Cuprins
Jocul patologic de noroc, cunoscut și sub numele de ludomanie, este o afecțiune gravă, caracterizată printr-un comportament problematic și recurent de jocuri de noroc, care cauzează disconfort sau afectare clinică semnificativă.
Pentru a stabili că este vorba de joc patologic de noroc, comportamentul nu trebuie să fie confundat de un episod maniacal. Jocul patologic de noroc trebuie diferențiat de jocurile profesionale și sociale, care implică riscuri limitate și durate scurte. De asemenea, trebuie diferențiat de comportamentele maniacale și de tulburările de personalitate antisocială. În unele cazuri, medicamentele dopaminergice pot induce simptome de joc patologic de noroc, care dispar la întreruperea medicației.
Episodic: Persoana afectata îndeplinește criteriile de diagnostic mai mult decât o dată, iar simptomele dispar cel puțin câteva luni între episoade.
Regulat: Simptomele persistă continuu timp de mai mulți ani.
Remisiunea:
– Recentă: Niciun criteriu de diagnostic nu este prezent timp de cel puțin 3 luni, dar sub 12 luni.
– Prelungită: Niciun criteriu de diagnostic nu este prezent timp de cel puțin 12 luni.
Severitatea se stabilește în funcție de numărul de criterii îndeplinite:
– Ușoară:4-5 criterii îndeplinite.
– Moderată:6-7 criterii îndeplinite.
– Severă:8-9 criterii îndeplinite.
Jocul de noroc presupune riscul unui bun de valoare în speranța de a obține ceva de valoare mai mare. În multe culturi, persoanele se aventurează în diverse jocuri, dar majoritatea nu dezvoltă probleme. Însă, unele persoane pot dezvolta o tulburare semnificativă, caracterizată prin angajarea persistentă și repetată în jocuri de noroc, cu consecințe negative asupra vieții personale, familiale și profesionale. Un tipar comun este încercarea de a „recupera pierderile” prin continuarea jocului cu mize mai mari sau asumarea unor riscuri sporite.
Persoanele cu formă ușoară a tulburării tind să fie intens preocupați de jocul de noroc și doresc să recupereze pierderile. Cei cu forme moderate și severe prezintă mai multe criterii, iar simptomele includ punerea în pericol a relațiilor și a oportunităților profesionale, și dependența financiară de alții. Persoanele care solicită tratament pentru joc patologic de noroc prezintă de obicei forme moderate sau severe ale tulburării.
Persoanele cu joc patologic de noroc pot manifesta distorsiuni ale gândirii, cum ar fi negarea, superstițiile și un sentiment exagerat de control asupra norocului. Mulți cred că banii reprezintă atât cauza cât și soluția problemelor lor. Caracteristici comune includ impulsivitatea, competitivitatea, neliniștea și plictiseala. Depresia și izolarea sunt, de asemenea, frecvente. Aproximativ jumătate dintre cei aflați în tratament pentru joc patologic de noroc prezintă idei suicidare, iar 17% au avut tentative de suicid.
Prevalența anuală a jocului patologic de noroc în populația generală este de 0,2-0,3%, iar prevalența pe toată durata vieții este între 0,4-1,0%. Prevalența pe toată durata vieții este de 0,2% la femei și de 0,6% la bărbați. Afro-americanii prezintă o prevalență de 0,9%, comparativ cu 0,4% la populația albă și 0,3% la hispanici.
Debutul poate avea loc în adolescență sau la vârsta adultă tânără, dar poate apărea și la vârsta mijlocie sau înaintată. Jocul patologic de noroc se dezvoltă de obicei pe parcursul mai multor ani și evoluează mai rapid la femei decât la bărbați. Tiparul de joc poate fi regulat sau episodic, iar comportamentul de joc intensifică în perioadele de stres sau depresie.
Temperamentul impulsiv și prezența altor tulburări psihice, cum ar fi tulburarea de personalitate antisocială, tulburările depresive și bipolare, și tulburările de consum de substanțe sunt factori de risc pentru dezvoltarea jocului patologic de noroc. De asemenea, există o componentă genetică, jocul patologic de noroc fiind mai frecvent în familiile cu istoric de tulburări de consum de alcool.
Apartenența la anumite grupuri culturale și etnice influențează tipurile de jocuri de noroc preferate. Jocul patologic de noroc este mai frecvent la bărbați decât la femei, dar această diferență scade. Bărbații preferă jocurile de cărți și pariurile sportive, în timp ce femeile preferă jocurile mecanice și bingo.
Jocul patologic de noroc poate duce la probleme grave în relațiile personale și profesionale, minciunile repetate și dependența financiară de alții fiind comune. În plus, persoanele cu această tulburare pot prezenta o stare de sănătate precară și performanțe slabe la muncă sau la școală.
Jocul patologic de noroc este frecvent asociat cu alte tulburări mentale, cum ar fi tulburările de consum de substanțe, tulburările depresive și anxioase, și tulburările de personalitate. Aceste tulburări pot preceda sau urma jocului patologic de noroc.
Începutul timpuriu al jocurilor de noroc problematice poate crește riscul pe viață de sinucidere. Atât consumul comorbid de substanțe, cât și tulburările mintale comorbide cresc riscul de sinucidere la persoanele cu jocuri de noroc problematice. Un studiu din 2010 realizat la un spital australian a constatat că 17% dintre pacienții suicidali admisi în departamentul de urgență al Spitalului Alfred erau jucători problematice.
Tulburările de sănătate mintală (prezența tulburărilor de consum de substanțe, tulburărilor de personalitate, stărilor emoționale) vârsta și sexul (de obicei întâlnite la tineri sau de vârstă mijlocie, și mai frecvente la bărbați decât la femei) impactul familiei sau prietenilor trăsăturile de personalitate jocurile video (inclusiv orice factori care seamănă cu jocurile de noroc, cum ar fi aparatele de slot sau cutiile de loot) medicamente cu efecte secundare rare (de exemplu, medicamentele antipsihotice sau agonistii dopaminergici).
Cel mai frecvent studiat tip de tratament pentru tulburarea jocului de noroc este Terapia Cognitiv-Comportamentală (TCC). Acest tip de tratament încearcă să modifice gândurile și comportamentele care stau la baza menținerii unui comportament problematic (de exemplu, jocul de noroc patologic). Obiectivul TCC pentru jocul patologic este de a identifica și schimba „distorsiunile și erorile cognitive” asociate cu jocul excesiv și consecințele sale negative. Pentru jocul de noroc, TCC poate include cel puțin patru componente: (a) corectarea distorsiunilor cognitive despre jocul de noroc; (b) dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor; (c) predarea abilităților sociale; și (d) prevenirea recidivelor. Există numeroase studii care sugerează că TCC este o formă eficientă de tratament pentru jocul de noroc.
Strategiile de motivare (de exemplu, consilierea motivațională, reducerea rezistenței) sunt strategii terapeutice scurte, menite să reducă rezistența și să crească motivația pentru schimbare. Strategiile de motivare îmbunătățesc motivația preexistentă prin îmbunătățirea alianței terapeutice. Prin abordarea dinamicii ambivalenței, clinicienii îmbunătățesc calitatea tratamentului; furnizorii de tratament stabilesc un context terapeutic care rezonează cu motivațiile mixte ale clientului față de obiectul dependenței lor (de exemplu, jocul de noroc). Aceste intervenții însoțesc de obicei alte tipuri de intervenții ca supliment; cu toate acestea, clinicienii pot folosi intervențiile de motivare și pe cont propriu. Studiile sugerează că aceste intervenții produc schimbări semnificative din punct de vedere clinic în comportamentul de joc și în experiențele simptomatice.
Nu există o farmacoterapie specifică aprobată de FDA pentru tratamentul tulburării jocului de noroc. Cercetătorii testează o varietate de medicamente, iar unele par promițătoare. Până în prezent, există studii clinice randomizate care arată rezultate favorabile pentru escitalopram, litiu, nalmefen, valproat, topiramat, paroxetină și naltrexonă. Cu toate acestea, în acest moment, niciun medicament nu are suficient suport pentru a fi clasificat ca tratament cu evidență empirică de calitate. Multe dintre aceste studii sunt preliminare. De exemplu, unele studii clinice randomizate includ doar câțiva participanți.
Terapia comportamentală încearcă să anuleze asocierile învățate între un anumit stimul, cum ar fi factorii declanșatori ai jocului de noroc, și un răspuns nedorit, cum ar fi dorința de a juca atunci când se află în prezența unui factor declanșator. De exemplu, terapia de expunere încearcă să ajute persoanele să elimine dorințele legate de jocul de noroc în urma experiențelor reale de joc. Desensibilizarea imaginală provoacă intenționat dorințele legate de jocul de noroc folosind imagini și oferă imediat asistență cu restructurarea cognitivă și prezența răspunsurilor incompatibile (de exemplu, relaxarea). Cu toate acestea, majoritatea studiilor de terapie comportamentală pentru tulburarea jocului de noroc se bazează pe designuri experimentale slabe, ceea ce face dificilă atribuirea cauzală a eficacității tratamentului. Un studiu arată că, în combinație cu prevenirea recidivelor, desensibilizarea imaginală poate reduce eficient dorințele legate de jocul de noroc.
Renunțarea la jocurile de noroc poate fi un proces dificil, mai ales din cauza accesibilității crescute oferite de internet. Cu toate acestea, există strategii eficiente care te pot ajuta să te abții de la această activitate pe termen lung.
Menținerea recuperării
Menținerea recuperării de la dependența de jocuri de noroc necesită un angajament permanent. Pentru a evita recăderea, înconjoară-te de de încredere cărora le ești responsabil, evită mediile și site-urile tentante, renunță la controlul finanțelor tale (cel puțin la început) și găsește activități mai sănătoase pentru a înlocui jocurile de noroc.
Alegeri mai sănătoase
Eliminarea elementelor necesare pentru a juca și înlocuirea lor cu alegeri mai sănătoase poate face o diferență semnificativă. Iată cele patru elemente esențiale pentru continuarea jocurilor de noroc și cum să le elimini:
1. Decizia: În momentul în care simți dorința de a juca, oprește-te și sună pe cineva, gândește-te la consecințele acțiunilor tale și găsește altceva de făcut imediat.
2. Banii: Scapă de cardurile de credit, lasă pe altcineva să gestioneze banii tăi și închide conturile de pariere online. Păstrează doar o sumă limitată de bani la tine.
3. Timpul: Programează-ți activități recreative care nu au legătură cu jocurile de noroc. Găsește moduri constructive de a-ți umple timpul.
4. Jocul: Evită mediile tentante și cere instituțiilor de jocuri de noroc să te restricționeze de la intrare. Blochează site-urile și aplicațiile de jocuri de noroc pe dispozitivele tale.
Identificarea și implicarea în activități care te interesează poate ajuta la reducerea dorinței de a juca. Găsește hobby-uri și activități recreative care îți aduc bucurie și satisfacție.
Sprijinirea unei dragi în lupta contra dependenței de jocuri de noroc poate fi complicată. Este important ca decizia de a renunța să vină din partea persoanei afectate. Încurajează-i să caute ajutor și susține-i în eforturile lor.
1. Ajută-te pe tine însuți: Protejează-te emoțional și financiar. Nu te învinovăți pentru problemele jucătorului.
2. Nu ești singur: Cere ajutorul unui psihoterapeut.
3. Stabilește limite financiare: Preia gestionarea finanțelor pentru a preveni recăderile, dar nu te responsabiliza pentru impulsurile jucătorului.
4. Gestionează cererile de bani: Fii ferm în refuzarea cererilor de bani pentru a nu facilita dependența.
De făcut:
– Discută calm despre problemă.
– Caută sprijin în grupurile de autoajutor.
– Explică efectele jocurilor de noroc asupra familiei.
– Preia gestionarea finanțelor.
– Încurajează tratamentul și susține eforturile de recuperare.
De evitat:
– Nu-ți pierde controlul
– Nu ignora calitățile pozitive ale partenerului.
– Nu împiedica participarea partenerului la viața de familie.
– Nu plăti datoriile sau facilita jocurile de noroc.
– Nu nega problema partenerului față de tine sau de alții.
Este normal să te simți copleșit de situație, dar o abordare calmă și empatică poate fi mai eficientă decât confruntarea. Susținerea și încurajarea partenerului să caute ajutor sunt esențiale pentru procesul de recuperare.
Jocul patologic de noroc (ludomania) este o tulburare gravă care afectează semnificativ viața persoanelor, cauzând probleme personale, profesionale și financiare. Diagnosticarea acestei tulburări necesită prezența a cel puțin patru simptome timp de 12 luni, iar severitatea sa poate varia de la ușoară la severă, în funcție de numărul de criterii îndeplinite. Această tulburare se dezvoltă adesea pe parcursul mai multor ani și este influențată de factori genetici, temperamentali și de mediu.
Tratamentul jocului patologic de noroc include Terapia Cognitiv-Comportamentală (TCC), strategii de motivare, intervenții farmacologice și terapii comportamentale. TCC s-a dovedit a fi cea mai eficientă, axându-se pe modificarea gândurilor și comportamentelor problematice asociate cu jocul de noroc. De asemenea, strategiile de motivare și anumite medicamente arată promisiuni în reducerea simptomelor și în prevenirea recidivelor.
Având în vedere impactul semnificativ al jocului patologic de noroc asupra vieții persoanelor, este esențial ca persoanele afectate să caute ajutor profesional și să beneficieze de un tratament adecvat. Conștientizarea și recunoașterea timpurie a simptomelor pot facilita intervențiile și pot îmbunătăți considerabil calitatea vieții celor afectați.
Surse științifice:
American Psychiatric Association, D. S. M. T. F., & American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-5 (Vol. 5, No. 5). Washington, DC: American psychiatric association.
Zendle, A., Meyer, R., & Over, H. (2019). Adolescents and loot boxes: links with problem gambling and motivations for purchase.
Nestler, E. J. (December 2013). Cellular basis of memory for addiction.
Malenka, R. C., Nestler, E. J., & Hyman, S. E. (2009). Chapter 15: Reinforcement and Addictive Disorders. In A. Sydor & R. Y. Brown (Eds.).
Volkow, N. D., Koob, G. F., & McLellan, A. T. (2016). Neurobiologic Advances from the Brain Disease Model of Addiction.
Dacă ți-a plăcut articolul, împărtășește-l
Alte articole asemănătoare
