TULBURAREA CU DEFICIT DE ATENȚIE/HIPERACTIVITATE (ADHD) LA COPII VS ADULȚI?

‍

ADHD este prescurtarea de la Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție și hiperactivitate. Este o tulburare neurobiologică care afectează capacitatea unei persoane de a-și menține atenția, de a controla impulsurile și de a gestiona activitățile zilnice. ADHD este o afecțiune ce poate apărea încă din copilărie și poate persista în adolescență și la vârsta adultă.

Această afecțiune este împărțită în două catergoii: lipsa de atenție și hiperactivitate cu impulsivitate.

1. Lipsa de atenție

‍

• Individul eșuează în efortul de a se concentra asupra detaliilor sau face greșeli din neglijență la școală, serviciu sau în timpul altor activități.
• Deseori are dificultăți în menținerea atenției când efectuează unele sarcini (citit, jocuri etc).
• Adesea pare că nu ascultă atunci când i se vorbește direct.
• Deseori nu urmează instrucțiunile pe care le primește și își finalizeaza temele, sarcinile de acasă sau de la locul de muncă.
• Dificultăți în organizare.
• Nu este dispus să se angajeze în sarcini mai solicitante din punct de vedere mintal.
• Deseori este distras foarte ușor de stimulii externi.

‍

2. Hiperactivitate și impulsivitate

‍

• Se joacă nervos cu mâinile sau picioarele, este lipsit de astâmpăr.
• Deseori se ridică și pleacă în situații în care ar trebui să rămână așezat.
• Deseori aleargă sau se cațără pe obiecte deși locurile în care se desfășoară acestea sunt inadecvate.
• Este incapabil să se joace sau să se angajeze în activități distractive, dar în liniște.
• Este frecvent “pe punctul de a pleca”, nu se simte confortabil să stea liniștit într-un loc pentru prea mult timp.
• Vorbește în exces.
• Răspunde brusc la o întrebare înainte ca ea să fie formulată.
• Are dificultăți în a-și aștepta rândul.
• Întrerupe sau intervine în activitatea altora.

‍

Elemente asociate cu această tulburare:

• Întârzieri ușoare de limbaj și de dezvoltare a aptitudinilor motorii sau sociale.
• Toleranță scăzută la frustrare, iritabilitate.
• Dacă există afecțiuni comorbide există un risc ridicat de suicid.

Există 3 tipuri de ADHD:

• Predominant neatent.
• Predominant hiperactiv.
• Combinat.

Majoritatea copiilor cu adhd se încadrează la subtipul combinat.

‍

Deși unii oameni au tendința de a crede că doar copiii se confruntă cu această tulburare, nu este așa. Sunt și adulți care se confruntă cu asta, doar că în timp, cu exercițiu/terapie, simptomele sunt ameliorate. În următoarele rânduri vom face o paralelă între cum se manifestă ADHD-ul la copii și la adulți.

‍

ADHD LA COPII

‍

Copiii cu această tulburare sunt foarte ușor de distrași, nu reușesc să finalizeze sarcinile ce li se cer, iar atunci când fac greseli nu se arată interesați. De obicei, aceștia acționează înainte de a gândi, fiind impulsivi, iar în timpul unei activități nu pot sta liniștiți sau dacă se află la o coadă spre exemplu, nu își așteaptă rândul.

Caracteristici:

• Se confruntă cu o stimă de sine scăzută.
• Performanțe școlare slabe.
• Nu se supun regulilor sau conduitei.
• Energie crescută.
• Relații sociale slabe.
• Lipsa concentrării.
• Dezvoltare întârziată: dezvoltare senzorială, motrică, a limbajului.
• Deficit intelectual.

‍

Mulți părinți observă pentru prima dată hiperactivitate motorie atunci când copilul începe să facă primii pași, dar până la vârsta de 4 ani simptomele sunt greu de diferențiat de comportamentele considerate normale. Cel mai adesea tulburarea este identificată în anii de școală, când lipsa de atenție devine mai evidentă și deranjantă,

La preșcolari, principala manifestare este hiperactivitatea. Iar statisticile arată că adhd-ul este mai des diagnosticat și regăsit la băieți decât la fete.

‍

ADHD LA ADULȚI

În cazul adulților, tulburarea apare în copilăria timpurie. Atunci când persoana cu adhd ajunge la vârsta adultă simptomele pot să nu mai fie atât de evidente. Hiperactivitatea poate fi scăzută, însă impulsivitatea, neliniștatea și dificultatea de a fi atent încă persistă. Celor cu tulburarea aceasta le este dificil să se concentreze sau să se focuseze pe ce este prioritar. De obicei nu respectă termenul limită și nu se prezintă la anumite întâlniri, ședințe plănuite etc. Aceștia au incapacitatea de a-și controla impulsurile și pot fi nerăbdători sau nervoși în trafic. Pot ajunge destul de repede la izbucniri sau explozii de furie.

Caracteristici:

• Uită, pierde lucruri importante.
• Nu finalizează studiile.
• Stil de viață haotic, dezorganizat.
• Întârzie deseori sau pierde noțiunea timpului.
• Întrerupe discuții, nu ține cont de ceilalți.
• Poate avea probleme cu legea din cauza impulsivității.
• Relații defectuase: schimbă partenerii destul de repede sau pur și simplu nu poate menține o relație de prietenie pe termen lung.

‍

La aduții cu ADHD, hiperactivitatea se poate manifesta prin neliniște extremă sau prin faptul că aceștia îi epuizează pe cei din jur. E bine de știut că această tulburare debutează în copilărie, iar manifestările tulburării trebuie să fie prezente în mai mult de o situație.

‍

Diagnosticul este stabilit doar de către medicul psihiatru în colaborare cu un psiholog clinician, însă ajutorul suprem în cazul copiiilor vine din partea părinților, învățătorilor sau cei care petrec mai mult timp alături de copil. Aceștia vor putea observa și eventual nota manifestările copilului. Specialistul va face o evaluare bazată pe diverse teste și informații primite de la părinți și copil.

Simptomele acestei tulburări pot fi ameliorate cu ajutorul psihoterapiei. Un specialist va știi cum să îndrume copilul sau adultul în procesul de vindecare. Studiile arată că, spre exemplu, exercițiile fizice regulate sunt un real ajutor pentru cei cu ADHD, acestea reprezentând un tratament complementar eficient. Sportul ajută la următoarele: abilități motorii mai bune, îmbunătățirea atenției, îmbunătățiri în domeniul cognitiv, memorie mai bună și o procesare mai bună a informaților.

Persoanele cu ADHD, în mod  evident, ar trebui să aibă un stil de viață cât mai echilibrată, o dietă sănătoasă și activitate fizică regulată. 

Tratamentul, fie că vorbim de cel medicamentos sau de terapie este esențial pentru a ține sub control simptomele tulburării. Apelarea la un specialist este primul pas ce ar trebui urmat în orice tulburare psiho-emoțională, nu doar în tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate. Psihologul sau psihoterapeutul este ce la mai în măsură pentru a vă îndruma în acest demers.

‍

Surse științifice:

DSM- Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburării mintale.

Barkely, R. A. (2002). Psychosocial treatments of attention deficit/hyperactivity disorder. Journal of Clinical Psychiatry.

Yochman A., Ornoy A., Parush S. (2006). Co-occurrence of development delays among preschool children with attention-deficit-hyperactivity disorder. 

Renata Kieling and Luis A. Rohde. (2012). ADHD in Children and Adults: Diagnosis and prognosis.

‍