10 Semne că ai nevoie de terapie
De multe ori viața ne încearcă și încarcă încât apar diverse modificări la nivel comportamental și emoțional. Uneori tindem să trecem cu vederea...
Citește articolul
Impactul divortului asupra copiilor
Trăim niște timpuri în care tot mai des auzim de cazuri de divorț. Din diverse motive, cuplurile ajung să apeleze la divorț și nu este nimic în neregulă cu asta, însă puțini sunt cei care își pun problema ce efect are acest eveniment major asupra vieții unui copil.
Ne-am gândit să abordăm acest subiect în speranța că este util cuplurilor care trec sau vor trece printr-un astfel de eveniment.
Divorțul părinților este o experiență tot mai comun întâlnită în copilărie, iar în Canada unul din două divorțuri implică cel puțin un copil (Ambert, 2002).
Peste jumătate din cuplurile care au divorțat din Marea Britanie în anul 2007 au avut cel puțin un copil cu vârsta sub 16 ani. Asta înseamnă că au fost peste 110.000 de copii cu vârste sub 16 ani atunci când părinții lor au divorțat, 20% dintre acești copii aveau sub 5 ani.
Atunci când părinții nu se mai iubesc și decid să se separe, un copil se poate simți ca și cum lumea lui a fost dată peste cap. Nivelul de supărare pe care îl simte copilul poate varia în funcție de modul în care părinții lor s-au separat, cât de mult înțeleg și de sprijinul pe care îl obțin de la părinți, familie și prieteni. (Catherin M. Lee, Karen A. Bax, 2000).
Impactul unui fenomen de o asemenea anvergură precum divorțul a reprezentat o temă de interes pentru literatura de specialitate în ultimii 50 de ani, odată cu creșterea semnificativă a numărului de divorțuri la nivel mondial. Rezultatele cercetărilor sugerează că divorțul este un proces stresant pentru copii, asociat cu diverse sechele psihologice negative.
Pe măsură ce părinții merg pe această cale a separării, capacitatea și motivația, unuia sau amândurora, de a investi timp, efort și resurse în viața copiilor se pot compromite tot mai mult. În momentul în care aceste eforturi nu mai au loc, nu numai că divorțul este mai aproape ci vor avea de suportat consecințe privind sănătatea mintală a copiilor/ a copilului.
Atunci când sunt separate de persoanele față de care au un atașament major, copiii cu tulburare de anxietate de separare pot prezenta ca simptome izolarea socială, apatia, tristețe sau dificultăți de concentrare privind diferite activități (chiar și atunci când se joacă). (DSM V, 2013)
Copilăria timpurie este considerată o perioadă importantă în plină dezvoltare în care sunt stabilite bazele pe termen lung unei vieți emoționale sănătoase. (Shonkoff & Phillips, 2000)
Studiile au identificat diferențe semnificative, iar atenția le-a fost atrasă asupra faptului că impactul divorțului era condiționat de nivelul conflictual în timpul mariajului, înainte de momentul divorțului propriu-zis.
Divorțul parental este adesea urmat de pierderi economice, sociale și psihologice pentru familie, cum ar fi pierderea unui părinte din casă, relații ajustate între membrii familiei, pierderea tradițiilor și rutine perturbate (Wallerstein și Kelly, 1980). Pentru unii copii, astfel de schimbări predispun la sentimente de furie, vinovăție, tristețe și frică și probleme de ajustare mai pervazive (Guidubaldi și colab., 1983).
Vulnerabilitatea copiilor din familii care au trecut prin divorț se reflectă în supra reprezentarea acestora în populațiile psihiatrice în ambulatoriu.
Efectele divorțului asupra copiilor pot varia considerabil în funcție de mai mulți factori, inclusiv vârsta copiilor, modul în care părinții gestionează evenimentul și sprijinul oferit copiilor în această perioadă dificilă.
În general, divorțul poate avea un impact negativ semnificativ, astfel încât în următoarele rânduri vă vom prezenta câteva dintre efectele comune ale divorțului asupra copiilor:
Stres, anxietate, frică, neliniște.
Tulburări emoționale și comportamentale.
Performanța la școală poate fi afectată.
Probleme de ordin relațional (cu alți copii sau adulți).
Sentimente de vinovăție și confuzie (copiii pot crede că din vina lor se petrec toate aceste schimbări).
Custodia (împărțirea timpului dintre părinți).
Ce poți face ca părinte dacă te afli în această situație dificilă?
Comunicarea deschisă: o bună comunicare cu copilul (alături de partener) va ajuta copilul să înțeleagă ce mai exact se întâmplă, oferiți explicații, răspundeți la întrebările copilului și ascultați atunci când acesta are ceva de spus.
Mențineți rutina: este foarte important ca acesta să nu simtă schimbările care se petrec în casă, așadar stabilitatea sau menținerea rutinei îi va oferi un oarecare confort, o stare de liniște, de “acasa”.
Sprijin emotional.
Evitați confruntările în fața copiilor: deși nu credem, aceștia resimt tensiunile din casa, iar acestea pot avea un impact, evident, negativ asupra lor.
Consultați un specialist ce va poate oferi ajutor psihologic.
Rolul terapiei pentru cuplurile aflate în prag de divorț
Terapia în cuplurile aflate în timpul divorțului poate juca un rol important în gestionarea și înțelegerea profundă a problemelor care au dus la această decizie. Deși terapia în această situație nu poate garanta reconcilierea sau prevenirea divorțului, ea poate oferi beneficii semnificative care pot face ca tot procesul să fie unul mai ușor de suportat.
Terapia de cuplu este benefică atât pentru părinți cât și pentru copii. Ședințele de terapie influențează foarte mult relația dintre cei doi parteneri, dar și dintre părinte și copil, astfel se pune accentul pe îmbunătățirea comunicării, gestionarea stresului, emoțiilor și timpului dedicat copilului, și nu în ultimul rând se pune accent și pe coparentingul sănătos.
Dacă cuplul are copii, psihoterapia poate juca un rol crucial în dezvoltarea unui plan de coparenting sănătos, adoptând astfel noi reguli cât mai clare și o comunicare eficientă între părinți pentru a asigura ca intersele copiilor sunt prioritare.
Uneori, sunt cazuri în care este mai potrivit ca părinții să urmeze terapie individuală, în funcție de circumstanțele specific fiecărui cuplu. Dacă specialistul sau părinții consideră necesar, iar copilul este deja la vârsta la care poate comunica cu ușurință, va urma și el ședințele de psihoterapie singur sau cu unul din părinți, cum se simte el mai confortabil.
Divorțul afectează întreaga casă, iar efectele lui pot fi pe termen scurt sau lung, dar cu sprijinul adecvat și timpul petrecut astfel încât să fie de calitate, mulți copii pot depăși această perioadă dificilă (uneori chiar și traumatizantă) cu o mai mare ușurință și pot ajunge să aibă vieți sănătoase, echilibrate și fericite.
Cheia stă la părinți, prin gestionarea situației astfel încât să fie armonie indiferent de situația dintre ei.
Surse științifice:
DSM-5 Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale.
Shonkoff J., Phillips D., editors (2000). From neurons to neighborhoods: The science of early childhood development. Washington DC: National Academy Press.
Rutter M., Stevenson J. (2008). Rutter’s child and adolescent psychiatry. Fifth Edition Publisher.
Catherine M. Lee and Karen A. Bax (2000). Children’s reactions to parental separation and divorce.
Ambert A., (2002). Divorce: facts, causes and consequences.
Wallerstein J. S., Kelly J. B. (1980). Surviving the breakup: How children and parents cope with divorce.
Guidubaldi J., Cleminshatv H. K., Perry J. D. & Mclooghin C. S. (1983). The impact of parental divorce on children. School Psychology Review.
Dacă ți-a plăcut articolul, împărtășește-l
0 Comentarii