PTSD) Tulburarea de stres post-traumatic – ce este, cauze, simptome și tratament

Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) este o afecțiune din sfera sănătății mintale care este declanșată de un eveniment terifiant la care o persoană ia parte sau la care la care ia parte o persoană cunoscută.

Majoritatea persoanelor care trec prin evenimente traumatice pot avea dificultăți temporare de a se adapta și de a face față situaților cotidiene.

Dacă ați trecut printr-un eveniment traumatizant, iar simptomele se agravează, durează luni sau chiar ani și interferează cu funcționarea de zi cu zi, este posibil să aveți PTSD.

Definiție – ce este PTSD?

PTSD este una dintre cele mai complexe tulburări ale stresului și traumei. La apariția şi menținerea PTSD-ului contribuie o serie de factori psihologici, sociali și biologici.

 Conform DSM-IV (American Psychiatric Association), tulburarea are o prevalenţă de 1% din populaţia generală. De asemenea, raportul pe sexe al PTSD este de cca două treimi femei la o treime bărbați.

 Printre victimele PTSD se află:

• 15% dintre militarii operaţiunilor pe front,
• 50% dintre prizonierii de război,
• 75% dintre victimele unui viol etc.
• În cazul persoanelor expuse unui eveniment traumatic, o proporţie considerabilă (40,5%) au prezentat simptome de tip PTSD .

Simptome ale stresului post-traumatic

PTSD implică un cumul al simptomelor incluzând: imagini mnezice şi gânduri involuntare ale traumei, negare/evitare şi excitabilitate. Reacţiile individuale pot fi extrem de diferite şi în funcţie de persoana.

Următoarele criterii se aplică adulţilor, adolescenţilor şi copiilor mai mari de 6 ani:

A. Expunerea la moarte de facto, rănirea gravă sau violenţa sexuală în una sau mai multe modalități:

1. Trăirea directă a evenimentului traumatic.

2. Observarea, în persoană, a evenimentului care se întâmplă altora.

3. A învăţa despre evenimentul (evenimentele) care a afectat un membru apropiat al familiei sau un prieten apropiat.

4. Trăirea repetată sau expunerea extremă la unele detalii aversive ale evenimentului traumatic

B. Amintiri neplăcute recurente, involuntare şi intruzive ale evenimentului traumatic:

1. Amintiri neplacute recurente

2. Vise recurente, apăsătoare, ale căror conţinut şi emoţii pot fi asociate traumei

3. Reacţii disociative (de exemplu, flashbackuri) în care persoana are impresia că simte sau acţionează ca şi cum evenimentul traumatic s-ar repeta.

4. Distres psihic intens sau prelungit la expunerea indiciilor interne sau externe  care reprezintă un aspect marcant al evenimentului traumatic.

5. Reacţii fiziologice marcante la indiciile interne sau externe reprezintă un aspect marcant al evenimentului traumatic.

C. Evitarea persistentă a stimulilor legaţi de traumă care debutează după producerea evenimentului traumatic, evidenţiată prin unul sau mai multe dintre următoarele simptome:

1. Evitarea sau efortul de a evita amintirile neplăcute, gândurile sau sentimentele apăsătoare despre sau puternic asociate evenimentului traumatic.

Evitarea sau efortul de a evita indicile externe care reamintesc trauma (oameni, locuri, conversaţii, activităţi, obiecte, situaţii) sau care pot trezi amintiri, gânduri sau sentimene asociate evenimentului traumatic.

D. Alterările negative ale cognițiilor şi dispoziţiei asociate traumei

1. Incapacitatea de a-şi aminti un aspect important al traumei

2. Credinţe şi expectante negative exagerate şi persistente despre sine, ceilalţi şi despre lume (de exemplu, „Sunt rau”, „Nu poţi avea încredere în nimeni”, Lumea extrem de periculoasă”, „Întregul meu sistem nervos e complet ruinat”).

3. Gânduri distorsionate persistente despre cauzele şi consecinţele evenimentului care conduc persoanele la blamare de sine sau a altora

4. Sentimente negative persistente (de exemplu, teamă, oroare, furie, vină sau ruşine)

5. Diminuarea clară a interesului sau a participării la activităţi semnificative.

6. Sentimente de detaşare de ceilalţi.

7. Inabilitatea persistentă de a trăi experienţe afective pozitive (de exemplu, inabilitatea de a trăi fericirea, satisfacţia, sentimentele de iubire).

E. Alterări clare ale excitabilităţii şi reactivităţii asociate cu evenimentul, evidenţiate prin unul sau mai multe dintre următoarele simptome.

 1. Iritabilitate sau manifestări de furie

2. Nechibzuinţă sau conduită autodistructivă.

3. Hipervigilenţă.

4. Răspunsuri exagerate de tresărire.

5. Probleme de concentrare.

6. Tulburări ale somnului

F. Durata tulburărilor durează mai mult de o lună.

H. Tulburările nu pot fi atribuite efectelor fiziologice ale substanţelor (de exemplu. medicaţiei, alcoolului) sau altei condiţii medicale

PTSD la copiii sub 6 ani, criterii de diagnostic DSM V:

Diagnosticul tulburării de stres posttraumatic (PTSD) include patru grupuri principale de simptome:

 ● Intruziune

 ● Evitare

● Modificări negative ale cunoașterii și dispoziției

● Hiperexcitare

Simptomele trebuie să reprezinte o diferență marcantă față de comportamentul copilului înainte de evenimentul traumatic.

A. La copiii sub 6 ani, expunerea la o situație concretă sau la amenințarea cu moartea, vătămarea severă sau violența sexuală:

-Copilul trăieşte direct evenimentul(ele) traumatic(e), asista sau afla ă evenimentul(ele) a(u) afectat un părinte sau un îngrijitor apropiat.

B. Prezența unuia dintre următoarele simptome intruzive asociate cu evenimentul traumatic:

 1. Amintiri neplăcute recurente, involuntare şi intruzive ale evenimentului traumatic.

2. Visuri neplăcute recurente

3. Reacții disociative [flashback])

 4. Disconfort psihic intens sau prelungit ca răspuns la stimuli interni sau externi ce simbolizează sau seamănă cu un aspect din evenimentul traumatic.

5. Reacții fiziologice importante la stimuli ce reamintesc de evenimentul traumatic.

C. Trebuie să fie prezent unul (sau mai multe) dintre următoarele simptome:

1. Evitarea sau eforturile de a evita activitățile, locurile sau factorii fizici ce provoacă amintiri ale evenimentului traumatic.

2. Evitarea sau eforturile de a evita persoanele, conversațiile sau situațiile interpersonale ce provoacă amintiri ale evenimentului traumatic.

3. Frecvență substanțial crescută a stărilor emoționale negative 

D. Alterări ale excitabilității şi reactivității asociate cu evenimentul traumatic, cu debut sau agravare după ce evenimentul traumatic a avut loc:

1. Comportament iritabil şi răbufniri de furie

2. Hipervigilență.

3. Răspuns exagerat de tresărire.

4. Probleme de concentrare.

5. Tulburări ale somnului

E. Durata perturbării este mai mare de o lună.

F. Perturbarea cauzează disconfort sau deficit semnificativ clinic în relațiile cu părinții, frații, copiii de aceeaşi vârstă sau cu alte persoane de îngrijire, sau în ceea ce priveşte comportamentul școlar.

Diferenta dintre TRAUMA SI PTSD

Psihologii au caracterizat trauma ca fiind un eveniment unic de o intensitate considerabilă, care apare în viața unei persoane și care depășește resursele sale de adaptare. De obicei, acest eveniment neplăcut provoacă o reacție excesivă a individului la emoțiile ulterioare. Atunci când trauma evoluează către stres post-traumatic, consecințele pot implica modificări fizice în creierul uman.

După un eveniment traumatizant, un individ ar putea experimenta unele manifestări, cum ar fi coșmaruri frecvente sau reflecții constante despre evenimentul traumatic.

Aceste reacții sunt considerate normale, iar pentru majoritatea persoanelor, simptomele se vor atenua în cele din urmă și vor reveni la o viață cotidiană obișnuită.

În cazul persoanelor care au suferit traume, simptomele pot persista, însă într-o formă mai redusă în ceea ce privește intensitatea. De exemplu, pot fi observate semne ale traumei din copilărie la adulți, precum hipervigilență și dificultăți în relații interpersonale.

Cu toate acestea, în cazul PTSD (Tulburării de Stres Post-Traumatic), simptomele nu se diminuează și, în timp, individul poate resimți o deteriorare a stării sale. Acest lucru se întâmplă deoarece aceștia se confruntă cu traume continue sau repetitive, iar efectele acestora pot fi atât de grave încât să interfereze cu capacitatea de a duce o viață normală.

 În plus, deoarece PTSD este o formă de traumă pe termen lung, poate afecta și sănătatea fizică, ceea ce reprezintă o diferență semnificativă față de traumele simple, care nu conduc neapărat la complicații de sănătate cronice în timp.

Cauze

PTSD poate să apară în urma unor evenimente traumatizante care provoacă o intensă reacție emoțională negativă. Exemplele includ:

-Serviciul militar: Soldații pot dezvolta PTSD în urma experiențelor traumatice din timpul

serviciului militar, cum ar fi confruntările directe cu violența și pericolul în zone de conflict.

-Dezastre naturale: Supraviețuitorii unor dezastre naturale, precum uraganele, cutremurele sau inundațiile, pot dezvolta PTSD din cauza pierderii, distrugerii și pericolelor asociate.

-Accidente grave: Persoanele implicate în accidente rutiere, industriale sau de altă natură, în care există riscul de vătămare gravă sau deces, pot experimenta PTSD.

-Atacuri teroriste: Victimele sau martorii unor atacuri teroriste pot fi expuse la traume extreme, care pot duce la dezvoltarea PTSD.

-Pierderea unei persoane dragi: Indiferent dacă pierderea implică sau nu violență, decesul unei persoane dragi poate fi un factor declanșator pentru PTSD.

-Violență sau abuz: Persoanele care au fost victime ale violenței sau ale altor forme de abuz, inclusiv violență domestică, abuz sexual sau abuz emoțional.

-Atac personal: Persoanele care au fost ținta unui atac personal, cum ar fi un jaf sau o agresiune fizică, pot suferi de PTSD în urma experienței traumatice.

-Victima unei infracțiuni: Persoanele care au fost victime ale unor infracțiuni, cum ar fi jafurile, tâlhăriile sau violurile, pot dezvolta PTSD ca urmare a traumei suferite.

-Primirea unui diagnostic grav: Persoanele care primesc un diagnostic medical care le pune viața în pericol, cum ar fi cancerul sau o boală cronică gravă, pot experimenta PTSD din cauza șocului și incertitudinii asociate cu acest diagnostic.

Orice situație care declanșează sentimente intense de frică, șoc, groază sau neajutorare poate conduce la dezvoltarea PTSD.

Tratament

Este important de reținut faptul că nu toți cei care au experimentat anumite traume vor dezvolta PTSD și că nu toți cei care dezvoltă PTSD necesită tratament psihiatric. Pentru unii, simptomele PTSD pot să scadă din intensitate sau să dispară în timp, în timp ce alții pot observa o ameliorare a stării lor cu ajutorul familiei, prietenilor sau comunitatea.

Cu toate acestea, un număr semnificativ de persoane care suferă de PTSD au nevoie de tratament profesional pentru a se recupera din suferința psihologică intensă. Trauma poate provoca suferință severă, iar cu tratament adecvat, PTSD poate fi gestionată și tratată cu succes. Cu cât persoana afectata începe tratamentul mai devreme, cu atât sunt mai mari șansele de recuperare.

Atât psihoterapia cât și medicamentele oferă tratamente eficiente.

Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este una dintre abordările terapeutice eficiente utilizate în tratamentul PTSD.

-Terapia de procesare cognitivă: Se concentrează pe schimbarea emoțiilor negative și a convingerilor asociate cu trauma, ajutând persoana să facă față și să învețe să gestioneze amintirile și emoțiile dureroase.

-Terapia de expunere prelungită: Folosește imaginarea repetată și detaliată a traumei sau expunerea progresivă la declanșatorii simptomelor într-un mediu sigur și controlat, pentru a ajuta persoana să facă față și să dobândească controlul asupra fricilor și stresului legate de trauma.

Terapia cognitiv-comportamentală focalizată pe traumă: Este un model de tratament utilizat special pentru copii și adolescenți, care încorporează intervenții sensibile la traume cu principii și tehnici cognitiv-comportamentale, familiale și umaniste.

Desensibilizarea și reprocesarea prin mișcarea oculară (EMDR): Este o terapie centrată pe traumă care ajută persoana să reproceseze memoria traumatică, schimbându-i modul în care experimentează și răspunde la amintirile dureroase.

În plus, medicamentele pot fi utilizate pentru a controla simptomele PTSD, cum ar fi antidepresivele sau alte medicamente care ajută la gestionarea anxietății și a altor simptome asociate.

Alte tratamente, inclusiv terapii complementare și alternative, precum acupunctura, yoga sau terapia asistată de animale, pot fi, de asemenea, utile în gestionarea simptomelor PTSD.

Complicații

PTSD poate conduce la diverse complicații și condiții comorbide care afectează sănătatea și bunăstarea indivizilor afectați. Printre acestea se numără:

Tulburări de dispoziție: Persoanele cu PTSD prezintă un risc crescut de a dezvolta tulburări de dispoziție, cum ar fi depresia majoră sau tulburarea bipolară. Aceste tulburări pot agrava simptomele PTSD și pot face gestionarea traumei mai dificilă.

Tulburări de anxietate și panică: PTSD poate fi însoțită de tulburări de anxietate și atacuri de panică, ceea ce poate agrava starea generală de disconfort și îngrijorare a individului.

Tulburări neurologice, inclusiv demență: Studiile au arătat o asociere între PTSD și riscul crescut de dezvoltare a tulburărilor neurologice, inclusiv demența, deoarece stresul cronic poate afecta funcționarea creierului și poate contribui la declanșarea unor afecțiuni neurologice.

Tulburări de abuz de substanțe: Persoanele cu PTSD prezintă un risc mai mare de a dezvolta dependență de substanțe, cum ar fi alcoolul sau drogurile, ca modalitate de a face față simptomelor și traumei.

În plus, persoanele cu PTSD pot suferi și de alte probleme de sănătate mentală, cum ar fi depresia, anxietatea sau tulburarea de personalitate. De asemenea, au un risc mai mare de gânduri și tentative suicidare, deoarece trauma persistentă și simptomele asociate pot crea o povară psihologică grea pentru persoana afectata. Este important ca persoanele care suferă de PTSD să primească sprijin adecvat și tratament specializat pentru a gestiona trauma și pentru a preveni sau trata complicațiile asociate.

Reziliența si dezvoltarea post-traumatica

Reziliența reprezintă o caracteristică complexă a persoanei care descrie capacitatea acesteia de a face față și a se adapta la adversități și traume. Persoanele reziliente tind să manifeste o capacitate de recuperare rapidă și eficientă după evenimente traumatizante. Factori care contribuie la reziliență pot include:

Sistemul de sprijin social: Prezența unor relații pozitive și suportive poate oferi o bază stabilă pentru a face față traumelor și pentru a găsi resurse pentru recuperare.

Abilități de rezolvare a problemelor: Capacitatea de a găsi soluții practice și eficiente în fața provocărilor poate contribui la construirea rezilienței.

Flexibilitate emoțională: Capacitatea de a gestiona și regla emoțiile în mod adaptativ poate facilita recuperarea după trauma suferită.

Auto-reflectarea și învățarea din experiențe: Capacitatea de a reflecta asupra propriilor experiențe și de a învăța din ele poate promova dezvoltarea personală și reziliența.

Dezvoltarea post-traumatică

Se referă la procesul prin care unele persoane experimentează o creștere și o dezvoltare personală după traumele severe. Acest proces poate implica o reevaluare a valorilor și priorităților, o creștere a aprecierii pentru viață și relații, precum și o mai mare claritate asupra scopului și sensului în viață. Factori care contribuie la dezvoltarea post-traumatică pot include:

Reevaluarea valorilor personale: Trauma poate conduce la o reevaluare a ceea ce este cu adevărat important în viață și la o prioritizare a relațiilor și a scopurilor personale.

Creșterea aprecierii pentru viață și relații: Experiența confruntării cu moartea sau suferința poate conduce la o mai mare apreciere pentru viață și pentru legăturile interumane.

Creșterea sentimentului de scop și direcție în viață: Mulți supraviețuitori ai traumei descoperă o mai mare claritate asupra direcției lor în viață și a ceea ce doresc să realizeze după experiențe traumatizante.

Concluzii:

Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) este o problemă de sănătate mentală care poate să apară după ce o persoană a trăit sau a fost martor la un eveniment traumatic.

Simptomele includ experiența de gânduri și amintiri invazive, evitarea conștientă sau inconștientă a locurilor sau persoanelor care le amintesc de traumă, dificultăți de somn și stări de tensiune, anxietate și iritabilitate.

Este recomandat ca o persoană să solicite consult psihologic dacă experimentează simptome care îi afectează viața de acasă, de la serviciu sau socială după ce a trecut printr-un eveniment traumatic.

Surse științifice:

American Psychiatric Association, D. S. M. T. F., & American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-5 (Vol. 5, No. 5). Washington, DC: American psychiatric association.

American Psychiatric Association. “What Is Posttraumatic Stress Disorder (PTSD)?” Psychiatry.org, American Psychiatric Association, 2020

 Ardino V, Milani L, Di Blasio P. PTSD and re-offending risk: the mediating role of worry and a negative perception of other people’s support. 2013 December 13

Brazier, Yvette, and Hana Ames. “Post-Traumatic Stress Disorder (PTSD): Symptoms, Treatment, and More.” Www.medicalnewstoday.com, 6 Feb. 2019

Jongsma Jr, A. E., Peterson, L. M., McInnis, W. P., & Bruce, T. J. (Eds.). (2023). Child psychotherapy homework planner. John Wiley & Sons.

Turliuc, N., & Măirean, C. (2014). Psihologia traumei.