunătățirea fluxului sanguin către penis.
Terapia poate fi un element esențial în gestionarea și tratarea disfuncțiilor erectile, în special atunci când factorii psihologici contribuie la apariția sau la exacerbarea problemei. Iată cum poate ajuta terapia în problema disfuncțiilor erectile:
Terapia oferă un mediu sigur și confidențial în care pacientul poate explora și identifica factorii psihologici care contribuie la disfuncția erectilă, cum ar fi stresul, anxietatea, depresia sau traumele sexuale. Terapeutul poate ajuta la gestionarea acestor factori prin tehnici de relaxare, tehnici de gestionare a stresului și terapie cognitiv-comportamentală.
Disfuncția erectilă poate afecta relația de cuplu și poate crea tensiuni și frustrări. Terapia poate ajuta cuplurile să comunice deschis și să-și exprime nevoile și preocupările legate de viața sexuală. Terapeutul poate oferi sfaturi și strategii pentru a îmbunătăți comunicarea și intimitatea în cuplu, reducând astfel impactul negativ al disfuncției erectile asupra relației.
Anxietatea legată de performanța sexuală este un factor comun care poate contribui la disfuncția erectilă. Terapia poate ajuta pacientul să învețe tehnici de relaxare, tehnici de respirație și alte strategii pentru a reduce anxietatea și stresul legate de performanța sexuală și pentru a îmbunătăți încrederea în sine.
Uneori, disfuncția erectilă poate fi asociată cu probleme legate de identitatea sexuală sau orientarea sexuală. Terapia poate oferi un spațiu sigur pentru a explora aceste aspecte și pentru a ajuta pacientul să-și accepte și să-și îmbrățișeze sexualitatea într-un mod sănătos și pozitiv.
În unele cazuri, partenerul sexual poate fi implicat în terapie pentru a ajuta la înțelegerea și gestionarea disfuncției erectile în cadrul relației de cuplu. Terapia poate oferi sprijin și orientare pentru partener în gestionarea preocupărilor și emoțiilor legate de disfuncția erectilă.
În concluzie, terapia poate fi un instrument valoros în gestionarea disfuncțiilor erectile, în special atunci când factorii psihologici contribuie la problema. Este important ca terapia să fie adaptată la nevoile și circumstanțele individuale ale pacientului și să fie condusă de un terapeut calificat și experimentat în domeniul sănătății sexuale.
În concluzie, disfuncțiile erectile reprezintă o problemă comună și dificilă cu care se confruntă mulți bărbați. Terapia joacă un rol crucial în tratarea acestei afecțiuni. Factorii psihologici precum stresul, anxietatea și problemele de relație pot contribui semnificativ la apariția și exacerbarea disfuncțiilor erectile. Iar terapia oferă un mediu sigur și confidențial în care pacientul poate explora și gestiona aceste aspecte.
Prin intermediul terapiei, pacientul poate identifica și înțelege mai bine cauzele subiacente ale problemei. Și poate învăța tehnici și strategii eficiente pentru a-și îmbunătăți sănătatea sexuală și relația de cuplu.
Mai mult decât atât, terapia poate oferi sprijin emoțional și orientare pentru pacient și partenerul său. Astfel, contribuie la reducerea impactului negativ al disfuncțiilor erectile asupra calității vieții și relației lor. Prin urmare, integrarea terapiei în planul de tratament al disfuncțiilor erectile este esențială pentru obținerea unor rezultate optime și îmbunătățirea bunăstării și satisfacției sexuale a pacientului.
Bibliografie:
American Psychiatric Association, D. S. M. T. F., & American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-5 (Vol. 5, No. 5). Washington, DC: American psychiatric association.
Figueroa-García, J., & Pérez-Patraca, A. D. J. (2017). Association of glycemic control and erectil dysfunction in diabetic patients. Revista mexicana de urología, 77(1), 5-11.
Maggi, M., Filippi, S., Ledda, F., Magini, A., & Forti, G. (2000). Erectile dysfunction: from biochemical pharmacology to advances in medical therapy. European Journal of Endocrinology, 143(2), 143-154.
Dacă ți-a plăcut articolul, împărtășește-l
Terapeuții noștri
Alte articole asemănătoare
